Ajunsa marti in Bucuresti, irlandeza nu a avut pretentii exagerate, asa cum au in general starurile occidentale. A cerut doar ca tot ce foloseste in materie de tacamuri sa fie bio-degradabil, iar in camera ei de hotel sa se afle in permanenta un platou cu fructe. Organizatorii i-au mai oferit si in culisele Arenelor Romane fructe, ghimbir proaspat, lumanari, miere si o... maseuza.
Sinead si-a facut aparitia pe scena avand o tunsoare baieteasca, extrem de scurta, ce amintea de aparitiile ei din tinerete, cand fusese supranumita "Cantareata cheala"; incaltata cu slapi, de care a scapat insa repede, ramanand desculta; imbracata in blugi treisferturi si cu o bluza de vara albastra, cu flori rosii si albe. Mai putin atenta la felul in care arata (in comparatie cu Madonna, de pilda), Sinead nu prea mai seamana cu frumoasa de altadata, etaland o silueta mai degraba masiva, cu cateva kilograme in plus. Fata si-a mai pierdut si ea din trasaturile copilaresti, dar vocea ei frumoasa a ramas neschimbata, vibrand de forta si de emotie. Mama a patru copii, Sinead favorizeaza esenta vietii, si nu aparenta ei.
In concertul de la Bucuresti, Sinead a venit insotita de doi muzicieni de calibru: Steven Cooney (chitara, bass) si Kieran Kiely (acordeon, claviaturi, flaut). Dupa ce a oficiat prezentarile, interpreta a promis publicului un concert "Linistit si bland, care pana la sfarsitul serii va va trimite intr-un somn odihnitor". Modesta si putin comunicativa dincolo de muzica, Sinead a facut o singura dedicatie, putin sinistra, pe parcursul intregului concert: "Dedic aceasta melodie tuturor mortilor care sunt de fata, cu speranta ca nici unul dintre noi nu va muri in aceasta seara". Dupa care a cantat melodia "I am Stretched On Your Grave" (Sunt intinsa pe mormantul tau) - un cantec ale carui versuri sunt inspirate dintr-o poezie irlandeza de secol 17, cu autor necunoscut. Melodia se regaseste pe cel mai bine vandut album al ei, "I Do Not Want What I Haven't Got" - 1990. Dar dincolo de bizareriile controversatei artiste (aventurile spiritualiste ale interpretei au fost pe larg comentate de presa), joi seara, cei prezenti au avut parte de-o demonstratie muzicala fara cusur, exprimata printr-o imbinare armonioasa de stiluri: reggae, pop, muzica traditionala irlandeza si versuri diverse, cu un puternic mesaj social sau religios. Practic, o "plimbare" prin viata lui Sinead. Nu au existat efecte speciale, nici proiectii de imagini, nici schimbari de costume, doar un fundal negru, cateva reflectoare si cei trei artisti, cu muzica lor magica.
Steven Cooney, un excelent chitarist australian, dar cu radacini irlandeze, recunoscut drept un virtuoz al muzicii traditionale irlandeze, a aratat ce poate cu adevarat, maiestria lui completand cu o nota aparte spectacolul muzical oferit de irlandeza. Cooney a fost extrem de incantat de reactia publicului roman, chiar daca acesta a fost rasfirat si zgribulit: "Am fost impresionat de faptul ca publicul a cantat alaturi de noi. Cred ca romanii sunt poate cel mai cald public intalnit in acest turneu", a declarat el, la finalul spectacolului.
Cu toate ca spectacolul bucurestean a facut parte din turneul de promovare a noului album - "Theology", lansat in 2007, Sinead a interpretat si melodii cunoscute de pe precedentul album "I Do Not Want What I Haven't Got". Primele acorduri ale celebrei piese "Nothing Compares 2 U" au provocat delirul spectatorilor. Dupa terminarea fiecarei melodii artista isi schimba chitara si multumea scurt publicului, reluandu-si, apoi, firul povestii muzicale. A mai interpretat melodii cunoscute ca: "To Mother you", "The Emperor's New Clothes", "Thank You for Hearing Me", sfarsitul concertului cu "The Last Day of Our Acquaintance". A mai revenit pe scena, alaturi de cei doi colegi, pentru un bis. "Va multumesc mult ca v-ati alaturat noua si ati facut aceasta seara atat de frumoasa", a spus ea, inainte de a parasi scena bucuresteana. A existat si un admirator fanatic, care purta o tunsoare asemanatoare cu a celebrei cantarete si un tricou inscriptionat cu numele ei. A urmarit-o sorbindu-i cuvintele, tot timpul concertului, dansand si ingenunchind din cand in cand, ba mai mult, in pauza fiecarei melodii a strigat "I love you Sinead", oferind spectatorilor un show aparte...
Carte de vizita
Sinead O'Connor s-a nascut pe 8 decembrie 1966 in Dublin. Parintii ei, Sean (inginer) si Marie (croitoreasa), s-au casatorit de foarte tineri si au avut cinci copii. Sinead este fiica mijlocie a cuplului, care s-a destramat cand ea avea doar 8 ani. Cei trei copii mai mari, printre care si solista, au ramas cu mama. Sinead a declarat in mai multe interviuri ca mama sa, moarta intr-un accident auto in 1985, i-a abuzat frecvent fizic. Melodia ei, "Fire on Babylon", e o trimitere la acea perioada ingrozitoare, iar amintirile negre ale copilariei au determinat-o sa se implice activ in campaniile pentru protectia drepturilor copilului. Tot abuzurile mamei au transformat-o intr-o adolescenta rebela, ce va fi exmatriculata de la Scoala Catolica si arestata pentru furt din magazine, abatere ce ii va aduce un sejur fortat intr-un centru de reabilitare. Condus de un ordin al calugaritelor catolice, azilul de la Griann nu a fost insa un loc chiar ingrozitor. Aici Sinead a invatat sa cante si sa compuna, dar si rigorile disciplinei.
