Este vorba despre evaziunea fiscala in cazul unor turme de oi subventionate cu banii Uniunii Europene. Oierii primeau o suma pe cap de mioara, conform declaratiilor facute atunci cand cereau subventia. Dupa o verificare in teren, s-a descoperit ca mai toti cei care au cerut subventii facusera declaratii mincinoase. Erau cazuri de tarani care nu aveau picior de miel, desi cerusera subventii pentru sute de oi. Investigatia nu s-a incheiat, insa s-a stabilit ca e vorba despre zeci de mii de oi-fantoma care exista doar in scripte, nu si in saivane. Schema implica prea multi oieri pentru a fi o simpla intamplare. Cei care cerceteaza acest caz spun ca este posibil ca oierii sa fi transmis din caval in caval metoda de a tunde oaia. Scandalul oitelor ratacite copiaza smecheria cu subventiile pentru terenurile agricole. Si proprietarii de terenuri agricole au primit bani de lucrari agricole prin agentia de plati agricole. Avantajati de aceste subventii europene erau proprietarii cu terenuri de peste 10 hectare. Si, atunci, tot fermierul a inceput sa traga de petecul sau de pamant sa para mai mare. Cand s-a comparat suprafata arabila a judetelor cu pricina s-a vazut ca terenurile nu ar fi incaput decat daca erau bine impaturite. Dupa ce s-a facut o adunare simpla a terenurilor pentru care s-au cerut subventii de la Uniunea Europeana s-a descoperit ca Romania ar trebui sa fie mai mare cu zeci de mii de hectare. Si in acest caz, ca si in cel al oitelor-fantoma, frauda a implicat sute si mii de oameni, fiind repetata in proportii de masa. A fost o frauda de multe milioane de euro in care erau implicate si comisiile care au acordat subventiile, si autoritatile locale si, mai ales, alesii locali, care stiau bine cum sta situatia, uneori fiind ei insisi beneficiari ai acestor bani.
Toate aceste cardasii sunt, poate, rodul sistemului economic in care s-au nascut. Si oierii, si proprietarii de terenuri agricole traiesc intr-o lume in care marile afaceri au supravietuit prin cheta publica. Au fost inselati in proportie de masa atunci cand s-au facut restituirile de terenuri nationalizate de comunisti, iar in perioada in care bugetul de stat subventiona agricultura, banii au ajuns tot la fantomele comuniste care preluasera intreprinderile agricole de stat si le transformasera in afaceri de familie si aspiratoare de fonduri guvernamentale. Primariile si autoritatile publice locale au primit si ele bani, care au fost drenati de afaceristii locului ori au disparut in desertul financiar comunitar. Au construit drumuri pe hartie, au tras, tot pe hartie, gaze si apa, au sapat retoric sisteme de canalizare si au pus lumini prin tot satul. Totul, fireste, pe hartie. Luate la bani marunti, investitiile din fonduri europene sunt, si ele, fantomatice. Daca bati ulita unui sat, pana ajungi la capat afli de cel putin cinci afaceri necurate ale primariei. Cu toate acestea, infractiunile, cate si cum sunt, nu trec de granita comunei, pentru ca oamenii simpli isi vad de ale lor. O mana spala pe alta si amandoua spala banii de buget sau ai Uniunii Europene. Morala e simpla: bugetul de stat a fost multa vreme gasca cu oua de aur si nimeni nu se mai asteapta ca banii sa fie folositi dupa cum scrie in lege. Daca ar fi sa faci anchete penale, ar trebui chemati la tribunal mai totii alesii locali, ca bugetele locale sunt pline de gauri negre si de cheltuieli suprarealiste. Pe de alta parte, insa, banii Uniunii Europene nu pot disparea ca oitele in jobenul smecherilor si s-ar putea ca aceasta haiducie sa se termine pe bancile tribunalului. Probabil ca balada despre oitele fantoma care bantuie terenurile raportate in surplus la Uniunea Europeana se canta deja pe-un picior de rai. Ar fi prima reforma reusita. Cea a baladei Miorita.