Planta frecvent utilizata de daci, numita de ei brustan, iarba mare e prezenta si azi intr-o multime de leacuri populare si medicamente sintetice. Bogata in principii amare si ulei volatil, iarba mare are efect antitusiv, expectorant, spasmolitic, dezinflamator, antitumoral, de tonic digestiv si drenor biliar, stimuleaza fluxul menstrual, iar in doze mai mari, poate avea actiune antibiotica si de tonifiere a uterului.
Nume: Alaut, bruscalan, iarba neagra, lacrimile Elenei, omag, smantanica. Denumire stiintifica: Inula helenium. Inula provine din limba latina, insemnand "a goli" sau "a curata", cu referire la actiunea purgativa a radacinii de iarba mare. Helenium deriva din cuvantul grecesc "helios" ("soare") si se explica prin aspectul florilor, care seamana cu soarele.
Astrologie: In medicina magica se credea ca florile galbene sunt o replica pamanteana a soarelui si fac din iarba mare o planta medicinala solara, avand printre altele efecte antidepresive si imunomodulatoare. In acelasi timp, infatisarea ei robusta tradeaza si influenta planetei Jupiter, care guverneaza in organismul uman ficatul si tesutul conjunctiv.
Frunzele carnoase, mari, sugereaza actiunea terapeutica a plantei asupra organelor voluminoase, formate din lobi, asa cum sunt plamanii si ficatul. In fine, radacina bine dezvoltata, transformata partial in tubercul, reprezinta o caracteristica a plantelor medicinale destinate mai ales tratarii bolilor cronice sau a suferintelor legate de varsta.
Utilizarea in ginecologie: Legenda spune ca iarba mare s-ar fi nascut din lacrimile frumoasei Elena, care plangea dupa iubitul ei, Paris. Poate deja aici ar trebui sa vedem un prim indiciu referitor la puterile acestei plante cu flori de forma soarelui, de a insenina si tamadui sufletul. Oricum, medicina populara ii foloseste pana in zilele noastre radacina cu gust amar, pentru combaterea anxietatii si a melancoliei.
Se pare ca primul care a intrebuintat iarba mare in tratarea bolilor femeiesti a fost insusi Hipocrate, parintele grec al medicinei, care aprecia in mod deosebit calitatile radacinii ca leac pentru afectiunile uterului. In Evul Mediu, se administra vin de iarba mare, numit pe atunci Potio Sancti Pauli ("potiunea Sfantului Pavel"), considerat un remediu universal pentru orice boli ale capului, plamanilor sau stomacului, precum si ca mijloc de protectie contra ciumei. Cartile vechi despre ierburi lauda intr-un glas radacina de iarba mare pentru calitatile de tonifiere a tesutului conjunctiv, in cazurile de hernie inghinala, ca si pentru cele de reducere a mucusului abundent din bronhii ori de pe tubul digestiv.
Odata cu reactualizarea terapiilor medievale, practicate in manastiri, aceasta planta se bucura de tot mai mult interes. Chiar daca in prezent utilizarea ei se limiteaza in special la tratarea bronsitei, a gutei si a bolilor vezicii urinare, radacina de iarba mare si-a pastrat, totusi, locul in ginecologia moderna. Ea contine substante cu actiune similara hormonilor, care se dovedesc de mare ajutor contra simptomelor neplacute provocate de menopauza. Deoarece poate intari tesutul conjunctiv, se administreaza in cure, pentru ameliorarea prolapsului uterin si a manifestarilor vezicii urinare hiperactive. De asemenea, aceste cure atenueaza durerile de cap de natura hormonala, generate de disparitia menstrelor, precum si tulburarile de circulatie asociate cu ameteli si deficit de concentrare. Uneori, cand menopauza s-a instalat prea devreme, ciclul menstrual revine. In fine, este un fapt dovedit ca radacina de iarba mare stopeaza dezvoltarea tumorilor, datorita anumitor substante pe care le contine. La National Cancer Institute din SUA, planta a fost studiata amanuntit si i s-au confirmat proprietatile antitumorale. De aceea, femeile cu cazuri de cancer mamar in familie ar trebui sa-si administreze profilactic radacina de iarba mare, cel mai tarziu de la intrarea in menopauza.
RETETE
Vinul de iarba mare
Vinul de iarba mare se foloseste contra neplacerilor mai putin grave ale menopauzei, mai ales ca adjuvant, alaturi de alte masuri de reglare hormonala, cum ar fi renuntarea la cafea sau la sare iodata, atunci cand exista transpiratii excesive.
Mod de preparare: * Puneti intr-o oala 0,7 l vin rosu de buna calitate, cu 50 g radacina uscata de iarba mare si dati-le intr-un clocot, amestecand mereu. * Lasati sa fiarba pe flacara foarte mica aproximativ 5 minute, apoi luati oala de pe foc, acoperiti-o si asteptati sa se raceasca. * Cand lichidul e abia caldut, indulciti-l cu 2-3 linguri de miere si strecurati-l - asta e tot! * La sfarsit, turnati vinul de iarba mare inapoi in sticla de vin, pe care intre timp ati spalat-o. Tinuta la frigider, bautura se pastreaza cateva saptamani.
Administrare: Se poate urma o cura pentru atenuarea neplacerilor mai usoare ale menopauzei, band din vinul de iarba mare, cate un paharel de lichior, de doua sau trei ori pe zi.
Amestec de ceaiuri pentru stimularea menstruatiei
Mod de preparare: 50 g unguras (Herba Marrubii), 50 g radacina de iarba mare (Radix Inulae). Amestecati cele doua plante, puneti 1-2 lingurite intr-o cana, opariti cu 200 ml apa, infuzati 10-12 minute, apoi strecurati. Se vor bea 2 cani pe zi.
Administrare: Amestecul de ceaiuri este recomandat in special femeilor trecute de 35 de ani, al caror flux menstrual ameninta sa scada treptat. Se beau cate 2 cesti zilnic, cel mai bine incepand de la mijlocul ciclului.
Sugestii de recoltare: se intalneste crescand salbatic destul de rar, caci are nevoie de protectie, deci cel mai bine este sa cultivati iarba mare in gradina. Se intrebuinteaza in scopuri terapeutice radacina plantelor mature, scoasa din pamant cu cazmaua, primavara sau toamna. Momentul ideal de recoltare este cel cu Luna in descrestere sub un semn de foc (Berbec, Leu, Sagetator).
Restrictii de administrare: Nu luati iarba mare in perioada sarcinii, deoarece ea poate produce o excitatie uterina. Pot aparea si reactii alergice, in primul rand alergii de contact. Administrata intern in doze mai mari, planta irita mucoasele, declansand diaree, vome si crampe. Ca regula generala, mare atentie la cantitatile ingerate. In dozele terapeutice indicate, radacina nu este toxica. Daca ele sunt depasite, se pot produce - in functie de dozaj - stari de agitatie, tulburari respiratorii, somnolenta, paralizie si chiar moarte prin asfixie (din cauza paraliziei bulbo-medulare).