Suferinta in documente

Martiriul credintei, din fata si din profil

Tinerii istorici dr. George Enache si Adrian Nicolae Petcu, cercetatori la Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), au initiat publicarea unei enciclopedii in fascicule, intitulata "Biserica Ortodoxa in dosarele Securitatii". Deja se afla in lucru 30 de astfel de fascicule, a cate 120 de pagini. Fiecare volum cuprinde un studiu consistent, o anexa cu documente din dosarele Securitatii, fotografii necunoscute, bibliografie si indice de nume. Cu sprijinul editurii "Partener" din Galati, au fost scoase pana acum, in conditii grafice excelente, primele patru volume: "Monahismul ortodox si puterea comunistain anii '50", "Parintele Arsenie Boca in atentia puterii politice din Romania", "Patriarhul Justinian si Biserica Ortodoxa Romana in perioada 1948-1964" si "Despre curajul de a rosti: episcopul Nicolae Popovici al Oradiei".

"Angajarea la CNSAS ne-a fost de mare ajutor"

- Abordati un subiect important, care incepe sa intereseze mass-media si opinia publica romaneasca: suferinta din inchisorile comuniste. De unde acest interes?

George Enache: Interesul nostru tine de un orizont cultural mai larg. Ne-am format la sfarsitul anilor '90, cand, dupa decenii de istorie marxista, in care spiritualitatea era negata, foarte multi tineri, influentati de anumite lecturi, s-au indreptat spre cercetarea istoriei bisericesti. Inca din timpul facultatii am fost pasionati amandoi de istoria Bisericii si istoria religiei. Printr-un anumit context si datorita evolutiei personale, am ajuns sa facem cercetari privind istoria Bisericii Ortodoxe in perioada contemporana, mai exact in perioada comunista. De mare ajutor ne-a fost angajarea la CNSAS, caci asa am avut acces la o serie de documente care nu erau cunoscute si nu fusesera valorificate din punct de vedere istoric. Despre prigonirea Bisericii sub comunism se stia prea putin, mai ales din marturiile unor fosti detinuti politici, din memoriile lor.

- A durat cativa ani de la infiintarea CNSAS pana la transferarea arhivelor fostei Securitati in depozitele Consiliului. In aceste conditii, v-a fost greu la inceput sa gasiti ce cautati?

Adrian Nicolae Petcu: Este adevarat ca veneau putine dosare, dar asta ne-a prins bine atunci, ca am facut ucenicie pe cateva cazuri de episcopi, de monahi. Si, treptat, ne-am format in munca asta.

- Va bazati cercetarile exclusiv pe documentarea la CNSAS?

George Enache: Documentarea in arhivele CNSAS este partiala, caci fara investigatii si in alte arhive nu poti avea o perspectiva de ansamblu. In arhivele CNSAS gasim numai documente care arata cum erau urmariti oamenii de Securitate, ce planuri pentru anihilarea unora facea Securitatea sau scenarii ale Securitatii despre diferite persoane, scenarii care nu erau mereu adevarate. Ca sa intelegi tiparul ideologic al relatiei Stat - Biserica in perioada aceea, trebuie sa recurgi la multe alte surse. In plus, documentele Securitatii au adesea un caracter pur exterior, justifica actiunile de represiune si, uneori, nu intelegi logica actiunilor, daca nu cunosti instructiunile pe care le primeau securistii de la liderii partidului. De asemenea, intr-un astfel de dosar nu se consemneaza bataile, presiunile, amenintarile facute asupra celui anchetat, nu e descrisa atmosfera din inchisoare etc. Prin urmare, trebuie sa intri in alte arhive si sa apelezi la marturiile supravietuitorilor sau la scrierile memorialistice. Documentele de la Securitate, singure, nu sunt inteligibile unui cititor obisnuit, daca nu sunt puse in context, nu sunt explicate si vazute in relatie cu altele.



