Televiziunea Realitatea TV este singurul canal tv care, desi a difuzat reclama mincinoasa despre Rosia Montana, cu cele 4 miliarde de dolari, n-a pus definitiv batista pe tambal, cum se spune, pe o tema atat de fierbinte a actualitatii. Orice clauze ar fi cuprins contractul de publicitate cu Gold Corporation (clauze inghitite pe nemestecate de celelalte televiziuni avide de banii canadienilor), Realitatea TV a dovedit ca stie sa-si respecte telespectatorii, independent de constrangerile publicitare. Dovada: dezbaterea realizata de Mihai Tatulici la fata locului. El a fost singurul om de televiziune care, in numai 90 de minute ale emisiunii Strada, Scoala si Spital, din 28 iunie, a dezvaluit in fata natiunii vinovatia grava a autoritatilor, slabiciunea revoltatoare a statului in raport cu investitorii de mana a treia si a patra si abandonul in care au fost lasati, de 13 ani, locuitorii din Rosia Montana.
Potentialul arheologic al zonei este fabulos
- Dupa multe zile de documentare, lecturi, vizite repetate, filmari si discutii cu autoritatile, cu sustinatorii si opozantii proiectului minier, care este cea mai puternica impresie pe care v-a lasat-o Rosia Montana?
- Si la intalnirea cu Gold Corporation, si la intalnirea cu ONG-urile, le-am spus urmatorul lucru: o emisiune de televiziune nu negociaza legea. Intr-o emisiune poti afla care sunt parerile oamenilor, ale unora sau ale altora, dar acolo nu se discuta daca legea e buna sau proasta. Legea trebuie respectata. Or, handicapul emisiunii mele este ca n-am vorbit mai mult despre incalcarea legii, pentru ca ce se intampla la Rosia Montana este incalcarea legii de sus si pana jos. De sus si pana jos! De aceea vreau sa ma duc in septembrie din nou, sa discutam care sunt proiectele reale de dezvoltare a zonei, pentru ca asta face campania Strada, Scoala si Spital, discuta despre niste drepturi constitutionale, pe care statul nu si le asuma. In Romania, cea mai buna dovada este Rosia Montana. De 20 de ani, statul nu-si asuma nici o responsabilitate fata de strada, scoala si spital in Rosia Montana, adica fata de drepturile elementare ale oamenilor de acolo. I-a lasat de izbeliste; sunt niste oameni abandonati, desi sunt cetatenii lui.
- In timpul transmisiei din galeria romana din masivul Orlea, accesibila turistilor, v-ati aratat uluirea ca un astfel de tezaur nu este inscris in circuitele turistice internationale. Cat de important este patrimoniul arheologic de la Rosia Montana?
- Dupa 2000 de pagini de text si 20 de CD-uri citite pe toate partile, dupa ce am vizitat galeria din Orlea si am citit cele trei volume Alburnus Maior, am ajuns la concluzia ca potentialul arheologic al zonei este fabulos! Nu exista in Europa un areal turistic care sa contina mai multe relicve istorice de valoare inestimabila, decat cel de la Rosia Montana. Am batut cu piciorul si cateva dintre craterele unde au exploatat dacii, am fost in vreo trei mine romane - este de neimaginat! Deci, principala crima care s-ar face in zona, daca s-ar aproba proiectul propus de RMGC, ar fi disparitia unor surse istorice unice, despre viata poporului roman si despre timpurile in care dacii, romanii, ilirii si alte populatii traiau acolo si exploatau aurul. E fabulos!
Fiind o sluga a investitorilor straini de categoria a treia si a patra, statul nostru rudimentar, sarac si corupt, a fost ingenuncheat de capitalismul salbatic care a jefuit majoritatea bogatiilor Romaniei
- Ati mobilizat peste 150 de oameni in craterul Cetate, unde s-a tinut emisiunea: de la goldisti, la rromi galagiosi, de la primari si deputati, la fosti rosieni care si-au vandut casele; de la ong-isti platiti de Gold, la opozanti adevarati, care nu vor vinde niciodata. Ce concluzie ati desprins din acest... babilon?
