S-au stins, la Cluj, reflectoarele celei de-a opta editii a Festivalului International de Film Transilvania, dar reverberatiile acestui minunat eveniment vor supravietui multa vreme de-acum inainte. De la an la an, TIFF-ul creste precum Fat Frumos din poveste, reusind sa schimbe, timp de 10 zile, intreaga fata si "simtire" a Clujului. In plina criza financiara (care a fost invocata de nenumarate ori de catre organizatori) creativitatea a suplinit lipsa suportului material. Desi oferta de filme a fost naucitoare - sute de proiectii in sali de cinema, pe terase, pe acoperisul unui mall urias, pana si pe tronsonul gata terminat al Autostrazii Transilvania, festivalul a prilejuit si alte bucurii inedite iubitorilor de cinema: intalniri zilnice cu actori si regizori romani si straini, intr-un cadru informal si boem, unde bariera dintre ecran si public a fost definitiv inlaturata; sesiuni de formare a viitorilor cineasti, intr-o sectiune numita "Let's go digital", unde adolescenti din toata tara au fost selectati pentru initiere profesionista in ale filmului; evenimente tematice (Ziua Maghiara, Ziua Rroma etc.) impecabil puse la punct, cu filme instructive, expozitii foto, lansari de carte. Au mai fost apoi concerte, prezentari de moda si un meci de fotbal insolit, intre echipa nationala a cineastilor - aflata la prima sa partida din istorie - si echipa persoanelor fara adapost din Romania - care a devenit, de fapt, chiar subiectul documentarului "Australia", dupa ce a participat, in decembrie, la Cupa Mondiala Homeless de la Melbourne...
Energiile captate astfel de TIFF sunt pe cat de variate, pe atat de pasionante, publicul de orice varsta si indiferent de preocupare gasind ceva interesant de facut ori de vazut, in aceasta perioada tumultuoasa. Sa revenim, insa, la marele ecran... In selectia festivalului (purtand marca de-acum bine cunoscuta a criticului Mihai Chirilov) s-au aflat din nou o puzderie de filme provocatoare, incitante, controversate. Capul de afis a fost tinut de "Anticristul" regizorului danez Lars von Trier, care testeaza, realmente, cele mai adanci resurse de rezistenta ale oricarui cinefil inrait. La Cannes, cateva persoane au lesinat in sala, la scenele de violenta sexuala nestavilita; la Cluj, filmul a fost atat de solicitat, incat s-a iesit din schema initiala si s-a organizat o proiectie in plus...
Filmele TIFF-ului au venit din toate colturile lumii si au multumit, se pare, toate gusturile spectatorilor: de la comedii la pelicule horror, de la filme scurte la documentare, de la creatii de autor la filme comerciale. Subiectele, adesea incomode, au starnit nenumarate discutii si destule polemici - as aminti aici doar de sectiunea "Proiectii pentru copii", in cadrul unui proiect educativ realizat in parteneriat cu licee din oras. Nici filmele de aici n-au facut rabat de continut si imagini socante: sex, droguri, homosexualitate, prostitutie etc., in ideea de a atrage atentia asupra unor fenomene din ce in ce mai intalnite in sanul fragedei generatii de astazi. Nu stiu daca pudoarea sau bunul simt sunt cele care pe mine si pe alti multi spectatori ne-au facut sa ne intrebam, totusi, daca unele dintre aceste filme, mult prea explicite, si-au avut locul in sectiunea "pentru copii".
Triumfatorii
Printre atatea evenimente inedite, TIFF-ul a mai venit cu o surpriza, in chiar momentul sau culminant: printr-o decizie in unanimitate a juriului, "Trofeul Transilvania" a fost anul acesta decernat pe din doua. Marele favorit, "Politist, adjectiv" al lui Corneliu Porumboiu, a impartit cununa de lauri si premiul de 10.000 de euro cu pelicula norvegiana "Nord", regizata de Rune Denstad Langlo. Filmul scandinav, laureat si la Festivalul Tribeca, anul acesta, urmareste calatoria plina de peripetii a unui fost schior de performanta, acum un insingurat, prin zapezile nesfarsite ale Norvegiei, in cautarea fiului sau, de a carui existenta aflase de-abia de curand. Filmul a castigat la Cluj si premiul pentru imagine, peisajele stranii si fascinante ale nordului indepartat devenind un adevarat personaj.
