Cat si cum au cheltuit fondurile publice puse la dispozitie de guvern d-na Iacob Ridzi sau d-l Nemirschi conteaza acum doar pentru ca le-au deturnat in favoarea unor interese de partid si nu pentru ca banii in cauza puteau avea o alta destinatie, mai eficienta. Observatia este valabila si in cazul "blondei de la Turism", dusmanii ei din alte partide acuzand-o de deturnare de fonduri in scop publicitar-politic. D-na Udrea, este drept, a facut multa valva in jurul persoanei sale si - subtil - al partidului din care provine (PD-L-ul), fara ca turismul romanesc sa realizeze vreo redresare spectaculoasa. In loc sa se intrebe insa de ce d-l Boc, primul ministru, nu a propus, daca tot vrea sa limiteze cheltuielile guvernamentale, disparitia unor ministere cu rol decorativ (MTS, Turism, IMM-uri), adversarii s-au concentrat pe "sifonarea" de fonduri pentru campaniile electorale cu gandul la ce partid obtine mai mult. PD-L-ul si PSD-ul, coalizate la putere, isi denunta reciproc "sifonarii", PNL-ul si UDMR-ul culegand (total interesate) roadele acestor lovituri sub centura.
Ca in joc sunt interese electorale, si mai putin problemele economice grave ale tarii, o dovedeste reactia partidelor la "scandalul Spiru Haret", cunoscuta "fabrica de diplome universitare". D-na Andronescu, ministrul Educatiei, a initiat, in sfarsit, o prima actiune de bun simt in domeniul ei, incercand sa stopeze inflatia de "specialisti" produsa de o institutie de invatamant particulara ce nu a respectat legile de organizare in vigoare. USH a obtinut insa venituri uriase din vanzarea de titluri academice si s-a protejat perfect angajand in "corpul profesoral" politicieni din mai toate partidele. Determinarea d-nei Andronescu s-a stins insa brusc atunci cand sefii ei partinici (d-l Geoana, d-l Vanghelie etc.) au sarit in sus observand ca anularea diplomelor a 100.000 de absolventi ai USH in acest an electoral poate insemna pierderea unui numar egal de voturi pentru candidatul PSD la presedintie. D-na Andronescu a dat imediat inapoi, lasand sa continue producerea de falsi specialisti si sa se intareasca impresia ca Romania este "tara tuturor posibilitatilor", unde totul poate fi cumparat, unde nimic nu poate fi cladit temeinic.
Impresia este intarita si de reactia politicienilor la concluziile Comisiei Europene pe problemele Justitiei. Raportul CE a remarcat ca, in continuare, in Romania, coruptia generalizata nu are "nume grele", sursele ei fiind, ca de obicei, pestisorii marunti, functionarii mici si medii, fara imunitate garantata. Constatarea ca "rechinii" sunt aparati de legi strambe, de o imunitate prost aplicata de colegii lor parlamentari, este o banalitate. "Cazul Nastase" a facut deja epoca, Parlamentul facand zid in jurul lui ori de cate ori s-a pus problema trimiterii in instanta pentru foloase necuvenite. Exasperarea presedintelui Basescu, concretizata in cerinta "sa fie barbat" si sa nu "se ascunda dupa fustele Parlamentului", acceptand confruntarea cu instantele, este de inteles. UE va fi mult mai reticenta cu ajutoarele economice, absolut necesare in vreme de criza, stiind ca, in Romania, acestea vor fi deturnate sau "sifonate", incepand chiar de la cei pusi sa le distribuie. Daca reprezentantii Justitiei s-ar gandi mai putin la marimea veniturilor salariale (in contextul "curbelor de sacrificiu" aplicate celorlalti bugetari), si mai mult la blocarea cinstita a inaltei coruptii (cu efecte previzibile pentru "mica coruptie"), criza - mult mai dura decat s-a prevazut - si-ar putea reduce impactul devastator pentru economiile romanului de rand.
Ca politicienilor le pasa doar de propriile interese este usor de sesizat. In primul rand chiar faptul ca, desi exista un program guvernamental anticriza, PSD-ul - partid aflat la guvernare - propune un proiect propriu de redresare economica. Programul guvernamental nu este poate cel mai bun (dovada: renuntarea la impozitul forfetar si "balbele" legate de "prima casa"), dar nimic nu-i impiedica pe ministrii PSD-isti sa impuna colegilor lor PD-L-isti corectarea lui sub amenintarea retragerii. Ce iesire grandioasa si ce castig de imagine ar fi avut atunci PSD-ul. Oamenii d-nilor Geoana, Iliescu si Vanghelie prefera insa gherila electorala cu d-nele Iacob-Ridzi si Udrea, gandind ca o parasire a demnitatilor administrative i-ar priva de nenumarate posibilitati de control si beneficii. Iar criza, repet, nu si-a atins punctul culminant. Atata vreme cat guvernul se poate indatora la banci straine si romanesti - chiar daca incasarile la buget se reduc drastic - el va fi amanat, probabil pana dupa alegeri, dar dupa ce fundul sacului va fi atins ce se va intampla? Ma gandesc deja, cu groaza, la anul ce urmeaza.
Politicienilor, totusi, nu le pasa. S-au obisnuit, banuiesc, cu gandul ca "mamaliga nu explodeaza", ca o portie electorala de "mici si bere" rezolva totul. Ajunsi in functii, nimic nu mai conteaza, decat propriile afaceri (imobiliare, din infrastructura - cu licitatii aranjate-, din proiecte europene etc.). Ba chiar isi pot permite "glumite" grave, precum infantilul playboy Mazare, sau "pieptanaturi" in Parlamentul Europei, ca Vadim. Tara arde si politicienii se piaptana, bazandu-se pe concluzia ca "bizonul" poate fi mintit in continuare. Criza ar putea fi insa un detonator pentru alegeri responsabile, mai intai prezidentiale, si apoi toate celelalte.