"Istoricul nu este matematician"

- Cercetarea voastra are si o conotatie emotiva: descoperiti grozavii, o epoca stapanita de teroare si ura. In aceste conditii, reusiti sa fiti obiectivi?

George Enache: Istoricul nu poate fi obiectiv ca un matematician. El are o subiectivitate speciala, data in mare parte de ceea ce ii este dat sa afle si de puterea lui de intelegere. Dar subiectivitatea trebuie sa-i fie dublata de onestitate in demersul sau. Cunoscand adevarul, ne putem forma si o conduita morala. In Romania, din pacate, exista extremisti ai "adevarului", care se cred singurii lui detinatori si pe care vor sa-l impuna tuturor celorlalti cu de-a sila. Si fie au schilodit memoria multor oameni care au fost judecati si incadrati gresit, fie au falsificat adevarul, ca sa se potriveasca propriei lor viziuni.

- Nu exista riscul ca subiectivismul sa va faca sa mitizati sau sa demitizati persoane, institutii, o epoca?

Adrian Nicolae Petcu: Nu ne-am propus sa dam verdicte. Oferim doar perspective asupra unor oameni si asupra unei perioade. Daca ne ocupam, de exemplu, de parintele Arsenie Boca, punem in pagina cum il vedea Securitatea, cum il vedea Partidul, cum era perceput de alti oameni, cum se vedea el insusi. Si cititorul poate sa recompuna din acestea un portret, isi poate face propria evaluare.

"Am fost tovarasi de drum cu cei torturati si prigoniti"

- Cum v-ati facut cercetarile in aceste arhive ale groazei? V-ati dus ca la un serviciu oarecare, la care te asezi la un birou, citesti, extragi, analizezi, sau v-ati lasat coplesiti, uneori, de spaimele, durerea, nazuintele, ridicarile in duh la care deveneati martori?

Adrian Nicolae Petcu: Au fost dosare ale unor oameni de mare notorietate in epoca, in cazul carora emotia noastra era legata de admiratia fata de valoarea lor. Au fost insa si alte persoane, mai putin cunoscute, de care ne-am legat sufleteste pe masura ce inaintam in cercetare. Le compatimeam. Sufeream alaturi de ele. Dar era si emotia ca te afli fata in fata cu un sistem infricosator. Fiecare pagina ne dezvaluia putin din chipul hidos al sistemului comunist.
George Enache: Suferinta, nedreptatea, ticalosia pe care le intalnesti in acele pagini nu te pot lasa indiferent. Pe masura ce avansam, furtuna din noi se transforma intr-o apropiere de persoana in cauza. De altfel, pe unele dintre ele, supravietuitori norocosi ai puscariilor comuniste, le-am cunoscut in carne si oase, dar nu numai ele, ci si ceilalti, care erau morti deja, ne-au devenit tovarasi de drum si au facut parte din viata noastra. Nici nu se poate altfel. Daca nu te apropii sufleteste de subiect, nu poti sa-i redai o imagine veridica. Daca iti refuzi programatic emotia ramanand imperturbabil si rece, daca urmaresti totul printr-o grila conceptuala iti iese o imagine falsa.

- Tot mai multe voci ale opiniei publice cer canonizarea unora dintre martirii inchisorilor comuniste. Ati putea pleda pentru unii din ei?

Adrian Nicolae Petcu: In momentul in care vom reusi sa reconstituim suficient de multe biografii, care se vor lega una langa alta, prin numeroase ramificatii, acesti oameni vor iesi singuri in evidenta. De altfel, una dintre intentiile implicite, nu explicite, ale acestei colectii, este de a alcatui tabloul de care pomeneam.

"Patriarhul Iustinian nu a fost o sluga a comunistilor"

- Probabil ca publicati multe informatii, cu totul noi. Ne puteti da exemple?

