Suflet de mama

Cora, cateaua noastra lidera peste toate animalele din batatura, are o talie mare, iar blana, de culoare galben-roscat, ii seduce pe toti cei care o vad.



Acest lucru face ca in vremea imperecherilor, Cora sa aiba o multime de petitori. Prin "grija" ei, numarul patrupedelor din curte a crescut, dar asta din dorinta de a-i pastra cativa urmasi. Puii ei, de o frumusete aparte, sunt mult solicitati pentru adoptie de iubitorii de animale. Mai ales copiii doresc sa aiba un prieten de la Cora, deoarece le-a mers vestea in lume nu doar pentru frumusete, ci si pentru devotamentul lor fata de stapan.
Ne asteptam la un nou eveniment, iar proportiile luate de burta Corei sugerau ca trebuie sa ne pregatim pentru multi "nepotei". Locul unde a fost amenajata "maternitatea" era cel traditional, pe careCora il stia, iar acum beneficia de un asternut nou si moale. Intr-o dimineata, ne-a asteptat la usa casei, ca sa ne anunte marele eveniment. Cu o bucurie de nedescris, ne imbia sa mergem sa-i vedem puii. Pasea tantos, in fata noastra, si parca ne indemna sa iutim pasul. Ajunsi la locul cu pricina, Cora a devenit dintr-o data grijulie. Mirosea fiecare mogaldeata in parte, ii mangaia cu blandete, trecand cu nasul ei umed peste blanitele lor, apoi s-a uitat la noi, asteptand, la randul ei, mangaieri si cuvinte prietenoase. Ne-a lasat sa-i luam in maini puisorii. Planeta se imbogatise cu 11 sufletele curate. Ba nu! Bucuria ne-a fost umbrita de faptul ca un catelus se nascuse mort. Am pus la loc puii planuind ca in momentul cand Cora va merge sa bea apa sau sa manance, sa indepartam catelusul cu pricina. Cand s-a ivit prilejul, am luat puiul mort, l-am pus pe pervazul unei ferestre de magazie, cu intentia de a-l duce la container dupa ce terminam unele probleme gospodaresti. Dar am uitat de puiul Corei. A doua zi ne-a fost dat sa asistam la o scena de o duiosie sfasietoare. Gasindu-si catelandrul mort, Cora l-a luat si acum statea pe iarba, langa el, il spala mereu, avand o stare plina de neliniste si de durere. Ne privea circumspect, cu teama de a nu-i lua iar puiul. I-am vorbit bland o bucata de timp. In zadar. Continua sa-si mangaie puiutul, iar vorbele noastre treceau pe langa ea fara nici un efect. Am lasat-o sa-si consume durerea. Mama buna, cand ceilalti catei o solicitau, la primul scancet, Cora era prezenta langa ei. I-a crescut cu drag, pana s-au facut maricei.
Vi se pare o poveste iesita din comun? Eu zic ca nu, fiindcatoate mamele au acel instinct matern lasat de Dumnezeu ca sa se jertfeasca pentru puii lor. Oare asa sa fie? Pe un post de televiziune am vazut recent stirea ca trei copii de la un orfelinat au avut o tentativa de sinucidere, pentru ca parintii lor i-au parasit. De mult tot auzim de bebelusi abandonati pe la maternitati sau aiurea, de copii aruncati la container, de nou nascuti strangulati si ucisi in fasa. Sa nu ne miram ca pedeapsa divina se arata prin violuri, asasinate, calamitati naturale, jafuri, carnagii pe sosele si tot felul de nenorociri.
Intrebarea ce se pune nu e prea vesela: Care-i om si care-i caine?
NEAGU LAURENTIU loc. Ghimbav, str. Lunga nr. 10, jud. Brasov