- Am inteles ca Rosia Montana este cea mai mare dezbatere ecologica din Romania, iar miza principala a momentului este dezinteresul statului fata de activitatile Gold Corporation. Atata vreme cat compania a putut sa cumpere 80% din terenuri, in ciuda faptului ca n-avea avize pentru inceperea exploatarii, ma face sa am mari dubii asupra contractului. Am cerut si-n emisiune ca acest contract si anexele lui sa fie desecretizate. Sentimentul meu este ca, de fapt, statul roman a acordat companiei canadiene licenta de exploatare, cu niste parametri tinuti la secret, in baza carora investitorii au actionat. In mod normal, nu puteau sa cumpere pamantul si casele decat pentru exploatare. Obiectivul era exploatarea. Cred ca cea mai mare lovitura a acestui proiect s-a dat pe vremea cand nimeni nu era atent la proiecte, in 1997, cand Berceanu si Tariceanu au aprobat, practic, ca Gold Corporation sa lucreze in teritoriu.
- Mai sunt bogatiile de la Rosia ale statului roman?
- In acest moment, miza cea mai mare a acestui proiect nu este acordul de mediu, nici descarcarea de sarcina arheologica, ci felul in care statul va putea sa foloseasca vreodata aceste bogatii, cate sunt ele. Sentimentul meu este ca statul nu mai poate sa aiba acces la aceste bogatii. Le-a pierdut. Proprietarul de fapt al zacamintelor este Gold Corporation, indiferent daca primeste sau nu descarcarea de sarcina arheologica sau acordul de mediu. Deci, proprietarul terenurilor aurifere din Apuseni nu mai este statul roman, asa cum scrie in Constitutie, ci RMGC (in realitate, terenurile aurifere au fost concesionate in 1998, pe 20 de ani, si doar pasunile, livezile si casele, circa 80%, au fost cumparate de RMGC - n.red.). Din acest moment, statul, daca vrea sa cumpere terenurile vandute de localnici companiei, trebuie sa plateasca bani grei, pentru ca nici un tribunal din lume nu va accepta ca statul roman sa achizitioneze aceste terenuri la pret de pamant. Chiar daca compania, cu voia tacita a guvernantilor romani, a cumparat 80% din proprietati la pret de pamant, statul nu va putea sa rascumpere aceste suprafete decat la pret de... terenuri aurifere, mult mai scumpe. Si Gold Corporation va jefui statul roman, adica pe noi toti platitorii de taxe, de sute de milioane de euro, pentru ca este proprietarul acelei bucati din Romania. Aici se vede inca o data slabiciunea statului. Statul e indolent, si cu bogatiile lui, si cu populatia. Pe de alta parte, in asocierea Minvest cu Gold Corporation, statul este minoritar, deci managementul e in mana companiei straine. RMGC decide ce face: vinde, exploateaza sau renunta. Statul a iesit din joc. Partea proasta e ca a iesit din joc imoral, abandonandu-si atat pamantul, cat si cetatenii. Fiind o sluga a investitorilor straini de categoria a treia si a patra, statul nostru rudimentar, sarac si corupt a fost ingenuncheat de capitalismul salbatic care a jefuit majoritatea bogatiilor Romaniei. Ciugulind din mana investitorului strain, statul si-a distrus automat conditia de stapan al bunurilor nationale.
- Asadar, asta au facut sustinatorii locali, judeteni si centrali ai RMGC! Au legat de maini si de picioare statul, pe care noi am crezut ca-l reprezinta cu demnitate. Pana la urma, n-a castigat nimeni din aceasta afacere secretizata?
