Tramvaiul cel mic care merge pana la Rasinari si trece pe langa Parcul Dumbrava de langa Sibiu a fost plin-ochi de oameni sambata si duminica. Romani, sasi, unguri, tigani si turisti straini de toate neamurile s-au asezat in amfiteatrul in aer liber din fata scenei lacustre, spre a-i asculta pe taranii muzicanti adunati de Grigore Lese din toata tara, la festivalul "Tarafuri si fanfare", aflat la a treia editie. 20 de formatii si peste 5000 de spectatori au stat fata in fata in aerul racoros al padurii, impartasindu-si unii altora, timp de doua zile, bucuria de a sarbatori impreuna muzica traditionala. Organizator, alaturi de Muzeul "Astra", coordonator si prezentator al festivalului, Grigore Lese a "dirijat" dezinvolt acest urias spectacol, incitand protagonistii, intre reprizele muzicale, si la povesti de viata din lumea satului, invitandu-i pe unii in mijlocul celorlalti, ca la o petrecere campeneasca. Profesor pana la capat si in stiintele sufletesti, marele horitor din Tara Lapusului a stiut sa cultive o stare anume, un crescendo al tensiunii artistice, de care ne-am bucurat intr-o lectie vie, de muzica a satului romanesc. Si nici nu se putea altfel, cand pe scena s-au adunat Fanfara din Fantanele (Suceava), Taraful lui Gagiu din Soporu de Campie (Cluj), Taraful din Morunglav (Olt), Muzicantii din Timocul bulgaresc, Comunitatea din Vinerea (Alba), Fanfara de la Bunesti (Suceava), Taraful din Grecesti (Dolj), Nea Costica Lautaru din Cezieni (Olt), Ion Covaci zis Paganini din Salistea de Sus (Maramures), Fanfara din Lamaseni (Suceava), Fanfara din Rupea (Brasov), Rapsozii Gorjului (Rela), Grupul Iza (Maramures), Taraful lui Cristi lu' Cataroiu din Tismana (Gorj), Fanfara din Smardan (Botosani), Taraful lui Nistor de la Cetate (Dolj), Taraful din Rupea (Brasov), Banda lui nea Alita Pitigoi (Gorj), Trei Parale (Bucuresti), Fanfara din Darvari-Mambo Siria (Mehedinti). Participantii la festival si-au facut aparitia pe ulitele de langa casele Muzelui satului, adunand lumea in alai dupa ei si conducand-o spre scena de pe marginea lacului. Lautari-tarani, care tocmai lasasera coasa si sapa din mana, spre a lua instrumentele muzicale si "papucii" de joc, performand muzici si dansuri pe care nici un ansamblu profesionist nu a reusit sa le reproduca la aceeasi traire! In ce-i priveste pe spectatori - in frunte cu turistii straini, care priveau cu gura cascata si nu mai pridideau cu declicurile aparatelor de fotografiat - au intrat in extaz, fredonand balade oltenesti, jucand pe ritmurile fanfarelor moldovenesti, continuand petrecerea pana aproape de miezul noptii, mutandu-se la o bere, de pe scena lacustra, la "Carciuma din batrani" aflata in apropiere, in parc. Serbare superba, reunind la un loc vetrele romanesti de folclor din sudul Dunarii, din Campia Transilvana si Bucovina.
MARIA ILIE, 72 de ani, solista a Tarafului din Grecesti (Dolj): "Stiu ca nu mai sunt frumoasa, nici tanara, dar daca s-a nascut in mine cantecu' asta, nu ma pot lasa de el deloc! Cantam de copila, pe deal, cu vitele! De la Nitu Voinescu, starostele lautarilor batrani de la noi din satul Barboi, comuna Grecesti, am invatat cantecele si, dupa ce le-am invatat bine, am inceput sa merg la nunti. Dupa ureche am cantat, n-am fost profesionista, ca in rest, am tinut animale, am dat cu sapa pe camp, la prasila, la porumb, am crescut copii... Ei, si-acum veniram si la Sibiu. Eu venii cu trenu', da! Pai, daca ne-a chemat domnu' Lese, am venit, ca el e un om care ne-a ridicat, pe noi, lautarii, de la nunti, pe scena, si e foarte cumsecade cu noi si muzica noastra."
