Sunt intr-un subsol de cladire, intr-un salon intunecat, fara nici o fereastra. Lumini galbene si catifeluri grele, violete, invaluie obiectele din incapere. Aur! Cat vezi cu ochii, numai aur! Metalul galben straluceste in toate colturile camerei si pe toti peretii. Parca as fi intr-un basm oriental, in care gramezile de metal pretios se materializeaza doar la o simpla porunca adresata lampii fermecate. Un gardian cu expresie implacabila pazeste intrarea. Sunt singura in sala Tezaur a Muzeului National de Istorie. Imprejurul meu, troneaza ametitor pasari fantastice cu aripi de aur si ochi de rubin, bratari serpuitoare cu capete de zmeu, coifuri ce se incrunta hipnotic din orice directie le-ai privi, cupe ciudate, in forma de corn de zimbru... O lume stranie, plina de duhuri stravechi, tinute captive sub paza militarizata.
De ani de zile imi doresc sa vad un coson, ciudata moneda dacica de aur. Dar sala Tezaur nu adaposteste, intre comorile sale, si banuti. Monedele sunt la Cabinetul Numismatic, care e inchis, de ani buni, pentru public. Desi comoara dacilor trebuie sa fi fost alcatuita in mare parte si din monede de aur, nu stiu cati dintre noi au vazut expuse undeva astfel de piese. Unde sa le caut? Vazusem cosoni doar in ziarele de scandal, de cate ori se mai scria ceva despre traficul peste granita cu aceste valori de patrimoniu. Cosonul a fost mereu o bucatica misterioasa de istorie, inaccesibila si controversata, profanata de hotii de comori. Am plecat de la muzeu inciudata. Cu toate minunile sale, Tezaurul nostru este sarac fara "galbenii" dacilor. Si cu dorinta de a vedea intr-o zi o astfel de moneda, ce s-a odihnit candva in palma unui dac.
Setea de aur
Cosonul este una dintre cele mai frumoase si mai enigmatice monede ale antichitatii. Colectionari, numismati, traficanti, arheologi - pentru toti, el reprezinta un cuvant magic. Arheologii nu l-au descoperit in sapaturi, dar intamplarea sau braconajul arheologic au scos la iveala, de-a lungul timpului, zeci de mii de astfel de piese. Cosonii au starnit pasiuni intre numismati si arheologi, care nici astazi nu ne pot spune exact cine a emis acest tip de moneda si in ce scop, dar si in lumea interlopa, intre bandele de cautatori de comori si traficanti. Pretul unei singure monede depasea 3000 de lire sterline, la inceputul anilor '90, pentru ca sa scada pana la 6-700 de euro, in ziua de azi, in urma unei inflatii puternice, provocata de intrarea unui numar mare de piese pe piata, dupa 1996.
Aurul dacilor este vesnic subiect de disputa. Arheologii romani sustin ca dacii nu aveau aur, deoarece nu s-au descoperit pana in prezent piese din acest metal, care sa dateze din perioada regalitatii dacice (sec. II i.Hr. - sec. I d.Hr.). Pe de alta parte, izvoarele antice insista asupra cantitatilor enorme de aur luate de Traian din Dacia, dupa cucerire, iar mitul aurului dacic si al fabulosului tezaur regal al lui Decebal a circulat multa vreme, din antichitate pana astazi. Este de asteptat ca recentul scandal al bratarilor de aur sa ii oblige pe arheologi sa regandeasca problema aurului dacic.
Izvoarele scrise spun ca Traian a luat din Dacia doua milioane de kilograme de aur si dublu de argint. Chiar daca cifrele ar fi exagerate si le-am reduce de zece ori, cum fac unii istorici, cantitatea ramasa este ametitoare. Este de presupus ca regii daci instituisera un monopol pe aur, care constituia un fel de tezaur de stat. Dacii dobandisera mult aur din incursiunile de jaf, din mercenariat, tributuri si din alte surse. La acestea se mai adauga si exploatarile aurifere, care probabil se efectuau nu numai prin cernerea nisipului raurilor, ci si in mine. Rezervele de aur astfel acumulate de-a lungul mai multor decenii puteau sa fi ajuns la cantitati enorme. Cosonii reprezinta, probabil, doar o mica parte a acestor tezaure.
