"Tartuffe", de Moliere

Un alt mare succes pe scena Teatrului National din Bucuresti:



Inainte de a scrie cate ceva despre acest alt veritabil "eveniment teatral", as dori sa fac o precizare - mai in gluma, mai in serios. Si anume: nu ma aflu "in solda" TNB-ului. Nu ma plateste nimeni de la Nationalul bucurestean ca sa-i laud, cu consecventa, spectacolele inscrise in repertoriu, asa cum ar putea banui unele persoane care cred si sustin ca "totul e de vanzare"... Se intampla insa ca, iata, de la deschiderea stagiunii, cu un spectacol de mare succes - si care se joaca, deja, cu "casa inchisa" (spectacolul regizat de Ion Caramitru, care a optat pentru "Toti fiii mei", celebra piesa a lui Arthur Miller) - acum ni se propune capodoperalui Moliere - "Tartuffe". Facand parte din lungul sirag al capodoperelor daruite lumii de acest modest fiu de tapiter (nu tocmai sarac), de acest actor, regizor, observator de geniu al firii omenesti, al tarelor societatii in care a trait, piesa lui Moliere a fost socotita, multa vreme - in chiar epoca luminata de Regele Soare - a fi un atac violent, in cheie comica, la adresa fariseismului clericilor. Si de aceea, un timp, interzisa. Ba chiar, autorul ei - arestat!
Poate ca acum, acolo, pe norisorul lui trandafiriu, pe care a fost asezat pentru marile bucurii pe care le-a daruit spectatorilor din vremea lui si din vremea noastra, scumpul domn "De Moliere", inconjurat de muzici vesele si de nimfe dragalase (ca cele din spectacolul Nationalului), se bucura si zambeste pe sub uriasele lui mustati. Ba chiar rade in hohote de noi, sarmanii, vazand cat de bine se potriveste "tabloul" zugravit de el cu cel oferit de societatea noastra, romaneasca: cat de violenta este si la noi impostura, cat de raspandita este minciuna.
Ce-i drept, succesul spectacolului este asigurat, nu numai de actualitatea savurosului text (excelent tradus de Romulus Vulpescu), ci si din felul in care a gandit si realizat spectacolul un mare regizor roman plecat in America acum vreo 20 de ani: Andrei Belgrader. Socotit - spre lauda lui - a fi "unul dintre cei mai importanti regizori de teatru din Statele Unite", Belgrader (invitat special al lui Ion Caramitru), a "operat" un pic, se pare, in textul genialului frantuz, accentuandu-i calitatea comicului, subliniind cu umor ridicolul situatiilor - fara a cadea, nici o clipa, in obscen ori in vulgar - cum ar fi fost, poate, tentati alti regizori sa o faca.Acolo, in America, Belgrader a lucrat, se stie, cu actori de prima marime ai teatrului si filmului de peste Ocean, dar nici cu ai nostri nu i-a fost rusine, sunt sigura! Cum altfel, cand aici,la Bucuresti, a avut sansa unui "Tartuffe" interpretat de un actor fenomenal - Horatiu Malaele, unde Simona Bondoc realizeaza cu nastrusnicul ei talent o savuroasa Madame Pernelle, cand Mariana este interpretata de o exceptionala tanara si frumoasa actrita, pe numele ei Simona Popescu? M-am bucurat sa-l vad in rolul Orgon pe minunatul actor Alexandru Georgescu, prea putin "folosit" in teatru, in film, in televiziune, in ciuda harului bogat cu care l-a inzestrat Dumnezeu... Evoluand in decorul simplu - dar cat de rafinat! - si in superbele costume create de Irina Solomon, toti ceilalti actori isi merita tunetele de aplauze si ovatiile cu care publicul i-a rasplatit la premiera: Ana Ciontea, Daniel Badale, Silviu Biris, Marius Rizea, Magda Catone, Mihai Verbitky, Mihai Persa, Erika Baiesu. Ca si... splendidele nimfe: Alexandra Cacaraci, Roxana Golban, Alexandra Iosib, Livia Andruta. Muzica lui Alifantis si coregrafia semnata de Pastorel Ionescu creeaza placute punti intre trecut si prezent... Intre "L'Illustre Theatre" si... ilustrul si minunatul teatru care se practica acasa la noi, in Romania.