Televiziunile ne arata usa Parchetului anticoruptie. Pe acolo trec mai multi parlamentari decat prin salile parlamentului. Trec cu un aer usor sacait - rasfatat, ba chiar cu un zambet in coltul gurii. O vizita la Departamentul national anticoruptie nu face rau nimanui. Chiar da bine in dosarul de presa. Demonstreaza ca esti baiat destept si descurcaret, un erou al timpurilor noastre. Pentru unii politicieni singurul fel in care mai sunt pomeniti este aceasta lupta cu anticoruptii. Faptul ca au supravietuit, in ciuda probelor de coruptie, ii face sa vorbeasca despre persecutii politice. Singurul fel in care s-au remarcat alesii este prin absente. Un elev cu absentele lor ar fi fost de mult exmatriculat. O recenta evaluare a vietii parlamentare dezvaluia faptul ca alesii au reusit sa voteze doar o lege in aceasta sesiune. Insa realitatea ne-a dovedit ca viata merge inainte, chiar daca nu ne conduce decat legea gravitatiei. S-ar parea ca nici pentru presa si nici pentru politicieni nu mai este atat de important ce se intampla in timpul saptamanii, in asa-zisele zile de munca. Poate se rusineaza putin de performantele zilelor de munca si vor sa demonstreze ca macar cu distractia stam bine. Nu stim ce fac, asadar, politicienii la locul de munca, dar stim cum isi petrec momentele libere. Am vazut in acest an politicieni brodand la gherghef, maturand, invartind in mamaliga si rasucind sarmale. Unii canta, altii danseaza, cu totii isi testeaza anduranta la talk-show-uri. Mai nou parlamentarii au decis ca sticla televizoarelor sta in calea sentimentelor pe care le au fata de electorat. In week-end-uri colinda bisericile in cautare de sfinti si hramuri. Ii vedem mucenicind pe la icoane sau intepeniti in strane, dupa lungi si anevoioase matanii. Vadim si fratele sau siamez, Gigi Becali, se intreceau in aceasta coregrafie, inainte ca patronul clubului Steaua sa primeasca dreptul de a parasi tara. A si facut-o, oprindu-se in raiul de la Monte Carlo, unde a si-a spulberat o parte din diurna de eurodeputat. De coregrafie s-a ocupat si Radu Mazare, primarul orasului Constanta. Acesta, dupa repetitii care l-au tinut departe de viata publica si de treburile urbei, a dansat samba in piata cazinoului din Mamaia. Presedintele Basescu a iesit si el sa ravaseasca oile, dupa ce a ravasit multimile de alegatori prin turnee indelung mediatizate. A tuns chiar o oaie mai putin iute de picior si a primit trofeul de cel mai bun frizer de oi de la Suceava, demonstrand ca, intr-adevar, exista situatii in care practica si nu filosofia ti-e mai de folos. Modelul l-a inspirat pe premierul Boc, care a iesit si el la tuns iarba cu coasa, dand o adevarata proba de maiestrie in fata taranilor si a jurnalistilor. A demonstrat ca, indiferent de succese si esecuri, sunt cateva lucruri pe care nu le poate uita, cositul fiind unul dintre ele. Asadar, dupa ce luni de zile s-au comportat ca niste extraterestri, cu o agenda incarcata doar de cheltuieli si probleme personale, politicienii au inceput subit sa-si traga, in week-end, masti de oameni obisnuiti, sa dea probe de dexteritate la intorsul clatitelor si la umplutul carnatilor, parca pentru a ne spune ca au maini pricepute, ca inteleg problemele vietii de zi cu zi. Poate ca unii chitibusari vor spune ca in loc de samba ar fi preferat o hora sau ca iarba se coseste mai bine cu motocositoarea, iar oaia se tunde mai bine cu aparatul. Dar politicienii vor sa ne transmita un mesaj incurajator: desi nu au gasit luminita de la capatul tunelului, nu trebuie sa ne temem pentru ei, sunt pregatiti. Daca vor fi trimisi de criza in somaj, au doua maini dibace si isi vor gasi ceva de facut.