- Trupa Holograf tocmai a recidivat cu obtinerea Discului de aur, de data aceasta pentru albumul "Primavara incepe cu tine". Faptul ca si in plina criza economica discurile voastre se vand atat de bine dovedeste ca adeziunea publicului fata de Holograf este extraordinara. Ce ingredient special folositi in reteta, in afara de ceea ce se vede si se simte cu ochiul liber: afectiunea, cantece inspirate de dragoste?
- Eu cred ca atasamentul publicului fata de Holograf tine mai mult de sinceritate. Am fost mereu sinceri cu noi insine si cu publicul, iar oamenii simt lucrul acesta. Muzica nu mai este o asa mare filosofie daca tu, ca artist, esti asa cum esti si ca om. Ceea ce ne intereseaza nu este neaparat succesul, ci dorinta de a ajunge la sufletul oamenilor. Cred ca de aceea suntem inca iubiti dupa atata timp. Desi formatia Holograf continua sa aiba succes, nu pot spune ca muzical suntem in pas cu vremurile, adica nu ne incadram in categoria momentului: aceea care vrea succes cu orice pret. Nu zic ca noi nu ni-l dorim, dar alegem sa o facem altfel, fara "brutalitate", fara excese... Afectiunea de care frumos ma intrebai este un adevar etern. Chiar daca azi oamenii se grabesc sa ajunga foarte repede intr-un anume punct, uneori chiar arzand etape importante, ei isi vor face mereu timp sa simta. Este in natura noastra. Prezentul pare ca ne duce spre pierzanie, din punct de vedere afectiv, dar eu nu cred ca va reusi. Fara sa-si dea seama cateodata, oamenii asta cauta: gura aceea de oxigen, pauza in care sa aiba ragazul sa-si aduca aminte ca sunt oameni. De aceea eu nu renunt la a transforma afectivitatea in melodie. Noi cantam ceea ce simtim, ce iese din mintile si inimile noastre privind oamenii, ce intelegem noi ca se intampla cu ei.
- Va alegeti temele melodiilor programat?
- Poate da, dar nu fortat, ca intr-o reusita strategie de marketing. Nu. Cred ca am fost noi mai romantici, am mers in directia asta si intamplarea a facut ca multi oameni sa mearga pe acelasi drum cu noi.
- Esti atent la psihologia colectiva?
- Absolut. Pe mine acest aspect ma intereseaza cu adevarat, in mod profund. De foarte multe ori, am facut versuri ale pieselor Holograf, urmarind cu atentie ceea ce se intampla cu oamenii din jurul meu. Sunt, cu ghilimelele de rigoare, un soi de "voyeur", in sensul ca privesc foarte, foarte atent oamenii. Cateodata ma surprind urmarind fiecare miscare a cuiva, fiecare gest, fiecare cuvant, ma uit asa, ca prostul, cum se zice. Cred ca este foarte important pentru un om care creeaza sa aiba mereu privirea deschisa catre oameni. Starea lor de spirit, sensibilitatea sunt fluctuante, se schimba mereu, in functie de provocarile lumii in care traiesc. Unii artisti se duc catre alte sfere, sunt foarte abstracti, iar asta este, de asemenea, o optiune importanta. Pe mine, insa, m-a interesat si ma intereseaza viata si sentimentele concrete ale oamenilor.
- Intreg mapamondul este strabatut de o unda romantica, de o cautare de sine mai ales sufleteasca. Exista, totusi, si un pericol: sa fortati romantismul pana la a deveni... zaharosi, patetici...
- Da... Daca pui prea mult sirop intr-un pahar de apa se indulceste de ti se face rau. Noi chiar suntem atenti sa nu cadem in dulcegarii si patetisme. Cred ca publicul ar simti imediat ca am fi falsi exprimandu-ne astfel. Trebuie sa existe un echilibru in orice faci si spui.
- Se adreseaza formatia Holograf unui anumit "public-tinta", cum se zice acum?
