Insa ceea ce voia sa fie o operatie de lifting facial s-a transformat in decapitare. Ca sa puna lacatul pe una dintre cele mai profitabile fabrici din Romania, cea de diplome universitare, a anulat dintr-o semnatura o suta de mii de diplome. Sute de absolventi ai Universitatii Spiru Haret au fost scosi din examenul de titularizare, pentru ca au avut ghinionul sa fi ales sa-si faca studiile intr-o universitate care nu a primit acreditarea oficiala. Diplomele de absolvire din ultimii ani au devenit si ele inutilizabile. Oamenii cu pricina, unii angajati pe baza acelei diplome, au devenit din absolventi cu studii superioare simpli bacalaureati.
Era mai mult decat evident ca unele universitati au sarit calul, scapand de sub control tirajul diplomelor si cohortele de absolventi. Pana nu demult, aceste universitati erau supervizate de cele de stat, cu toate ca nici acestea nu se deosebesc de cele private cand vine vorba despre lipsa de performante. Mai mult, faptul ca universitatile de stat le pastoreau pe cele private a fost considerat, pe drept, un semn al dirijismului si centralismului educational. In ce consta tutela oficiala? Universitatile private nu puteau organiza decat cursuri si examenele curente, din fiecare sesiune. Lucrarea de diploma si examenul final erau sustinute in fata unei comisii universitare de la stat, unde studentul platea alti bani negri pentru zile albe.
Pentru ca s-a renuntat la sistem, numele prost al invatamantului privat este, in continuare, conservat de unele inginerii pedagogice cum ar fi Universitatea "Spiru Haret". Cifra de scolarizare anuala a acestei universitati este de sute de mii de studenti, se ruleaza sute de milioane de euro, sute de profesori cu acreditari aproximative, dar cu substantiala influenta politica strabat organigramele si statele de plata, fara a avea contributii concrete la catedra. Universitatea, cu tot cu profesorii ei, a refuzat acreditarea oficiala, sustinand ca infiintarea si independenta ei au fost batute in cuie de o lege aprobata acum sapte ani. Ministerul afirma ca Universitatea a mers inainte, pompand in arterele imbatranite ale sistemului academic virusii si toxinele unei educatii facute pe picior. Insa toate acestea nu s-ar fi intamplat daca nu exista o relaxare institutionala, daca patronul universitatii nu si-ar fi facut complice cu ochiul la intalnirea cu inspectorii ministeriali. Cum spuneam, universitatea cu pricina, alaturi de alte universitati, s-a dezvoltat sub ochii si cu asentimentul tacit al ministerului. Cifrele de scolarizare erau cunoscute, manualele si programele primeau avizul inspectorilor de specialitate si pe cel al ministrului insusi. Cu toate acestea, ministerul a preferat sa demonteze rotile trenului din mers, imediat dupa sesiunea de licenta, parca pentru a culca mai multi dintr-o lovitura. Putea, desigur, sa preintampine tot acest scandal, organizand, cum a mai facut-o, o sesiune de absolventa la stat. In felul acesta, se asigura ca pregatirea absolventilor se ridica la inaltele standarde ale educatiei primite la universitatile publice. Nu a facut-o si, cu un zel sinucigas, a spart cu o lovitura urna de vot. Caci daca invatamantul stranuta, electoratul se gripeaza. Mai ales pentru ca ministrul educatiei pare ca, prin aceasta decizie, da apa la moara celor care vorbesc despre inadecvarea sistemului la realitatile pietei muncii. Sistemul educational trebuie reformat. Iar reforma ar trebui sa inceapa intr-adevar cu o operatie la cap, adica cu drenarea subsolurilor ministeriale profund politizate, prin inspectoratele judetene pline de reziduuri ideologice, la nivel de scoala si metoda didactica. Trebuie un bisturiu cu o taietura rapida, care sa faca o operatie temeinica, dar nu estetica, de implanturi sau liposuctie, ci un transplant cerebral total.