...La drept vorbind, aceasta nota ar trebui inceputa cu cateva randuri - sau mai multe - despre autorul piesei, despre "cel mai mare dramaturg al secolului XX", cum l-au numit oameni de teatru dedicati marilor scene ale lumii, ca si cei mai "duri" critici teatrali internationali. Adica, despre Arthur Miller. Cat si despre celebra lui piesa - celebra intre celebre - "Toti fiii mei".
Numai ca mie coroana acestui veritabil eveniment teatral cu care Nationalul bucurestean isi deschide stagiunea 2009-2010 mi s-a parut a fi - si chiar este - Sanda Toma! Si anume, creatia ei in rolul Kate Keller - rol jucat in urma cu mai multe decenii de legendara actrita-profesoara-emblema a teatrului romanesc - Aura Buzescu.
Recunosc, m-a emotionat s-o vad, s-o simt dominand scena, dominand spectacolul - chiar daca, avandu-l alaturi pe insusi Victor Rebengiuc, intr-un rol aproape la fel de ofertant: Joe Keller. M-a emotionat, recunosc, s-o revad dupa ce o aplaudasem, cu ani in urma, in cumplita "Comedie rosie", montata tot pe scena Nationalului, in regia lui Tocilescu, si unde-l avea drept partener pe marele Ion Lucian...
Numai ca emotia mea a crescut ca o sfera de aur, fierbinte, raspandind o dulce lumina in sufletul meu, atunci cand, dintr-o data, peste imaginea stralucitei interprete de azi s-a suprapus imaginea Sandei Toma de acum peste... 40 de ani, pe cand, cu fizic de adolescenta si voce de copil precoce, triumfa - in rolul Cressidei - alaturi de Albulescu, de Marinus Moraru, de Gonta, de Dinica, de Vasilica Tastaman, de Mihai Paladescu, in acel antologic spectacol al lui David Esrig, Troilus si Cressida. Un spectacol pus in epoca de aur a Teatrului de Comedie din Bucuresti si care a purtat in Europa faima incandescenta a teatrului romanesc, in prestigioase festivaluri internationale, fiind incununat, pe merit, cu un mare premiu la "Teatrul Natiunilor" din Paris...
In acest spectacol realizat de Ion Caramitru cu harul si inteligenta lui ascutita, un spectacol, as zice, clasic, care nu forteaza constructia piesei, care nu distruge "strategia narativa" de dragul unei idei de "modernitate", Sanda Toma joaca rolul unei sotii, al unei mame chinuite de minciuna care o impinge la coborarea in infern. Asadar, un rol foarte "gras" pentru o exceptionala actrita, al carei har rarissim a fost "exploatat" in toate nuantele lui de regizori de rang inalt, precum Vlad Mugur, Sica Alexandrescu, Mony Ghelerter, David Esrig, Horea Popescu, Ion Cojar, Penciulescu, Lucian Giurchescu.
Alaturi de Sanda Toma, Victor Rebengiuc si mai tinerii Dragos Stemate, Costina Ciuciulica (frumoasa si talentata, dar de ce nu-si scurteaza numele de scena in..., sa zicem, "Ciuc" sau "Ciucu?!), Dorin Andone, Vivian Alivizache, Ioan Andrei Ionescu, Irina Cojar si Alexandru Cristian Belu, ne ofera "o vibranta felie de viata", cum se spune in limbajul de specialitate. Un crampei din drama unei familii care, acum, in zilele noastre, nu mai poate fi numita "doar"... americana. Drama asta pare, azi, universala! Acum cateva decenii, piesa mult premiatului Arthur Miller (1915-2005), sotul - pentru scurt timp - al superbei, nefericitei si cat de talentatei Marilyn Monroe! - era calificata drept o creatie care prezinta situatii si intamplari tipice pentru societatea americana de dupa razboi. Si iata ca, acum, noua, spectatorilor de azi, ea ne da fiori! Cine ar fi crezut ca, dupa 62 de ani de la scrierea ei, americanul Arthur Miller, prin mesajul lui, va trezi in inima si in mintea spectatorului roman spaimele cu care recunoaste similitudini cu situatiile din piesa? Minciuna si impostura, ba chiar si crima pe care este cladita, in multe cazuri, "onorabilitatea" unor reprezentanti "de vaza" ai societatii romanesti actuale!