Pentru publicul autohton, asteptarile cele mari s-au indreptat insa catre filmul lui Corneliu Porumboiu, proaspat intors de la Cannes cu alte doua premii de marca (multe voci au spus ca dintr-o eroare intentionata filmul nu a fost selectionat in competitia mare, pentru Palme D'Or, desi ar fi meritat acest lucru pe deplin). Regizorul vasluian mai castigase Trofeul Transilvania in urma cu trei ani, cu minunatul sau "A fost sau n-a fost", si revenise anul trecut la TIFF si ca membru al juriului. De data aceasta, Porumboiu a pus publicul la o incercare mult mai grea, printr-un film care alterneaza momente de dialog sclipitor cu scene foarte lungi, taraganate chiar, in care aproape ca nu exista actiune. "Politist adjectiv" se concentreaza asupra unei probleme de constiinta a unui tanar politist vasluian, care nu doreste sa implineasca ordinele superiorilor sai si sa aresteze un licean care fumeaza hasis. Spectatorii celor doua proiectii de la Cluj au avut reactii dintre cele mai diverse, de la "genial" si "senzational", si pana la "ce e chestia asta?".
Realizat cu un buget de 650.000 de euro, "Politist, adjectiv" va fi lansat in circuitul cinematografic pe 26 iunie, chiar la Vaslui, unde exista acum din nou sali de cinema, datorita unui magazin-mall construit recent. Daca la filmul sau anterior Porumboiu a avut in jur de 13.000 de spectatori in Romania, greu de crezut ca in conditiile in care si-asa lumea nu mai merge la cinema, cifra va fi depasita de un film cu mult mai "greu", care testeaza rabdarea spectatorilor (dar care ii si recompenseaza prin scene de-a dreptul geniale, cum e cea din final). Unii critici si colegi de breasla ai regizorului au dat deja verdictul: este mai degraba un film pentru un public elitist, care gusta acel ceva existent dincolo de cuvinte si de explicit.
Mungiu si rasul-plansul
Mult mai usor de inteles si de placut a fost celalalt film romanesc, proaspat intors de la Cannes, "Amintiri din Epoca de Aur", in fapt, o suita de sase scurtmetraje, fiecare nascut de sub bagheta altui regizor (Cristian Mungiu, Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, Razvan Marculescu si Constantin Popescu), dupa scenariul unic al lui Cristian Mungiu. Subiectul: cateva legende urbane din anii comunismului, bazate pe episoade teribile la vremea lor, au fost transpuse pe ecran, intr-o nota cu precadere comica. Un experiment reusit, iubit de spectatori (care au si votat filmul in capul listei de preferinte) si care a reusit sa scoata la suprafata umorul din niste situatii absurde si disperate. Este un film de-a rasul-plansul, care a iscat, si el, o anumita polemica. Un exemplu (care, recunosc, m-a surprins) a fost reactia unei foarte talentate actrite a noii generatii, Maria Dinulescu (in calitate de spectatoare la acest film): "Sunt doua taisuri aici. Filmul prezinta parca prea usor situatiile acelea crunte, prin care au fost nevoiti sa treaca parintii nostri. Ar fi nedrept ca tinerii din ziua de azi, care nu prea mai stiu ce-a fost atunci, sa ramana doar cu o astfel de impresie hazlie despre acele vremuri teribile".
Claudia Cardinale si Florin Piersic
Imaginile de arhiva care s-au perindat pe ecran in onoarea celor doi actori omagiati anul acesta la TIFF au provocat un altfel de freamat printre spectatorii Galei de inchidere. Ce cuplu magnific ar fi facut diva italiana si haiducul nostru, in urma cu cateva decenii! Ei bine, daca nu s-au intalnit in film in tinerete, Claudia Cardinale si Florin Piersic au impartasit, totusi, in pragul varstei a treia, cateva momente efervescente pe scena Teatrului National din Cluj. C. C. si-a primit premiul cu distinctie si eleganta si s-a retras repede in culise, fara ca nici macar sa banuiasca ce-avea s-o astepte in minutele urmatoare, cand a revenit pentru a-i inmana distinctia lui Florin Piersic, devenind pe loc "captiva" actorului roman, care n-a mai lasat-o de mana, declarandu-i dragoste in fel si chip, coplesind-o cu sarutari si imbratisari. Noroc cu sarmul lui Piersic, care l-a salvat, pentru a cata oara, dintr-o situatie usor exagerata, si noroc cu simtul umorului Claudiei Cardinale, care dupa cateva clipe de nedumerire si stinghereala a lasat garda jos si s-a prins in acest joc debordant si complet neasteptat. A fost, cu siguranta, unul dintre momentele cele mai speciale din istoria de pana acum a TIFF-ului, care a spart toate tiparele si a rasturnat toate conventiile unei festivitati de premiere.
