Cu toate ca pandemiile au bantuit lumea dintotdeauna, istoria lor nu e usor de reconstituit. Tot ce ne-a ramas din trecutul indepartat este descrierea unor simptome, precum si stirile, posibil exagerate, despre numarul victimelor. Cum cunostintele de medicina au fost empirice pana in ultimele doua secole, iar distinctia dintre diverse epidemii era greu de facut, aceste boli transmisibile au devenit cunoscute sub numele generic de ciuma.
Sub coasa mortii
Prima stire istorica de acest gen apare in textele religioase iudaice, conform carora ciuma i-a lovit pe filistini pentru ca furasera arca fiilor lui Israel. In Istoria Razboiului Peloponeziac, istoricul grec Tucidide aminteste pandemia din anul 430 i.e.n., care a inceput in Etiopia, s-a extins in Libia si Egipt, si a ajuns in orasele-state grecesti, rapunand unul din fiecare trei atenieni, inclusiv pe regele lor, Pericle. Desi lovit de boala, Tucidide a avut norocul sa se vindece. Anii 541 si 542 e.n. sunt cunoscuti pentru ciuma care a cuprins Imperiul Roman de Rasarit, in perioada imparatului Iustinian I. Se spune ca la momentul culminant, epidemia omora 10.000 de oameni pe zi, numai in Constantinopole. Cu aproape un sfert din populatia mediteraneana distrusa, aproape nimeni n-a scapat de consecintele tragediei. Dar aceste evenimente au fost eclipsate de ciuma din anul 588, cand in jur de 25 de milioane de oameni au pierit in sud-estul Europei.
Evul Mediu a cunoscut, de asemenea, largi valuri distructive. Intre anii 1347 si 1350, ciuma a schimbat cursul istoriei, ucigand o treime din populatia Europei si Asiei. Pandemii locale au continuat sa izbucneasca in lume in urmatoarele trei secole. Cea din 1665, care a atins Londra si imprejurimile ei, e binecunoscuta in istoria stiintei, pentru ca l-a fortat pe Isaac Newton sa paraseasca temporar studiile de la Cambridge si sa se refugieze la ferma izolata a mamei lui, unde - cufundat in cercetare - a descoperit si analizat formulele matematice care descriu legea gravitatiei.
O ultima mare molima de ciuma a lovit Asia la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Insa doi oameni de stiinta, francezul Alexandre Yersin si japonezul Shibasaburo Kitasato, au reusit sa izoleze repede bacteria care genera infectia si sa arate ca transmiterea avea loc de la sobolani, prin intermediul puricilor. Aceasta informatie a condus la masuri drastice de deratizare si la infrangerea aproape totala a bolii, cu doar cateva cazuri nesemnificative consemnate in ultimii ani.
Catastrofa din 1918: gripa spaniola
La inceputul anului 1918, plutea in aer sentimentul ca primul razboi mondial se apropia de sfarsit. Peste 19 milioane de oameni murisera, aproape jumatate din ei civili. Lumea visa la o pace trainica, la bunastare si la prosperitate. Nimeni insa nu banuia ca o catastrofa si mai mare decat conflagratia mondiala se apropia cu pasi mari: cea mai devastatoare pandemie virala din istoria omenirii. Boala a izbucnit in diverse puncte de pe glob, fara vreun indiciu ca ar fi mai periculoasa decat o raceala de sezon. Au trecut cateva luni pana cand organele de sanatate au inteles gravitatea problemei. Unul din factorii care a intarziat reactia a fost acela ca armatele implicate in razboi au cenzurat stirea ca soldatii mureau in transee ca mustele, rapusi de boala, nu de gloante. Simptomele includeau tusea cu sange si blocarea plamanilor. Adesea, virusul actiona repede. Unii erau loviti brusc si decedau a doua zi. In multe cazuri, pacientii mureau inecati in propriile lor secretii. Forme mai putin acute duceau la pneumonie cu complicatii neurale, si multi dintre cei ce-au supravietuit bolii au suferit dereglari mentale pentru restul vietii. Pandemia a ucis in majoritate adulti, intre varstele de 20 si 40 de ani, o situatie neintalnita la gripa obisnuita, care afecteaza in primul rand copii si batrani.