Primele informatii despre cosoni apar in secolul al XV-lea, cand in apa Streiului (zona Hategului, Hunedoara) e descoperit un mare tezaur de monede de aur, intre care se aflau si cosoni. In jurul anilor 1530, e descoperita o alta comoara, in bazinul apei Sebesului (Sebes-Alba), in zona cetatilor dacice. Atunci s-au gasit, spun documentele, zeci de mii de monede vechi din aur, pe care scria ceva in greaca, probabil lysimachi si cosoni. Documentele spun ca tezaurul s-a impartit intre cardinalul Martinuzzi si Petru Rares, care au topit monedele si le-au transformat in bani pentru plata mercenarilor. Unele piese au ajuns, totusi, in colectii private, in spatiul german. O a treia descoperire dateaza din anii 1803-1805, cand doi tarani au gasit, tot in zona muntilor Orastiei, un nou tezaur. Ei au inceput sa vanda din piese, dar statul austriac a aflat si le-a cerut sa predea comoara. Dupa 1989, au inceput sa iasa la iveala loturi mari de cosoni, descoperite de cautatorii de comori in Muntii Orastiei, si scoase apoi din tara. Iar numarul pieselor vandute pe piata occidentala a fost atat de mare, incat a produs inflatie, si pretul cosonilor a scazut brusc. De fapt, acesti hoti au reeditat jaful lui Traian, care a luat aurul Daciei si i-a dat drumul pe piata Imperiului Roman, producand inflatie. Dupa ce luasera aurul Cartaginei, pe cel al galilor, pe cel al egiptenilor si pe cel al lui Mithridate, regele Pontului, setea de aur le-a adus romanilor tezaurul Daciei. Au luat cat au putut, iar ce nu au putut au luat braconierii din zilele noastre. Dupa doua mii de ani, comoara dacilor a plecat din nou in pribegie, lasandu-ne istoria mai saraca.
Brutus, parintele cosonilor
Cosonii au fost descoperiti doar in Transilvania, in cea mai mare parte, in preajma cetatilor dacice din Muntii Orastiei. Cu siguranta nu au circulat in antichitate, altfel s-ar fi descoperit si in alte parti ale lumii greco-romane. Din acest motiv, sunt considerati o raritate in lumea numismatilor. Apoi, sunt o ciudatenie din punctul de vedere al reprezentarilor de pe cele doua fete: este vorba de o combinatie intre elemente romane, de pe doua tipuri diferite de monede, iar cuvantul "coson", de la care isi primeste numele, este scris cu caractere grecesti. Nu par sa fie dedicati unui rege sau sa reprezinte vreo personalitate, deoarece nu exista un portret pe nici una din fete. De aceea, presupunerea ca sub misteriosul cuvant "coson" se ascunde numele unui rege dac este greu de sustinut. Cum sa pui doar numele regelui, fara sa-i reprezinti si portretul? Si apoi, daca este vorba de un enigmatic rege dac, al carui nume e scris in greceste, de ce figureaza pe monede doar simboluri romane? Pe una din fete sunt reprezentate trei personaje, pe care le mai intalnim pe un singur tip de moneda romana, in vremea lui Brutus, unul dintre cei care au complotat impotriva lui Cezar: doi lictori incadrand intre ei un consul. Este vorba de Brutus insusi, insotit de lictori, in vremea consulatului sau, din anul 54. i.Hr. Pe cealalta fata, este figurata o acvila cu o coroana in cioc, tipar frecvent intalnit pe denarii republicani romani de argint. Nu putem sti care este fata monedei si care este reversul, cata vreme nu este reprezentat nici un portret. Conform analizelor facute de specialisti, s-a ajuns la concluzia ca aurul nu este transilvanean, ci provine din sudul Dunarii, de undeva din Balcani. Iata deci cosonul: un model hibrid de moneda, emis in afara Daciei, din aur strain, amestec intre simboluri de pe mai multe monede romane si un cuvant dintr-o limba necunoscuta, scris cu litere grecesti.
Nu exista mai multe tipuri de cosoni. Toti sunt la fel si par a proveni din acelasi loc. Exceptie fac cateva exemplare, foarte rare, care par sa fie imitatii realizate pe teritoriul dacic dupa cosonii adusi din Macedonia. Acesti cosoni locali sunt din aur transilvanean si nu poseda monograma, un element care apare pe toti cosonii confectionati din aur sud-dunarean.