George Enache: In cele patru volume pe care deja le-am tiparit, sunt subiecte reluate, dar si unele noi. Ceea ce ne-a preocupat cel mai mult a fost insa metoda de abordare a problemelor, caci am vrut sa redam o imagine de ansamblu. De exemplu, pentru prima data, in cazul patriarhului Iustinian, incercam sa reconstituim strategia pe care a avut-o in raport cu autoritatile comuniste. Am vrut sa intelegem ratiunea actiunilor sale. Si aratam ca acest patriarh nu a actionat niciodata intamplator si ca, la fiecare presiune exercitata asupra sa de autoritati, avea o strategie pregatita. De cate ori ceda intr-un domeniu, o facea doar pentru a obtine ceva mai important pentru Biserica. Concluzia este ca n-a fost nicidecum o sluga a comunistilor, ci a slujit Biserica.

- Dar a fost un opozant, un erou?

George Enache: Din documente reiese ca a fost un om curajos, dar nu de un curaj nebun, ci unul mai degraba inteligent, care stia cand sa atace si cand sa se replieze. A fost un strateg stralucit. De obicei, strategii nu prea primesc numele de eroi, pentru ca ei sunt descurcareti. Dar, prin politica sa, patriarhul Iustinian a protejat foarte multi oameni care erau in vizorul Securitatii, inclusiv fosti detinuti politici...

- Ce-a facut esential pentru Biserica?

George Enache: A impiedicat puterea comunista sa se amestece adanc si durabil in treburile Bisericii. In 1948, cand el a declarat ca BOR este de acord cu regimul comunist, de fapt le-a inchis usa in nas comunistilor, care il considerau unul de-al lor, peste care nu trebuie sa se bage si in care trebuie sa aiba incredere. La adapostul acestei declaratii, el a facut ca BOR sa infloreasca, pastrand invatamantul confesional, consolidand monahismul si organizandu-se foarte bine. Cel putin zece ani a avut liniste, dupa aceea comunistii si-au dat seama ca au fost pacaliti. El s-a expus tuturor criticilor si ocarilor, ca sa poata face asta. In perioada aceea, cei din afara il criticau pe patriarh ca e agent al comunismului, dar in interior, cele mai importante personalitati ale ortodoxiei se regrupau in jurul acestui patriarh, numit Rosu.

- Ca de pilda?

George Enache: Parintele Benedict Ghius, fost membru al grupului Rugul Aprins, a fost vicar patriarhal. Apoi, patriarhul Iustinian a tinut aproape oameni valorosi ca parintele Bartolomeu Valeriu Anania si parintele Andrei Scrima... De altfel, acestia si multi altii dau marturie despre calitatea umana a patriarhului Iustinian.

-Sa trecem la alte teme.

Adrian Nicolae Petcu: Pentru prima data se contureaza in aceasta carte un tablou sistematic a ceea ce s-a numit problema monahala in regimul comunist. La vremea aceea, manastirile erau, efectiv, o problema. In primul rind pentru ca aveau o oarecare independenta financiara, apoi, pentru ca atrageau multa lume, se faceau pelerinaje; oamenii erau acolo pentru ca erau credinciosi, deci, fie si numai prin asta, anticomunisti. Cam prin 1956, comunistii au realizat ca manastirile sunt primejdioase pentru regim. Apoi, intr-un context mai larg, legat de revolutia maghiara, de noua politica ateista din URSS si de preocuparea lui Dej de a lichida ultimele centre de rezistenta din Romania, si ma refer in primul rand la cercurile intelectuale si eclesiale, au fost luate o serie de masuri administrative foarte dure. In 1959, au fost desfiintate jumatate din manastiri, iar din 6000 de calugari au fost scosi din monahism aproximativ 4500. N-au reusit sa termine monahismul, pentru ca s-au temut de o revolta. Dar au inventat criterii pentru obligarea calugarilor sa traiasca in lume: ca sunt prea tineri, ca sunt prea batrani... Au vrut sa transforme manastirile in muzee monahale,cooperative agricole de productie pe baza de munca voluntara, cu monahi foarte slab pregatiti, deci o forma fara fond.