Gripa spaniola a ucis mai mult de 50 de milioane de oameni in intreaga lume, jumatate din ei in primele 25 de saptamani de evolutie.
Variatia mortalitatii, insa, a oscilat de la o zona la alta. Cateva sate din Africa si Alaska au disparut, pe cand comunitati izolate din America de Sud n-au fost atinse. In Statele Unite, unde au murit o jumatate de milion de persoane, de 10 ori mai mult decat pe front, media de viata a scazut cu 10 ani. In India, fiecare al douazecilea cetatean a murit, adica 17 milioane de oameni au fost rapusi. Japonia, in schimb, cu doar 250.000 de victime, a avut o rata de mortalitate de 0,4 la suta, pe departe cea mai joasa din Asia. Printre putinele comunitati neafectate au fost insula Maraj din Brazilia si colonia franceza a Noii Caledonii. Aceste exceptii au dovedit cat de folositoare pot fi masurile de izolare si carantina. Originea gripei spaniole a ramas neclara pentru multa vreme. S-a speculat ca a venit din China printr-o rara mutatie genetica a virusului de gripa obisnuita. Unii experti au suspectat ca a fost o consecinta a armelor chimice sau biologice folosite in timpul razboiului. Mai credibila insa s-a dovedit ipoteza ca virusul a provenit de la pasari, prin porci. Dar cercetarile recente favorizeaza o legatura directa intre pasari si oameni - principalul motiv pentru care teama de gripa aviara a atins azi stratosfera. Rezultate stiintifice care au condus la aceasta concluzie au survenit dupa ce o echipa medicala a Institutului de Patologie al Pentagonului a obtinut mostre ale virusului gripei spaniole din corpul inghetat al unei femei inuite, care murise cu 80 de ani inainte in Alaska. Mai multi experti au analizat structura genetica a virusului si au comparat-o cu singurele doua mostre existente in laboratoarele lumii. In 2004, John Skehel, director al Institutului National de Cercetari Medicale de la Londra, si Ian Wilson de la Institutul de Cercetari Scripps din San Diego, California, au sintetizat o proteina esentiala a carei secventa genetica a putut fi descifrata un an mai tarziu. Acest rezultat a dovedit provenienta aviara directa a virusului. Cheia prezicerii unei noi epidemii este de a intelege daca virusii ce afecteaza animalele se pot muta genetic, pot fi luati de om, si - in final - se pot transmite de la om la om. Dar ce mecanisme trebuie declansate pentru ca asa ceva sa se intample?
Pasari si oameni
In ultimii ani, milioane de pasari au fost sacrificate de teama gripei aviare, Romania fiind una dintre multele tari afectate. Problema a izbucnit in China, in 1997, cand un virus luat de la pasari a ucis cateva persoane, insa transmiterea de la om la om n-a avut loc. Cu toate acestea, expertii au suspectat ca nu e imposibil ca virusul sa se modifice genetic si sa declanseze o pandemie umana. Insa nimeni nu stia ce fel de modificari trebuie sa aiba loc pentru ca transmiterea sa fie posibila. In consecinta, mai multe institute de cercetari au atacat aceasta problema. Un succes important a avut loc in noiembrie 2006, cand o echipa internationala si-a publicat rezultatele in revista "Nature". Yoshihiro Kawaoka, virolog la Universitatea din Tokio si conducator al echipei, a anuntat identificarea a doua mutatii importante ale virusului aviar de tip H5N1, inspre recunoasterea receptorilor umani. Receptorii sunt niste molecule ce permit virusului sa patrunda in celula vie si sa initieze infectia. Pasarile si oamenii au receptori diferiti, deci, in general, virusul aviar nu poate patrunde in celula umana. Dar in cazuri de exceptie, acest lucru se intampla. Iar cand virusul aviar si virusul gripei obisnuite se intalnesc in aceeasi celula, fac schimb de gene. Deci, prezenta simultana a ambilor virusi in corpul uman poate sa modifice structura genetica a virusului aviar si sa il faca transmisibil de la om la om. Problema de baza pe care echipa de cercetatori si-a pus-o a fost daca H5N1 isi va continua mutatiile genetice spre o pandemie de mari proportii. Aceasta intrebare se afla in momentul de fata la frontierele stiintei. Cu toate ca inca nu avem un raspuns la ea, un prim lucru pe care il putem face este sa privim in trecut si sa studiem exemple similare din istoria epidemiologiei.