Dar ce cauta in Dacia (si exclusiv in Dacia!) aceasta moneda ciudata? Specialistii nu ne pot da decat raspunsuri partiale. Cata vreme e vorba de un model din vremea lui Brutus, cosonii au toate sansele sa aiba legatura cu acest personaj. Se presupune ca Brutus ar fi platit mercenari daci ca sa lupte alaturi de el la Philippi, in Macedonia, impotriva lui Antoniu si Octavian. Dupa uciderea lui Cezar (anul 44 i.Hr.), Brutus nu s-a bucurat de popularitate, caci Cezar era iubit de popor. S-a refugiat in Macedonia, unde a pus la cale, impreuna cu Cassius, rezistenta impotriva lui Antoniu si Octavian (viitorul imparat Augustus). In anul 42 a avut loc batalia de la Philippi, unde Brutus a fost infrant si s-a sinucis. Se presupune ca, in vederea acestei batalii, Brutus ar fi angajat un numar mare de mercenari daci, pentru plata carora ar fi emis in mod special aceasta moneda fara circulatie.
A existat un rege Coson?
Cele mai multe voci sustin ca Brutus era in relatii cu un rege dac, pe nume Coson, iar cuvantul misterios de pe monedele de aur cu care au fost platiti mercenarii reprezinta numele acestui rege. Totusi, nici o alta sursa istorica nu il mentioneaza pe acest rege Coson. S-a presupus ca este vorba in realitate de Cotizo, un rege dac bine cunoscut din izvoarele scrise, al carui nume ar fi fost "prescurtat" in "Coson", ca sa intre pe moneda. Mai mult, s-a identificat intr-un manuscris al istoricului roman Suetoniu, forma "Cosini" pentru "Cotizoni". Totusi, motivul "prescurtarii" nu este plauzibil: nume mult mai lungi au putut fi redate de-a lungul timpului pe monede.
Pana de curand, singura atestare a acestui cuvant se afla pe aceste monede descoperite in teritoriul fostei Dacii. Dar de curand a iesit la iveala o serie de monede tracice de argint, mult mai vechi, care contin si ele enigmaticul cuvant "coson". Monedele din Tracia dateaza din secolul al II-lea i.Hr. (cca 168-150 i.Hr.) si sunt atribuite regelui scitilor Sauriacus. Ele reprezinta o copie grosiera, "barbara", dupa o tetradrahma macedoneana, frecventa la vremea aceea, numita "Macedonia Prima", care avea pe avers portretul zeitei Artemis, reprezentat pe un scut macedonean ornamentat, iar pe revers bata lui Hercules inconjurata de ramuri de stejar. Deasupra si dedesubtul batei se afla un text care a variat de la o epoca la alta: fie era numele regelui Filip al V-lea, fie cel al lui Perseus, ultimul rege al Macedoniei, fie al provinciei romane Macedonia. Modelul urca in timp chiar pana la Alexandru Macedon. Insa pe moneda tracica a lui Sauriacus figureaza un text intraductibil: "Coson Droueis". Nu se stie la ce se refera aceste cuvinte, nici in ce limba sunt scrise, dar pare sa fie vorba de acelasi cuvant pe care il intalnim mai tarziu pe monedele de aur din Dacia. Dar unde a fost batut acest "coson" tracic? In Macedonia, la Amphipolis. Adica exact in acelasi loc unde, dupa mai mult de un secol, Brutus avea sa bata cosonii "dacici". Numismatii inca nu au facut legatura intre cosonii tracici ai lui Sauriacus si cosonii dacici. Rezulta de aici ca in cazul cosonilor dacici nu poate fi vorba de un rege Coson, cata vreme acest cuvant apare cu mai mult de un secol inainte.
