Doctorii cu patru labe

Ma numesc Angela, am 47 ani, sunt casatorita si am 2 copii.



In urma cu 10 ani am facut o operatie de histerectomie partiala, in urma careia m-am simtit foarte rau. Am inceput sa am stari de neliniste, irascibilitate, palpitatii, bufeuri, insomnie, o lipsa de aer care ma faceau sa ma intreb ce se intampla cu mine. La inceput nu am facut legatura intre operatie si sanatatea mea, care se subrezea cu fiecare zi. Faptul ca nu ma mai simteam bine ma facea sa ma razbun pe cei din jurul meu, aveam niste crize de nervozitate, incat nu ma mai recunosteam nici eu. Simteam o apasare pe piept, noaptea plangeam ca nu ma puteam odihni si credeam ca voi muri. Intrasem in panica si imi era teama sa raman singura. Fusesemun om sanatos, voiam sanatatea inapoi, voiam viata de familie, linistea, intelegerea de pana atunci. A durat cativa ani, pana cand... Intr-o zi, am primit de la cineva un catelus dragut, cu care am inceput sa ies la plimbare. Am intalnit si alti iubitori de animale, am legat prietenii, am socializat si cu timpul am inceput sa ma simt mai bine. Atunci cand plangeam, catelul venea si imi lingea lacrimile de pe obraz. Am inceput sa il iubesc din ce in ce mai mult. Acest animalut ne-a unit familia, am inceput sa radem mai mult, sa ne jucam, sa ne bucuram unii de altii. Pot sa spun ca de cand a intrat catelul pe usa a intrat si o raza de soare pe fereastra.
Dupa o vreme, intr-una din plimbarile noastre cu catelul, Dumnezeu ne-a purtat pasii intr-o zona in care nu mai fusesem vreodata, prin niste "coclauri". Acolo am auzit mieunat de pisica si m-am dus sa vad ce este. Am gasit 3 pisoiasi aruncati in niste buruieni, mici, frumosi, cu ochisori albastri, si care cereau ajutor pe limba lor si cat puteau ei de tare. I-am luat, am oprit doi dintre ei, si unul l-am dat altcuiva. I-am hranit cu pipeta cateva zile, apoi cu lapte amestecat cu hrana pentru pisici. Acum au ajuns maturi si ne bucuram si de ei, pentru ca se joaca, se fugaresc, il enerveaza pe catel, acesta fuge dupa ei si noi toti ne distram si radem ca nebunii, cum nu am ras in viata noastra; iar eu am uitat de boala, sunt alt om, ma bucur de viata, suntem o familie unita si fericita, si daca va spuneam ca o raza de soare a intrat odata cu catelul, sa stiti ca odata cu pisicutele a intrat tot soarele la noi in casa.
Ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu ca mi-a dat o familie, 2 copii pe care ii ador, dar ii multumesc si pentru ca mi-a scos in cale pisicile, si pentru catel, ca ei mi-au redat sanatatea,linistea, increderea in mine. Muncesc mai mult la curatenie, adun parul pe care il mai lasa, dar nu ma deranjeaza. Pisicile au un scaun pe care trag cu ghearele, l-au stricat de tot, dar este doar o bucata de lemn, iar eu prefer sa am alaturi suflete calde, vii, ca de lemn lustruit vom avea parte si pe cealalta lume.
Recomand tuturor celor carora Dumnezeu le scoate in cale un pisoi sau un catel sa nu il ocoleasca, sa il ia acasa, sa ii acorde o sansa, si vor primi atata recunostinta si dragoste din partea lor, cum nu isi imagineaza. Animalele sunt create ca sa ne incalzeasca sufletele, sa ne incante privirile, sa ne imbogateasca viata.
Va doresc sanatate, multumire sufleteasca si fericire in familie!
ANGELA - Sfantu Gheorghe