Din 1918, cel putin doi virusi aviari s-au modificat genetic spre recunoasterea receptorilor umani. Amandoi au generat pandemii ucigatoare. Primul, catalogat in clasa H2N2, care a dus la asa-numita gripa asiatica, s-a raspandit in intreaga lume in anii 1957-1958. Cel de-al doilea, H3N2, responsabil pentru gripa Hong Kong, a lovit globul in 1968-1969. Desi mai putin severe decat gripa spaniola, aceste pandemii au omorat impreuna peste 3 milioane de oameni. Deci, prin analogie, am fi tentati sa suspectam ca H5N1 ar putea sa ajunga sa se transmita cu usurinta de la om la om.
Este putin probabil ca teoria conspirativa care circula in Romania in perioada acestor evenimente sa aiba o baza reala. Zeci de tari din intreaga lume au fost nevoite sa ia masuri, cel putin la fel de drastice si dureroase, sacrificand milioane de pasari. Desigur, asta nu inseamna ca nu au existat companii si indivizi care au profitat financiar de pe urma acestor masuri, ca intotdeauna cand unele sectoare ale economiei sunt lovite de evenimente neasteptate. Dar acestea sunt consecinte si nu cauze ale dezastrului. Hotararile preventive luate la nivelul Organizatiei Mondiale a Sanatatii sunt bazate pe rezultate stiintifice, nu pe mediatizarea evenimentelor sau pe interesele unor companii. Organizarea sociala a acestei institutii si calitatea oamenilor alesi sa o reprezinte nu lasa loc teoriilor conspirative, indiferent cat de tentante par ele pentru publicul larg.
Cazul gripei porcine de tip H1N1, care a atins de curand lumea, este departe de a fi inteles pe deplin. Un studiu publicat recent in revista "Nature" arata ca acest virus reuseste sa patrunda in plamani mai adanc decat virusul gripei obisnuite. Din fericire, majoritatea celor infectati isi revin de pe urma bolii, fara sa sufere urmari. Insa anumite categorii ale populatiei, cum ar fi astmaticii, obezii, cardiacii, cei care sufera de diverse slabiciuni imunitare sau femeile gravide, pot fi mai lesne afectati de gripa porcina decat oamenii sanatosi. Cu toate acestea, ca in cazul gripei spaniole, nici oamenii in plina forta, cuprinsi intre varstele de 20 si 40, nu sunt scutiti de infectie. Acesta este unul dintre motivele pentru care organele de sanatate urmaresc cu multa atentie evolutia bolii.
E important sa tinem minte ca cel mai simplu mod de a ne feri de infectie este sa ne spalam bine cu sapun pe maini, cat se poate de des, sa nu ducem mana la gura sau la nas, sa evitam zonele aglomerate si sa ne tinem la distanta de oamenii ce par bolnavi. Respectarea acestor reguli elementare ne poate scuti de multe necazuri, desi nu ne garanteaza imunitatea.
FLORIN DIACU - Department of Mathematics and Statistics, University of Victoria, Canada