- Este fabulos ce ni s-a intamplat in ultimii douazeci de ani. Paleta publicului care vine la concertele noastre s-a largit enorm. In anii '80-'86, eram inchistati cumva in zona rockului propriu-zis, poate si din cauza ca in Romania erai intr-o permanenta stare de fronda, fiind trupa rock. Noi cantam acest gen muzical cu convingere, ne placea si ne place in continuare, dar de cand am schimbat putin directia, de cand am inceput, cum spuneam, sa fim mai atenti la oameni, la ce simt ei, publicul nostru a devenit extrem de variat. Zilele trecute, de pilda, am cantat la Resita, iar in public am vazut de la copii de doi-trei ani, pana la oameni de varste coapte, de saptezeci si mai bine de ani. Este extraordinar. Acest lucru ne da libertatea de a nu ne limita la un public-tinta, ci de a tinti catre inimile oamenilor. Probabil ca este ceva ce ii atrage la noi, iar eu cred ca este faptul ca am invatat in atatia ani sa facem un spectacol: nu este vorba numai de melodii, de lumini, de regie, ci si de o energie anume pe care noi o avem pe scena...
- Si mai este ceva: voi transmiteti o minunata stare de armonie, de prietenie. Se vede ca sunteti foarte apropiati. Cum asigurati aceasta amicitie atat de longeviva?
- Cu greu (rade). Nu este usor sa pastrezi niste prieteni zeci de ani. Nu de mult ne-a spus primarul din Piatra Neamt ca este foarte impresionat de acelasi lucru, spunea ca dam dovada de mare caracter, pastrandu-ne prieteni de atata vreme. Ii multumesc pentru compliment. Cred ca fidelitatea asta se explica prin faptul ca am stiut sa impartim. Am impartit si nevoile, si "bogatiile", iar asta ne-a unit. Am fost putin mai intelepti decat altii sa nu ne certam de la bani.
- Sunt 20 de ani de formatie Holograf. Iti mai amintesti debutul sau o intamplare placuta de-atunci?
- Ah, mi-l aduc aminte perfect, asta nu se uita. S-a petrecut intr-un club foarte aproape de cimitirul Eroii Revolutiei, cred ca mai functioneaza si azi. Tin minte ca imi tremurau genunchii foarte tare, iar prietenii din sala care se uitau catre scena imi faceau semne ca era foarte, foarte, foarte... fals ceea ce cantam eu acolo. Dar eu nu puteam face nimic altceva, decat sa merg inainte asa, cu toata oroarea. Acesta a fost debutul meu (rade). Au fost vremuri minunate, imi aduc aminte de ele cu enorm de multa placere.
- Unde va mai vede lumea?
- Mai mult prin tara, decat in Bucuresti. Suntem in turneu, impreuna cu echipa de la "Timisoreana": saptamana viitoare vom fi chiar la Timisoara, apoi mergem in Moldova, la Iasi, si tot asa. Voiam sa organizam si in Bucuresti un set de concerte pe stadioane, dar de cand cu scandalul de la Ministerul Tineretului si Sportului, ne este foarte greu sa gasim sprijin in organizarea lor (rade). Poate la toamna...
- Dar cu criza cum va impacati?
- Destul de greu. E clar ca oamenii sunt mult apasati de aceasta problema, de neajunsurile generate de ea. In ceea ce ne priveste pe noi, dar cred ca si pe alti artisti, numarul spectacolelor a scazut simtitor, iar ingrijorarea pe care acest lucru o genereaza chiar ne impiedica sa compunem, sa cream cu toata libertatea. Parca nu-ti mai vine sa zburzi liber prin imaginatie, sa-ti dai infinite intalniri cu muza, cand ai familie, copii, si stii ca ai enorm de multa responsabilitate. Mai lasi joaca deoparte. Intr-un fel e si bine, pentru ca ne coboara cu picioarele pe pamant. Concret vorbind, criza economica asupra formatiei Holograf se manifesta astfel: nu ne mai permitem sa refuzam spectacole (rade).
- Ce mai face echipa ta de baieti frumosi de acasa...?
- Sa o iau in ordinea varstei: Alex, cel mare, este mare baterist acum. I-am cumparat un set de tobe, repeta mereu, se pare ca va participa cu o piesa la Eurovision-ul copiilor. Liliana trage foarte mult si il incurajeaza catre muzica. Eu nu am insistat deloc, am vrut doar sa fie sanatos si fericit, sa faca numai ce vrea. Dar daca e talentat, de ce nu?! Patrick a inceput lectiile de pian, iar pentru cei sase ani ai lui canta foarte bine. Cel mic nu are inca nici o activitate precisa, in schimb invata foarte repede toate nebuniile de la fratii lui. Asadar, e foarte frumos si artistic la noi in casa, ma bucur de fiecare secunda petrecuta cu familia mea, sunt un om norocos si Ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta.
Foto: Victor Ciupuliga / MEDIAPRO MUSIC(3)