Loteria bate politica

N. C. Munteanu
Ziua votului pentru alegerile europarlamentare s-a intamplat sa fie chiar in duminica in care, tot la urne, dar la Loteria Nationala, se juca o suma fabuloasa cu multe zerouri, a doua ca marime din istoria jocului.

Spre deosebire de urna loteriei, urnele europarlamentare nu au atras prea mult lume, oamenii socotind ca, indiferent de ce iese din urne, castigul intra in contul altora.
Alegerile parlamentare de anul trecut i-au vindecat de incredere pe multi dintre cei mai incurabili inocenti, caci au adus in coalitia guvernamentala doua partide politice care se desfiintasera unul pe celalalt in timpul campaniei electorale. Normal sa-i sperie fantomele iesite din urne pe cei care votasera cu un partid pentru ca voiau ca celalalt sa dispara de pe scena istoriei. Si iata ca, vreme de jumatate de an, cele doua partide au vorbit aceeasi limba atunci cand a fost vorba sa-si distribuie roluri bine platite in economia romaneasca. De asemenea, s-au inteles la fel de bine cand a fost vorba sa renunte la nenumaratele promisiuni facute in campanie pentru a castiga votul credulilor.
Alegerile politice si-au pierdut aura de mecanism infailibil al democratiei. Prea multe au fost situatiile in care ziua alegerilor a devenit un fel de bacanala, cand ordinea fireasca a lumii, legile, raportul dintre oameni se rastoarna, fara ca asta sa atraga asprimea justitiei. In ziua alegerilor se merge cu alaiul la vot, sute de insi sunt trimisi sa faca naveta electorala din sectie in sectie cu microbuzul inchiriat de primarie. La Birourile electorale se aduna plangeri cu sutele, dar nu a dat nimeni in branci sa le verifice si nici sa-i pedepseasca pe cei care au fost prinsi in flagrant. Aceasta nepasare a justitiei face ca sistemul electoral romanesc sa se bazeze, tot mai mult, pe mita. O mita care a devenit un obicei al locului si nu mai mira pe nimeni. Ba pare chiar legitima. Politicienii care vor pe liste isi mituiesc partidul, cumparandu-si locul pe buletinul de vot. Apoi se scobesc prin buzunare, prin pusculitele partidului sau ale bugetului local, pentru a unge cu bani capcana in care vor aluneca alegatorii printre mititei, bere, excursii, pixuri, tricouri, televizoare si "scaune electrice" pentru infirmi. Unii politicieni mai putin subtili sau poate doar mai grabiti sa multumeasca pe toata lumea nu se sfiesc sa plateasca votul cu banii jos. Iar daca nu mai au bani sau vor sa mituiasca un sector electoral de mai mari proportii, politicienii se folosesc de promisiuni. Promit ca vor da mita intr-un timp anume, daca vor fi alesi. Unii vor primi salarii mai mari, alocatiile vor creste si ele, la fel si salariile si sporurile. Ca si in alte domenii, in justitie sau in politie, de pilda, aceste socoteli dau rezultate, indiferent de prestatia partidelor cu pricina, indiferent de programul politic sau de compatibilitate. De multa vreme, zgomotul de fond al universului politic romanesc este fosnetul numararii banilor.
Asa se explica de ce numarul celor care si-au cumparat un bilet la loto a fost mai mare decat al celor care au mers la vot. Politica a inceput sa nu mai aiba nici un sens si nici o miza pentru omul care stie ca votul bagat in urna este o investitie in bunastarea altora si nu in castigul unei doctrine sau al unei idei democratice. Pentru multi, sansele de castig ale unui bilet la loterie, asa mici cum sunt, par mai mari decat cele ale biletului de vot. Chiar daca s-a spus nu o data ca votul este si el un fel de loterie, oamenii se duc cu mai mult interes si daruire sa-si completeze biletul de loto decat sa stampileze buletinul de vot. Nici nu era prea greu de ales. Pentru ca aveau, pe de-o parte, un castig imens, mai mare decat tot castigul pe zece vieti, si, pe de alta, un castig simbolic, pentru niste indivizi prinsi intr-o lupta ale carei reguli nu mai sunt demult pe intelesul omului de rand.