- Ati spus ca patriarhul Iustinian a fost un scut pentru apararea Bisericii. Totusi, in anii aceia au fost arestati mii de preoti si calugari.

George Enache: Da, dar arestarile din anii '50 nu erau masuri impotriva Bisericii, ci contra unor oameni din Biserica. Distinctia e importanta, pentru ca regimul nu a considerat Biserica intreaga un sistem amenintator, ci doar unele persoane. Si asa au lasat sa se intareasca Biserica Ortodoxa, crezand ca se pot folosi de ea. Dupa '56, comunistii au realizat ca au o problema cu toata Biserica Ortodoxa Romana, care se dezvolta tot mai mult si ii era ostila.

"Parintele Boca a facut 30 de ani de calugarie alba"

- Unul dintre primele volume ale enciclopediei pe care o coordonati este despre parintele Arsenie Boca, un simbol al monahismului, considerat sfant inca din timpul vietii si care suscita un mare interes. Si el a fost arestat de mai multe ori...

Adrian Nicolae Petcu: L-au arestat de patru ori, in anii 1945, 1948, 1952 si 1955, dar nu a fost judecat niciodata, pentru ca nu aveau ce sa-i gaseasca. O singura data a fost condamnat, prin decizie administrativa venita de la conducerea PCR, sub motiv ca agita populatia, si a executat un an de detentie la Canal. Au incercat sa-l compromita, i-au trimis femei, dar... nimic. Esecul a fost total, asa ca au rezolvat pe cale administrativa. Pe urma l-au scos din monahism.

- De ce tineau sa-l inchida?

George Enache: Era o persoana carismatica, scapa regulilor sociale obisnuite, iar regimurile totalitare considera ca astfel de persoane sunt potentiale pericole. Nu a fost caterisit, dar a fost scos din manastire si i s-a interzis sa mai slujeasca. Altora li s-a mai dat voie sa se intoarca, dar lui nu. Parintele Arsenie a avut 30 de ani de calugarie alba. Intre monahii care au fost scosi din manastire a existat un puternic curent care a perpetuat calugaria in lume.Au realizat ca regimul ii considera supusi daca renunta la formele exterioare ale calugariei, uniforma, barba... Si au renuntat la acestea, dar mintea lor tot la Dumnezeu era. Asa a facut si parintele Arsenie Boca. In fotografiile facute de securistii care il filau, apare ras perfect, cu parul tuns, imbracat foarte elegant, cu ochelari de soare. Securitatea credea ca imaginea exterioara rezolva si trairea interioara. Unii credinciosi s-au smintit atunci, neintelegand ce se petrece cu parintele Arsenie. Dar el s-a purtat exemplar din punct de vedere al trairii credintei. Aproape toti cei scosi din manastiri si-au respectat voturile monahale, de saracie, castitate si ascultare. Este o dovada a fortei spirituale a manastirilor de atunci si a vocatiei monahale...

- De unde stim ca au trait asa?

George Enache: Exista documente. Securitatea ii verifica pe toti, si multi au fost arestati in anii urmatori, pentru ca faceau adunari clandestine, pelerinaje, schimbau scrisori in care isi aratau adevaratele aspiratii spirituale si adevaratele intentii. Iar cei care au putut s-au intors in manastiri, fie inainte, fie dupa 1990.

- Cat va dura pana ce veti duce la capat cele 30 de volume?

George Enache: Va dura 5-6 ani, daca pastram un anume ritm al aparitiei.

- Va veti ocupa in continuare numai de Biserica Ortodoxa Romana?

Adrian Nicolae Petcu: In viitor ne vom ocupa si de alte culte, pentru ca sunt si acolo subiecte interesante, care merita sa fie aduse in atentia publicului cititor, indiferent de confesiunea pe care o are.

PS: Puteti comanda cartile din enciclopedia "Biserica Ortodoxa in dosarele Securitatii" prin e-mail: editurapartener@yahoo.com sau la fax: 0336/10.56.02.