La varsta de 15 ani, la o nunta, a fost remarcata de Paul Byrne, bateristul trupei irlandeze In Tua Nua, in timp ce canta melodia "Evergreen", a Barbrei Streisand. Dupa ce a scris, in colaborare cu membrii formatiei, piesa "Take My Hand", Sinead a parasit internatul la care o inscrisese tatal ei, pentru a se dedica unei cariere muzicale. Incepe sa cante in cafenele, pentru ca apoi sa studieze canto si pianul, la "Dublin College of Music", muncind ca ospatarita pentru a-si putea plati taxele. In 1984, il cunoaste pe Columb Farrelly, alaturi de care formeaza trupa Ton Ton Macoute, denumita asa dupa o organizatie paramilitara tahitiana.
Ajunsa repede in atentia producatorilor muzicali, in 1985, Sinead semneaza un contract cu "Ensign Records". Este si anul in care se muta la Londra. Un an mai tarziu isi face debutul pe soundtrack-ul filmului "The Captive", impreuna cu The Edge, chitaristul de la U2. Primul ei album, intitulat "The Lion and the Cobra" - al carui titlu este o trimitere la Psalmul 91 din Biblie, a fost desemnat drept unul dintre cele mai reusite albume de debut ale anului 1987. Chiar de la inceputul carierei ei muzicale, irlandeza declara ca nu vrea sa faca compromisuri comerciale, militand pentru actiunile IRA, fapt ce i-a atras numeroase critici. Dar calitatea muzicii ei ii determina pe multi sa-i treaca cu vederea rebeliunile, punandu-le pe seama varstei. Trei ani mai tarziu, lanseaza albumul "I Do Not Want What I Haven't Got", inspirat de destramarea mariajului ei cu muzicianul John Reynolds. Albumul contine piesa preluata de la Prince, "Nothing Compares 2 U", care devine imediat un hit. Urmeaza iar o perioada controversata, tabloidele britanice urmarind cu interes relatia ei cu cantaretul de culoare Hugh Harris, iar retragerea ei din competitia premiilor Grammy, la care obtinuse patru nominalizari, reprezinta cireasa de pe tort pentru ziarele de scandal. Boicoteaza premiile, dar iese totusi castigatoare la sectiunea "Cel mai bun solist de muzica alternativa". Este si anul in care refuza sa apara in emisiunea "Saturday Night Live", a canalului NBC. In 1992 lanseaza un nou album, "Am I Not Your Girl?", si accepta aparitia refuzata anterior la celebra emisiune americana, in incheierea careia sfasie o fotografie a Papei Ioan Paul al II-lea. Mai tarziu, solista ii va cere Papei iertare pentru gestul ei nesabuit. Dar cum iertarea nu aduce si uitarea, aceasta isprava a ei a fost suficienta pentru a-si pierde o mare parte din publicul catolic. Hirotonisirea ei la gradul de preoteasa, de catre Episcopul Cox, al schismaticei grupari "Independent Catholic", n-o ajuta sa-si recastige publicul si mult prea agitata cantareata intra intr-un con de umbra. In 1993 primeste rolul Ofelia, in piesa "Hamlet", la teatrul "Project Arts Centre" in Dublin. Apoi se alatura turneului lui Peter Gabriel, WOMAD.
In 1994, se intoarce in studiourile de inregistrare si scoate un nou album "Universal Mother", care va fi vandut in 1.500.000 exemplare. Doi ani mai tarziu, in 1996, devine mama pentru a doua oara. Primul ei copil, un baiat, Jake Reynolds, provine din casatoria cu primul ei sot, cel de-al doilea copil, o fetita, Brigidine Risne Waters, este fiica unui ziarist de la "The Irish Times", John Waters. Maternitatea o inspira muzical si, in 1997, urmeaza EP-ul "Gospel Oak". Dar in ciuda calitatii muzicii ei, succesul intarzie. "Gospel Oak" se vinde in doar 250 mii de exemplare. Sinead nu mai este promovata ca la inceputuri. Tot in 1997, va fi lansat si albumul "So Far... the Best of Sinead O'Connor", care are un succes mai mare. La jumatatea anului 2000, lanseaza albumul "Faith and Courage", care se vinde, si el, in peste 1 milion de exemplare. Doi ani mai tarziu, urmeaza "Sean-Ns Nua", aclamat indelung pentru reintoarcerea la traditia folk irlandeza. Dar muzica ei nu mai este atat de accesibila ca la inceputuri.
In 2003, apare dublul-disc "She Who Dwells...", catalogat drept "cantecul de lebada" al artistei. In 2004, da nastere unui alt copil, Shane, al carui tata este muzicianul si producatorul irlandez Dnal Lunny. In ciuda faptului ca are un copil mic, Sinead nu abandoneaza muzica.
In 2005, scoate un album compilatie, "Collaborations", dupa care in acelasi an lanseaza pe piata "Throw Down Your Arms", o colectie de piese reggae-clasice, care ajunge numarul 4 in Billboard's Top Reggae Albums Chart. Pe 19 decembrie 2006, devine iar mama unui baiat, Yeshua Francis Neil, al carui tata este Frank Bonadio. In 2007 se reintoarce in studio, pentru "Theology", un album inspirat de complexitatile situatiei globale de dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001.