"On revient toujours"...

Silvia Kerim
Teatru

...De data asta voi scrie mai pe larg despre spectacolul "Cum am invatat sa conduc", pe care l-am vazut, de curand, pe scena splendidului teatru "Maria Filotti" din Braila. Un teatru a carui cladire face parte din fabuloasa mostenire lasata de primarul Dumitru Ionescu, un mare roman, care si-a donat intreaga avere (uriasa!) urbei pe care cu atata dragoste a pastorit-o. Pe scena acestui ilustru teatru au evoluat artisti de renume mondial, precum Sarah Bernhard, Adelina Patti, Fiodor Saliapin, Haricleea Darclee, precum si genialul nostru George Enescu. Tot pe aceasta scena a cantat marele Petre Stefanescu-Goanga, au jucat Matei Millo, Aristizza Romanescu, iar dupa mult, mult timp - Toma Caragiu, Dina Cocea, Vasilica Tastaman, Stefan Mihailescu- Braila. Si Radu Beligan.
Premiera din acest an a fost intampinata de critica si de public cu multe cuvinte de lauda si multe aplauze pe deplin meritate. Piesa a fost scrisa de Paula Vogel, dramaturg rasplatit pentru acest text, in 1998, cu prestigiosul si mult ravnitul "Premiu Pulitzer pentru drama". "Cum am invatat sa conduc" este o poveste zguduitoare despre supravietuire, vazuta prin prisma relatiei de dragoste dintre o tanara si un barbat mai in varsta.
Spectacolul de la Braila a fost pus in scena de M. Chris Nedeea, regizor la Teatrul de Stat din Oradea si la Teatrul National din Cluj-Napoca, autor al multor spectacole de succes, montate pe scene importante ale tarii. Piesa infatiseaza drame binecunoscute, petrecute nu numai in societatea americana contemporana, ci si, din pacate, mai nou, si prin tarisoara noastra. Drame provocate de pedofilie, de adulter, de minciuna, de tradare, de violenta, de misoginism. Mai lipseste - in cazul nostru - adica in cazul piesei despre care vorbim - crima! Dupa parerea mea, atuul spectacolului nu-l reprezinta insa noutatea temei abordate, ci... actorii! Unul si unul! In primul rand, as mentiona talentul, frumusetea si forta demonstrate de interpreta rolului principal, Mihaela Trofimov. Inzestrata cu o frumusete asemanatoare actritei americane - superba Diane Lane, Mihaela Trofimov, alias "Mititica", traverseaza in fata noastra un sir de drame ce pornesc inca din adolescenta petrecuta intr-un orasel prafos american, in mijlocul unei familii "aiurite". Talentul bogat al actritei te face s-o crezi si te emotioneaza si in varianta de "Lolita", tanara debusolata indragostita de unchiul ei, cu care ar dori sa se casatoreasca. O credem si spre final, femeie matura, cu idealurile distruse, invinsa de viata, a carei singura satisfactie a ramas sa conduca, in toiul noptii, cu viteza nebuna, pe strazile unui orasel la fel de cufundat in bezna ca si sufletul ei.
Spectacolul are unele lungimi datorate, cred eu, acelui "show in show", spectacol-in spectacol, pe care ni-l ofera regizorul, dilatand, banuiesc eu, textul initial. Si totusi, "lungimile" se urmaresc cu placere, datorita partenerilor Mihaelei Trofimov, toti excelenti! Ei sunt: Valentin Terente, in rolul Unchiului Peck, Emilian Oprea - remarcabil actor-total, intrand in pielea mai multor personaje, inzestrat si el cu un fizic de star de cinema. Ca si Emilia Mocanu si Catalina Medeea, frumoase, emotionante, dar si pline de verva, in rol de Mama si, respectiv, Bunica - creatii realizate in cheie tragi-comica...
M-as bucura daca acest spectacol ar ajunge si la Bucuresti, pentru ca acesti actori tineri, frumosi, remarcabili sa fie aplaudati, pe merit, si in Capitala. Ba chiar sa fie distribuiti - spre bucuria noastra! - si in serialele si in filmele care se fac, cu succes, de la o vreme, dar in care vedem si re-vedem aceiasi mari si... mai putin mari actori!