Toate firele duc in Macedonia
Se pare ca toate firele acestei povesti duc in Macedonia. "Cosonul" tracic de argint este o imitatie dupa un model macedonean batut la Amphipolis; Brutus s-a refugiat in Macedonia; ultima sa batalie s-a dat la Philippi, localitate aflata aproape de Amphipolis... Concluzia este destul de usor de tras: cosonii au fost batuti in Macedonia. Brutus a batut cosoni de aur in cantitate mare, probabil la Amphipolis, unde exista un atelier de monetarie celebru. Cu aceste monede a platit oastea dacica, pentru a lupta alaturi de el, la Philippi. Imaginea consulului insotit de lictori de pe una din fete este cu siguranta a lui Brutus, caci numai el emisese la Roma o astfel de moneda. Si totusi, de ce a scris pe monede acest cuvant - "coson" - si de ce l-a scris in greceste? De ce nu a scris un cuvant latin, cu litere latine? Folosirea alfabetului grec pe cosoni nu se poate explica decat in doua feluri: fie cei care au batut monedele nu cunosteau decat scrierea greceasca, fie, fapt mai probabil, monedele erau destinate unor "barbari" care foloseau alfabetul grecesc. Fie amandoua. Ca macedonenii foloseau alfabetul grecesc e bine stiut. Iar ca dacii foloseau si ei acelasi alfabet este un lucru demonstrat de fragmentele de scriere gasite la Sarmizegetusa, Ocnita sau Carlomanesti. "Coson" era, probabil, un cuvant tracic sau macedonean. Este mai greu de acceptat ca ar fi un cuvant dacic, cata vreme il regasim si pe moneda traco-macedoneana de argint. Ce ar fi putut insemna? Nu putem sti. Pe aversul monedei trace se afla zeita Artemis, copiata dupa model macedonean, unde era insotita de textul "(provincia) Macedonia Prima" scris in greceste. Tracii au luat modelul si au scris altceva, intr-o alta limba... "Coson Droueis" ramane la fel de enigmatic ca si "Coson" de pe monedele dacice. De ce nu a folosit Brutus un cuvant dacic pe aceste monede? Poate ca nu stia limba dacilor sau poate "Coson" chiar este un cuvant dacic, ajuns, cine stie prin ce imprejurare, pe tetradrahma de argint a scitului Sauriacus. Poate e numele unei localitati, si n-ar fi cu totul de necrezut, caci la vreo 30-40 km de Philippi si la doar 10 km de Xanthus, oras asediat de Brutus, se afla localitatea Kossos. Oricum ar fi, e cert ca aceste splendide monede de aur provin din afara Daciei, foarte probabil din Macedonia, si la fel de probabil, au fost batute in preajma anului 43 i. Hr., la comanda lui Brutus, pentru a plati mercenari daci.
De unde a avut Brutus atata aur? Sursele antice ne lamuresc. Istoricul Appian relateaza ca Polemocratia, vaduva printului trac Sadalas, speriata cu privire la soarta copilului, dupa ce sotul ei a fost asasinat, l-ar fi incredintat lui Brutus pe tanarul mostenitor, impreuna cu tezaurul regal. Sadalas fusese trimis de tatal sau, Cotys, sa il sprijine pe Pompei impotriva lui Cezar. Textul ne mai spune ca Brutus a transformat aceasta imensa cantitate de aur in monede. Deci, avem o sursa sigura care ne indica faptul ca e vorba de aur tracic, transformat in monede in Macedonia. Unii specialisti sustin ca pe monede ar fi tocmai numele acestui copil de vita regala, fiul lui Sadalas.
Sfarsit de poveste
Cu cine a batut Brutus palma? De buna seama, cu succesorul lui Burebista de la Sarmizegetusa Regia, cata vreme monedele au fost gasite, in marea lor majoritate, in Muntii Orastiei. Stim ca marele rege Burebista fusese impotriva lui Cezar (care intentiona sa cucereasca Dacia), sprijinindu-l pe Pompei, dar a fost inlaturat de la tron in urma unui complot in acelasi an cu Cezar. Apoi Brutus, asasinul lui Cezar, il plateste cu sume enorme pe uzurpatorul lui Burebista (al carui nume nu-l stim), ca sa-l sprijine impotriva succesorilor lui Cezar.... Stranii coincidente! Nu ar fi de mirare sa aflam, intr-o buna zi, ca Brutus si Cassius au avut un amestec in inlaturarea lui Burebista, ca ar fi finantat complotul, in schimbul promisiunii unui sprijin militar in Macedonia.