In afara Galei, prezenta Claudiei Cardinale la Cluj a fost extrem de placuta, datorita firii sale foarte deschise si a firescului cu care a antrenat discutiile (cam toata lumea o compara cu Catherine Deneuve, marea actrita franceza omagiata la TIFF anul trecut, care, scumpa la vorba si zgarcita la zambet, a parut, mai degraba, o regina de gheata). Povestile din culisele marilor filme regizate de Luchino Visconti sau Federico Fellini le-au oferit cinefililor clipe unice, in care acestia au visat cu ochii deschisi la perioada magica din istoria cinematografiei: "Unul ma voia blonda, celalalt bruna. Visconti era de-o rigurozitate si precizie incredibila, pe cand la Fellini totul era improvizatie", a spus actrita. A punctat apoi transformarea intregului fenomen al cinematografiei ("Atunci era vis si aventura, acum este o afacere") si a uimit pe toata lumea, spunand ca pentru ea frumusetea nu este importanta ("pe ecran nu conteaza deloc asta, ci fotogenia, capacitatea de a transmite emotii si trairi. De altfel, cand eram tanara, ma consideram urata, si eram atat de timida, ca nu vorbeam cu nimeni. Cinematograful m-a salvat, pentru ca am reusit sa ma exprim prin intermediul personajelor"). Dupa 51 de ani in lumina reflectoarelor, Claudia Cardinale nu se gandeste inca la retragere. In prezent are proiecte in Europa, Africa si Statele Unite, iar viata particulara si-o imparte intre Italia si Franta. O adevarata "fiica a Pamantului", dupa cum o numea acelasi Fellini...
Monstri sacri
La Gala TIFF, in prezenta prim-ministrului Emil Boc si a unei intregi suite de personalitati din lumea cultural artistica si din mediul de afaceri, onoruri pentru intreaga cariera au primit si cateva personalitati de exceptie ale filmului romanesc: actorul Mircea Albulescu si regizorul Dan Pita. Iata, insa, si lista celorlalte premii la TIFF 2009 - Premiul pentru regie: Barmak Akram ("Copilul din Kabul", Franta); Premiul pentru cea mai buna interpretare: distributia filmului "Fata in Casa" (Chile, Mexic); Premiul FIPRESCI: "Trece prin piele" (regia Esther Rots, Olanda); Premiul Zilelor Filmului Romanesc, sectiunea lungmetraj: "Cealalta Irina"; Premiul Zilelor Filmului Romanesc, sectiunea scurtmetraj: "Pentru el"; Premiul de debut din cadrul Zilelor Filmului Romanesc: Andrei Dascalescu, pentru filmul "Constantin si Elena"; Mentiune speciala a juriului Zilelor Filmului Romanesc: "Amintiri din Epoca de Aur"; Premiul HBO pentru scenariu de lungmetraj: Mimi Branescu, pentru scenariul "Acasa la tata"; Premiul HBO pentru scenariu de scurtmetraj: Octav Gheorghe, pentru scenariul "Trofeul "Oase Manciu""; Premiul HBO pentru scenariu de documentar: Adrian Voicu, pentru scenariul "Victoria, intre 8 si 9".
FESTIVALUL IN INTERVIURI
Dupa zile lungi de vizionare de filme, la care clujenii au rezistat cu disciplina ardeleneasca, festivalul s-a inviorat cand publicul a intrat "in direct" cu castigatorii premiilor puse in joc. Un interviu rapid cu Corneliu Porumboiu, precum si cateva extrase din alocutiunile celorlalti premiati, speram sa va ofere o mostra de sarbatoare a culturii, asa cum a fost, de fapt, Festivalul Filmului de la Cluj
Corneliu Porumboiu, castigatorul "Trofeului Transilvania"
"Publicul TIFF-ului este un barometru perfect pentru mine"
- Anul 2009 pare sa fi fost pentru Corneliu Porumboiu un an plin de premii si glorie, dobandite cu un film de inspiratie provinciala: "Politist, adjectiv". Cum te-ai oprit asupra subiectului?
- Auzisem doua povesti: una despre un tip care-si tradase fratele, arestat apoi pentru ca-i vindea chiar lui hasis; cealalta, despre un politist care a refuzat sa se ocupe de un caz marunt, pentru ca nu voia sa aiba pe cineva pe constiinta. Le-am combinat si am gasit subiectul.
- Ritmul filmului e pe alocuri foarte lent, ceea ce a starnit putina nedumerire printre spectatori. Anticipai o asemenea reactie din partea publicului?