VICTOR IONUF, 75 de ani, cantaret cu fluierul, cu ocarina si clarinetul, din satul Ganzova, Timocul bulgaresc: "Noi avem repertoar mult bugat, aice ce-am cantat ii putan! Avem multe hori si danturi, geamparale, sarbe, da' le cantam in altu' fel, nu are ritmul modern, ca la voi. Ci mai razlicino, ca noi cantam muzica mai batarna, si vorbim limba romana batarna! Cantecele le stim de la ai batarni, care nu mai sunt pe fata de pamant, si le dam mai departe la cei care vin dupa noi. Bunicii nostri, babele (bunicele) noastre tot limba asta or vorbit, si obiceiurile sunt tot la fel, si nuntile, ca aici. Nu avem scoala romaneasca, dar invatam limba romana in familie, am auzit pe batarni ca inainte se cetea in beserica in limba romana, si a fost liceu romanesc in Sofia. Iar la Vidin s-a facut acum universitet de vin profesori de la Romania sa invete acolo pe timocenii nostri. Acuma, de prima oara vin aice, in Sibiu, dar am mai fost in tara, in Romania, si mereu ma bucur mult cand aud limba romana si vad Romania mare!"
ION COVACI zis "Paganini", 70 de ani, ceteras din Salistea de Sus, Maramures: "Mi-o zas doctoru' sa nu mai cant cu cetera, ca n-am voie efort la inima. "Pai, dom' doctor", i-am zas, "eu pentru inima cant!" Si, pe urma, eu nu pot trai fara cetera. "Da' o horinca, un cafei, oi mai putea be?", l-am intrebat. "Ii be, bugat", mi-a zas, daca a vazut ca n-o scoate la capat cu mine. No! Amu ma bucur ca am ajuns si aici, la Sibiu, si le-o placut la lume vioara mea. P'aicea, is oaminii mai domnosi, mai ase, cu pretenturi. La noi in Maramures is mai tarani, amu' ii liniste. Lumea tane portul si credinta, si-si tane rostul cel vechi. Si cu criza asta, cum sa va spui, mai putini bani are lumea, dar daca are in pamant cartofii, oile pe camp si vacile cu lapte in grajd, mai bine traieste ca la oras. Si-mi place sa vin cand ma cheama domnu' Lese, la cate-un concert, ca-i un om cultural. Sa va deie Dumnezeu bine, si la doamna Sanziana, prietina mea, sanatate!"
GRIGORE LESE: "I-am chemat pe acesti oameni in fata publicului din Sibiu ca sa impartasesc cu ei bucuria si emotia pe care o traiesc de fiecare data cand ii aud cantand. Cand canta - rad, plang, danseaza si traiesc cu mare intensitate muzica aceasta adevarata, simpla, frumoasa si unica prin imperfectiunea ei. Bogatia imaginatiei, puterea improvizatiei si culorile armoniilor ii transforma pe scena, din tarani, in mari artisti, scoliti la marea scoala a spiritului autentic, profund romanesc. Am indemnat pe toata lumea sa cheme aceste tarafuri si fanfare la nunti, la botezuri si inmormantari, pentru ca asta e rostul existentei lor: daca i-am uita si am lua muzica moderna sa ne insoteasca in aceste momente importante ale trecerii noastre prin lume, cu ei ce s-ar intampla? Ar fi uitati, intr-un muzeu al timpului. Si ar fi mare pacat, pentru ca nimeni nu stie ca ei sa dea valoare si frumusete vietii in comunitate. Sa-i incurajam sa reziste, sa nu piara in fata tavalugului lumii moderne, globalizatoare!"
Pe cand soarele apunea in spatele clopului lui Ionu' lui Covaci zis Paganini, inconjurandu-l cu o aura ca-n icoane, el continua sa cante alaturi de scena, inconjurat de un grup de straini, care-l ascultau siderati. Cu obrazul luminat de o mare bucurie, culcat pe lemnul viorii, mi s-a parut asa, in camasa sa alba ca spuma laptelui, cu maneci largi, scrobite, c-ar fi un "inger" coborat pe pamant, trimis de Dumnezeu la sarbatoarea taranilor.