Ce s-a intamplat mai departe? Cosonii au ajuns in Dacia si au fost tezaurizati. Nu au circulat niciodata. Nu stim cati daci s-au dus si cati s-au mai intors de pe campul de lupta de la Philippi. Stim insa un lucru straniu: multi cosoni au fost descoperiti la adancimi mici, chiar in iarba, adesea la radacinile copacilor. Nu par sa fi fost ingropati, ci mai degraba pierduti, imprastiati, poate in graba mare a unei retrageri. Altii au fost gasiti in pamant, bine tainuiti, in oale de lut. Altii, in albie de rau. Cosonii au constituit tezaure pretioase pana in vremea razboaielor cu romanii, cand am putea presupune ca, cel putin o parte din ei, au ajuns in mainile cuceritorilor. Si totusi, nu s-au gasit cosoni nicaieri in alta parte, decat in Dacia. Probabil au fost topiti de catre romani, caci era vorba de o moneda "barbara", fara circulatie, a carei valoare consta exclusiv in aurul de 22 de carate din care era confectionata. Nu stim cati cosoni au luat si au topit romanii, dar stim ca, din evul mediu si pana astazi, numarul pieselor descoperite intamplator sau de cautatorii de comori pe teritoriul tarii noastre este de ordinul zecilor de mii... Si poate inca pe atat, daca nu mai mult, se afla inca in taina, in pamant ori sub albia vreunui rau, marturie a fabulosului tezaur dacic.
Epilog
Au trecut sase luni de cand Alexandru Florea, director executiv la Editura "Dacica", mi-a propus sa realizam replici dupa cosoni. Sa-i vada lumea, sa-i tina in palma, sa prinda bucatica asta de istorie intre degete. Era in noaptea Anului Nou, la un pahar de sampanie, in varful unui munte dacic, cand ne puneam dorinte pentru anul 2009. "Haide sa reinviem cosonii! Sa facem replici! Sa circule prin mainile celor pasionati de istorie!", a fost propunerea lui. Era o zapada cu cristale uriase, ce sclipeau complice la lumina stelelor. "Haide!", i-am spus, gandindu-ma deja la ce nebunie ne asteapta. "Dar nu numai de aur, ca sa-si poata permite toti iubitorii de istorie sa aiba acasa unul!" "Facem! Si sa fie dacici-dacici, din cei fara monograma!", am adaugat eu. E adevarat, peste tot in lume exista replici dupa monedele antice care au circulat pe teritoriul tarii respective: monede romane, monede grecesti, apoi bizantine... Muzeele se intrec in reproduceri dupa antichitati fel de fel, cu rol educativ. Numai la noi nu exista astfel de initiative. Intre timp a venit vara. Au trecut luni de eforturi, de planuri, de incercari de a obtine un mulaj dupa un coson, de demersuri catre Banca Nationala a Romaniei si catre Monetaria de Stat. In toata zbaterea asta, am impresia ca am retrait o poveste intreaga, povestea care a facut ca acesti cosoni sa intre in istorie. O poveste cu comploturi, razboaie, tradari, o regina traca deznadajduita ce-si incredinteaza aurul unui strain, Brutus, refugiat si infrant la Philippi de oastea lui Antonius, punandu-si apoi ultima speranta de victorie in vitejia neasemuita a dacilor... Sutele de mii de monede de aur pe care le bate pentru o armata dacica ce poate nu mai apuca niciodata sa ii soseasca in ajutor, sau care poate va pieri odata cu el... Disperarea lui, incoltit din toate partile de dusmani, si ultima lui seara, privind peisajul salbatic al Macedoniei... Apoi, ultimele lui cuvinte catre Volumnius, prietenul sau, pe care il roaga sa-l ajute sa-si infiga sabia in piept, dar acesta refuza... Poate ca aurul scitului Sadalas era blestemat, sau poate l-au ajuns blestemele lui Deceneu, daca cumva a sprijinit uciderea lui Burebista, ori poate umbra lui Cezar, tatal sau vitreg pe care l-a ucis, l-a invaluit in ultima clipa, interogandu-l cu durere: "Si tu, Brutus, fiul meu?". Zeci de mii de cosoni confiscati de romani un secol si ceva mai tarziu, alte zeci de mii instrainati peste granita de urmasii tradatorului Bicilis dupa doua mii de ani... Un telefon de la Monetaria de Stat, sectia Productie, ma trezeste din acest "film": "Cosonii sunt gata, veniti sa-i ridicati".
In fata mea sta desfacuta o palma. Intr-un anume fel, e o palma de dac. In palma, un coson. Privesc cu emotie bucatica rotunda de metal ce inchide in ea o istorie intreaga si imi pare ca, intr-un fel, astazi comoara dacilor s-a intors acasa.
Replica dupa moneda dacica de tip Coson, 20 mm, aliaj cupru-zinc, 39 lei.
Editura "Dacica", tel. 021/312.13.42, 0749/11.47.11, www.dacica.ro