- Stiam ca merg la risc, mai ales cu scena lunga de urmarire de la inceput, care poate nu e tocmai convenabila pentru spectatori. Intr-o versiune de montaj am taiat la un moment dat vreo cinci minute, dar nu mi-a placut deloc ce-a iesit, asa ca am revenit la compozitia initiala. Asta e ritmul filmului, constructia lui. Pentru mine, fiecare cadru e logic, chiar daca pentru public nu e intotdeauna evident acest lucru. Sunt momente in care nu ai cuvinte pentru a arata cum se chinuie omul ala, ce munca depune el pentru un caz atat de mic. Daca spectatorii au apreciat filmul, inseamna ca ei au reusit sa empatizeze cu acest demers. Am simtit sala foarte calda si apropiata, dovada ca oamenii au ramas pana la sfarsit, si la sesiunea de "intrebari si raspunsuri", pentru a afla mai multe despre film. Publicul TIFF-ului este un barometru perfect pentru mine. Sunt multi oameni care nu vin pentru distractie, ci realmente ca sa consume cinema. As spune ca lor li se adreseaza cu precadere filmul meu.
- Multi spectatori de la TIFF au comparat "Politist, adjectiv" cu filmul tau din 2006, "A fost sau n-a fost". Cat de convenabila este pentru tine, ca regizor, aceasta paralela?
- Depinde. Unii mi-au spus ca "Politist, adjectiv" le-a placut mai mult, altii au ramas atasati mai degraba de celalalt film - ceea ce este un lucru bun, la urma urmei. Era, desigur, un risc, daca ma prezentam acum cu ceva mult mai slab, dar din fericire n-a fost cazul. Eu incerc, in continuare, sa-mi gasesc vocea ca artist, stilul meu, sa spun povesti care mi se par interesante. Reactia publicului este instinctiva, n-am ce controla aici. Important e ca toate filmele mele sa fie bune.
- Ai plasat actiunea ambelor filme acasa la tine, la Vaslui. Vei continua sa votezi cu provincia?
- Nu stiu inca sigur, in momentul de fata n-am un proiect clar. Mi-a fost drag sa filmez acolo, pentru ca stiu bine locurile si cunosc foarte multa lume care mi-a inlesnit anumite imprejurari. Oricum, le datorez mult vasluienilor, de aceea fac si lansarea oficiala a filmului acolo, pe 26 iunie, si de-abia apoi in Bucuresti. Din fericire, am si unde, pentru ca dupa ani buni in care n-au mai existat sali de cinema in oras, recent s-a construit un mall cu multiplex. Cu "A fost sau n-a fost" n-am avut aceeasi bafta, la Vaslui n-am gasit nici o locatie adecvata pentru proiectii, asa ca am distribuit filmul doar pe DVD, impreuna cu un ziar local.
- La Cannes, in sectiunea "Un certain regard", ai fost in concurenta directa cu Cristian Mungiu. Ai resimtit-o ca pe o rivalitate? Sunteti amandoi moldoveni...
- In primul rand, intr-un asemenea festival eu nu ma gandesc niciodata la premii. E mult mai important sa ajungi acolo, sa-ti arati filmul, sa primesti aprecieri pozitive de la critici si spectatori. Daca apoi vin si recunoasterile oficiale, cu atat mai bine. In ceea ce priveste "rivalitatea" cu Cristi sau cu ceilalti regizori romani, eu cred ca ea nu exista de fapt, sau ca e una falsa. Fiecare dintre noi se cauta pe el insusi, face alt fel de filme, spune alte povesti. In ultimii ani, colegii mei au venit cu cateva filme extraordinare, pe care eu nu le-as fi putut face niciodata. Cred ca si reciproca e valabila. Cel mai important este ca se misca lucrurile. Toti ne ajutam, de fapt, unii pe altii. Am reusit cat de cat sa fidelizam un public caruia ii facem constant oferte tentante, fiecare pe rand. Daca ar exista doar unul din noi si ar face doar un film bun, la 3-4 ani, n-am putea vorbi acum de succesul cinematografiei romanesti. Cu siguranta n-am avea nici asemenea apreciere din partea spectatorilor.
- Cum se simte "noul val" dinlauntrul sau?
- In Romania nu putem vorbi de un val "programatic", asa cum a existat, de exemplu, in Franta, cand artistii aveau o viziune coerenta despre cinema si planurile erau asternute de dinainte pe hartie. Noi suntem toti diferiti. Punctele in care ne intalnim sunt de o alta natura: facem filme realiste si suprarealiste, inspirate din cotidian, incercam sa depasim clisee. Sigur ca lumea incearca sa defineasca ceea ce se intampla in momentul de fata in Romania, de-aceea avem "etichete" de genul noul val, generatia nu-stiu-de-care-metal-pretios etc....