- Daca exista un castig minor, atunci cateva sute de familii par a fi scapat de saracie: cei care au vandut la Rosia si apoi si-au construit case la Alba Iulia si prin alte parti. S-ar putea sa ramana singurii multumiti pe care, intr-un anumit fel, i-am admirat pentru aventura in care s-au bagat. Ei si-au luat adio si de la minerit, si de la meleagurile natale; sunt niste aventurieri care au fost siguri ca pacalesc compania. Cunosc intreprinzatori care si-au plantat noaptea nuci, ciresi si alti pomi scumpi, ba unii au ingropat crengi in loc de puieti, altii au ridicat cabane din scanduri, pe care le-au vandut a doua zi foarte scump companiei. Compania stia foarte bine ce se intampla, dar s-a lasat pacalita, deoarece miza era alta: dorea sa cumpere cat mai repede terenuri, nu se uita la pret, pentru a nu mai lasa statului si comunitatii nici o portita de iesire. Pana la urma, statul a pierdut, comunitatea a pierdut, doar cativa au castigat.
Exista o mie de licente secrete pentru exploatarea subsolului Romaniei, despre care habar n-avem. O sa ne trezim intr-o zi ca si sub scara noastra se sapa
- Ce credeti despre opozitia locala?
- Eu nu stiu cata constiinta este in declaratiile celor care se opun proiectului sau cat conservatorism, dar nici nu ma intereseaza. Pentru mine, cel mai important lucru este ca acolo s-a nascut o opozitie. Pe de alta parte, eu nu cred ca daca vor castiga meciul, vor trai mai bine. Si asta, din cauza ca statul i-a abandonat, i-a lasat intr-o fotografie, nu intr-un film, pentru ca nu le-a permis sa evolueze, sa se miste, sa se dezvolte.
- Totusi, sub imperiul austro-ungar si mai ales in perioada interbelica, rosienii au dus-o bine, cei mai multi erau proprietari de mina. Ca unul care ati cercetat multe cotloane ale acestei teme, va rog sa comentati legea actuala a minelor, care permite ascunderea unor contracte de ochii opiniei publice.
- Legea este paradoxala, facuta cu ochi si cu sprancene. Are un paragraf de transparenta si unul de secretizare, ca naiba. In articolul 2 e transparenta, in articolul 17 e secretizare. Sunt facute. Exista o mie de licente secrete pentru exploatarea subsolului Romaniei, despre care habar n-avem. O sa ne trezim intr-o zi ca si sub scara noastra se sapa. Nu mi se pare normal cum lucreaza Agentia de Resurse Minerale si cum o protejeaza guvernul.
- Cum comentati strategia companiei de a declara un nou proiect si de a sari astfel peste sentintele judecatoresti defavorabile?
- Ei contesta cu vehementa ca noul proiect este o strategie de a sari peste avizele anulate de instantele de judecata. Dar mi se pare ca este o strategie normala, singura pe care au gasit-o, ca sa poata sa ajunga sa exploateze. Cred insa ca nu e straina de intelegerile secrete care sunt intre ei si autoritati. Sunt convins ca e o strategie comuna companie/autoritati, ca sa survoleze ONG-urile. Nu stiu insa cate rezultate va da, pentru ca, de bine, de rau, Justitia asta, mai schioapa, mai putin schioapa, pana la urma a aparat legea. Pana in acest moment, pentru ca ONG-urile au fost viteze, Justitia a aparat legea. Nu i-a permis statului sa-si bata joc.
- Va aduce 2009 aprobarea proiectului?
- Nu vad in clasa politica pe cineva capabil sa decida DA sau NU. Nu-i vad, le e frica, e an electoral. Sentimentul meu este ca 2009 este anul in care nu se va decide nimic. Inca un an pierdut din viata acestor oameni! Statului putin ii pasa daca oamenii de acolo imbatranesc si mor, statul se joaca cu clipele noastre pentru interesele lui si ale clasei politice care-l conduce.
Lui Mihai Tatulici ii puteti scrie la e-mail: mihai.tatulici@realitatea.net