In vizita la Gradina Zoologica

Ma numesc Roxana si locuiesc in Tecuci, judetul Galati.



Urmaresc numar de numar neasemuita dvs. revista si trebuie sa va marturisesc ca articolele de un inalt profesionalism pe care le publicati au avut o mare influenta, in cursul copilariei si al adolescentei, asupra mea. Mai ales rubrica "Din lumea necuvantatoarelor" m-a sensibilizat continuu, fiind si eu o iubitoare de animale, de cand ma stiu. Din cauza aceasta, ma si grabesc sa va scriu povestea care urmeaza, urmare a unei experiente traite recent.
Ce poate face o adolescenta singuratica, intr-o vacanta de vara, intr-un orasel brusc insingurat, si el, odata cu terminarea scolii? Timpul trebuie umplut. Si atunci, imi vine un gand mustrator:n-am mai fost la Gradina Zoologica de pe la 5 ani... Cum am putut sa ma privez de o bucurie asa de mare pentru un iubitor de animale? Asa ca-mi iau rucsacul in spinare si, cu alte doua colege, o pornim voiniceste in "drumetie", spre capatul orasului. Acolo este amplasata Gradina Zoologica, langa un parc si langa... cimitir.
Pentru o suma modesta, iata telul calatoriei noastre, in care cand patrunzi ai impresia descoperirii unei relicve, a unei ruine din vremuri de demult.
Parca s-ar fi dat un razboi acolo intre oameni si animale, din care n-au ramas decat ramasitele... Si, intr-adevar, acelea nu sunt animale intr-o gradina zoologica, ci resturi de animale intr-un rest de gradina zoologica. Nu e suficient, oare, ca o gradina zoo reprezinta o infrangere a libertatii, ca ilustreaza conditiile grele ale captivitatii, pe deasupra trebuie sa fie prezente si degradarea si umilinta, intruchipate de mizeria de nedescris, de mirosul greu, de aspectul jalnic, jalnic, jalnic al animalelor pe care, si-asa, le numeri pe degete?
Astepti ca paunul sa-si rasfire frumoasa (de obicei) coada rotata, dar i-au mai ramas doar doua pene in ea. Te silesti sa te minunezi la vederea leilor celor atat de temuti, dar sunt asa de slabi, incat abia se tin pe picioare. Ai vrea sa-ti placa puiul de caprioara care se ascunde sperios in cusca murdara, porumbeii, caii, magarusii, pisicile de rasa, lupii abia incapand in custi, porcul mistret, dar toate sunt doar niste umbre de animale. Niste biete schelete cu miros fetid. Animalele, mai ales lupii, sufera cu atat mai mult la vederea cainilor vagabonzi, care se plimba peste tot si care sunt liberi, facand parte, probabil, dintre "vizitatori".
In pofida afisului de la intrare, arunc bucati din painea destinata picnicului meu unor ursi hamesiti. Ei o culeg varand frumos laba printre gratii. Unul din ei s-a trantit pe o parte, balacindu-se intr-un fel de bazin cu apa execrabila, semanand mai mult a cocina.
Atentia imi este atrasa de o doamna in varsta, cu nepotelul ei - in afara de noi, singurii vizitatori. In fata custii cu doua maimute ca vai de ele, doamna ii explica baietelului: "Uite, ei sunt stramosii nostri", facandu-ma sa ma gandesc la conceptia pe care si-ar putea-o forma acel copilas despre originea rasei umane! Pe urma, doamna il indeamnasa le ofere o bucata din ciocolata cu nuca de cocos pe care maimutele o accepta bucuroase, fiindca intr-un ceva care seamana a tava sau faras nu se gasesc decat cateva seminte si bucati de napolitane, probabil tot de la niste vizitatori milosi.
In sfarsit, s-a terminat. La iesire, trecem pe langa doi paznici care ne urmaresc cu priviri lascive.
Ma intreb eu, ca cititoare formata la "scoala" revistei "Formula AS": oare lipsa banilor e chiar atat de acuta, incat sa nu se mai poata face nimic? Am vizitat o gradina zoologica dintr-un oras care a intrat, si el, impreuna cu Romania, in Comunitatea Europeana - Tecuciul, cine are oare interes sa-i degradeze, astfel, imaginea?
La final, pot sa adaug ca vizitand cimitirul alaturat (parca inadins amplasat langa un loc destinat divertismentului), mi s-a parut ceva mai pitoresc si parca mai... vesel. Tovarasia mortilor are mai multa viata decat animalele de la Gradina Zoologica.
ROXANA ANTON - Tecuci, jud. Galati