MIRCEA ALBULESCU, premiul de excelenta
"Pun capul linistit pe perna, stiind ca cinematograful romanesc are atatia tineri de valoare in momentul de fata"
"M-ati facut fericit! In curand implinesc 60 si 15 ani. Imi place sa-mi spun varsta asa, pentru ca acel 60 reprezinta si numarul anilor pe care i-am tropait pe scena si pe platourile de film si televiziune. E o mare onoare pentru mine sa fiu premiat in acest minunat festival, care aduce, an de an, omagiu cineastilor importanti ai "Generatiei de Aur". Apropo, chestia asta cu generatiile e doar asa, o poveste. Daca noi suntem "de aur", inseamna ca cei dinaintea noastra au fost "de platina", iar cei de-acum sunt "de diamant". Pun capul linistit pe perna de-aici inainte, stiind ca cinematograful romanesc are atatia tineri de valoare in momentul de fata. Ei nu sunt "noul val", sunt "primul val", pentru ca niciodata pana acum Romania n-a avut parte de o recunoastere internationala de asemenea calibru. Eu nu stiu daca si cand o sa mai fac film. Deocamdata joc la National, in patru piese diferite, si ma implic mult in teatrul radiofonic. Imi vine foarte bine acest gen, pe de-o parte datorita vocii mele, care e recunoscuta din prima, pe de alta parte, datorita unui joc indirect cu receptorii: daca 1000 de oameni asculta o piesa, fiecare isi imagineaza altceva cu ochii mintii, ceea ce pe mine ma inspira intr-un mod aparte."
DAN PITA, premiul pentru intreaga cariera
"Suferim, profund, la capitolul spectatori"
"M-am bucurat mult sa vad ca publicul de azi reactioneaza foarte bine la filmele mele, desi ele apartin, deja, unei alte epoci, fiind trecute, totodata, prin filtrele diabolice ale comisiilor de cenzura. Ma rog, anumite subiecte raman mereu valabile - va imaginati cum ar fi "Concurs", astazi, cu personaje inspirate dupa Becali sau Funar... Ce dialoguri ar fi in padure... Lasand gluma la o parte, astazi avem o alta mare problema: cu atata recunoastere internationala, suferim, totusi, profund, la capitolul spectatori. "Concurs" a fost vizionat, la vremea lui, de 2 milioane (!) de oameni in cinematografe. Astazi, lumea sta acasa, dependenta de televizor, care a devenit realmente o boala cronica. Stam foarte, foarte prost la acest capitol, in comparatie si cu tarile vecine, unde lumea merge constant si in numar mare la cinematograf. Sigur ca ar trebui sa se schimbe ceva si la partea de productie: anual ar trebui sa facem minimum 15 filme, altfel n-ai ce baga in cinematografe, decat filme americane. Ar trebui, poate, sa umblam putin si la tematica: in Romania, de exemplu, exista foarte putine filme de dragoste. Poate dintr-o timiditate, poate dintr-o plasare gresita a regizorilor fata de problemele de cuplu, dar acest subiect revine doar tangential in filmele romanesti. Eu, deocamdata, lucrez la multe proiecte, dar prea putine se concretizeaza, mai ales din lipsa de bani."
FLORIN PIERSIC, premiul pentru intreaga cariera
"Nu-mi trebuie premiu daca o am pe Cardinale langa mine"
"In sfarsit, m-ati premiat si pe mine! Ca tot asteptam si nu voiam sa ajung ca Tony Curtis (n. r. legendarul actor american), care la 84 de ani spunea intr-un interviu ca o data-n viata a avut si el sansa unui Oscar, dar a ramas pe dinafara. Dar sa stiti ca treaba cu premiile astea onorifice nu e la locul ei: pai dati bani la toate celelalte categorii, iar noua nimic? De fapt, nu-mi mai trebuie nici un premiu daca o am pe Cardinale langa mine..."
Fotografiile autoarei
P.S. Pentru iubitorii de film de la Sibiu si Bucuresti: cele mai tari filme marca TIFF vor putea fi vazute si in aceste doua orase, incepand cu data de 10 iunie. Sibienii sunt asteptati in curtea Colegiului National "Samuel von Brukenthal", la Teatrul de Vara din Parcul Tineretului si la Centrul Cultural Habitus (subsol Biserica Romano-Catolica), intrarea fiind libera la toate proiectiile. Bucurestenii au intalnire cu filmele de la TIFF la Cinema "Elvira Popescu" si la Muzeul Taranului Roman, pretul biletelor fiind de 7 si respectiv 8 lei.