De cate ori am visat anul 1989! Il mai visez si acum, fiindca istoria e destul de zgarcita in file de maretie, cand un popor se inalta in toata statura sa nationala, isi arunca spaimele si catusele, isi dezleaga aripile inlantuite si isi striga setea de libertate. Anul 1989 venea peste basarabeni ca o ploaie cu apa vie, care ii trezea la viata de la opinca pana la vladica, le reinnoda firul rupt al demnitatii nationale, le curata memoria de zgura, minciuna si uitare, le amintea de originea lor daco-latina, de stramosii legendari, de Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si adevaratul Mihai Eminescu. Astazi pare de necrezut, dar atunci sute si mii de oameni simpli, din sate de la 20-50-100 de km de capitala, veneau pe jos, in coloane, la Chisinau, ca sa arate puterii comuniste ca Moldova nu e un peron de gara siberiana, ci o vatra milenara, cu un popor stravechi, bastinas, care cu pretul sangelui si-a aparat mosia de strainii hrapareti. Si o va apara ori de cate ori va fi nevoie. In 1989, Chisinaul se zguduia de vocile multimilor care scandau "Unire, moldoveni!", "Limba romana! Alfabet latin! Tricolor!". In acele zile de inviere, zeci de mii de oameni s-au cunoscut si infratit in Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau si au jurat sa duca dreptatea si libertatea in toate satele basarabene. Moldova incepuse sa nu mai arate ca o gubernie ruseasca. Pas cu pas, acest neam sfartecat si umilit se trezea din somnul de moarte si cucerea prin solidaritatea sa cetate dupa cetate, duhul libertatii trecea de la om la om, de la un sat la alt sat, de la casa la casa. Era pentru prima data cand dupa ocuparea Basarabiei de tancurile rusesti, poporul punea piciorul in prag si spunea deschis regimului comunist cine este adevaratul stapan al Moldovei. Vocea unita a moldovenilor acoperea zgomotul tancurilor si blindatelor, care la comanda mai "rataceau" pe strazile Chisinaului, se facea auzita pana in cele mai indepartate localitati si pana in cel mai tainuit si temut cabinet din Kremlin. Oricate neadevaruri s-ar spune despre noi, cei care i-au vazut pe moldoveni uniti au ramas socati de frumusetea chipului lor colectiv, de dorinta lor de a se inalta si sta pe propriile picioare, i-au admirat in credinta si lupta lor pentru pastrarea fiintei nationale.
Tot in neuitatul an 1989, slugile de la comitetul central al pcM, indiferent cat de invincibila se dadea URSS, au inteles: peste vointa moldovenilor nu se poate trece si a nu legifera limba romana si alfabetul latin echivala cu o explozie populara si o sinucidere politica. Astfel, dupa o jumatate de secol de arest, exil si umilire a limbii romane si a alfabetului latin in Basarabia, in acel fierbinte si istoric august, Moscova se vedea nevoita sa abroge legea criminala din 10.02.1941 "cu privire la trecerea scrisului moldovenesc de la alfabetul latin la alfabetul rus" si sa dea dreptate moldovenilor. Exact peste doi ani de la istoricele evenimente de la Chisinau, URSS s-a pulverizat sub respiratia de foc a popoarelor dezrobite. Prin unitate, jertfa si credinta, romanimea din Basarabia s-a desprins de la imperiul raului si a privit cu ochii mistuiti de dor peste sarma ghimpata de pe Prut...
Si azi, cand revad anul 1989 si multimile vuinde, ma intreb: ce poate fi mai maret decat un popor atins de duhul libertatii? Ce poate fi mai frumos decat un popor in miscare, ce poate fi mai inaltator decat un popor cu demnitate?! Iar demnitatea romaneasca mergea desculta prin ierburile de roua ale Basarabiei.
Au trecut doua decenii de la anul libertatii, 1989. Victoria poporului, prin tradari, siretlicuri si minciuni, a fost confiscata treptat de urmasii lui Stalin si Brejnev. Sarbatorile noastre nationale au fost neglijate oficial, terfelite si calcate in picioare de pigmeii care in zilele de suflet ale moldovenilor depuneau flori la monumentul lui Lenin si organizau betii in Piata Marii Adunari Nationale. Ne-am simtit, iarasi, umiliti, dar copiii nascuti in acele timpuri de glorie au iesit in 2009 pe strazile Chisinaului si au spalat pata de rusine de pe obrazul Moldovei. A fost o lectie pentru cei de "sus", ca nu poti sa sfidezi mersul istoriei si vointa poporului, ca esti pedepsit daca iti urasti neamul, limba si originea adevarata. Sa nu asteptam ca altii sa ingrijeasca gradina limbii noastre si sa cinsteasca memoria marilor nostri inaintasi si luptatori. Sa ne adunam impreuna, toata romanimea, "de la Nistru pan-la Tisa", sa consemnam evenimentele istorice pentru care au luptat milioane de moldoveni. Sa incepem cu adevarat sa ne simtim stapani pe pamantul stramosesc si sa ridicam impreuna o tara libera si demna. Orologiul istoriei nu se poate opri in sarma ghimpata de pe Prut.