Cazuri de extrema urgenta

"Consideram ca baiatul nostru s-a nascut a doua oara"



Ma numesc Vali Constantinescu, sunt din Bucuresti si ma adresez dvs. cu rugamintea de a ma ajuta sa depasesc o situatie cumplita, prin care trece familia mea, formata din 6 persoane: parintii si cei 4 copii (3 baieti si o fata), nascuti intr-o perioada foarte grea pentru tara noastra, intre 1981-1988. Am dorit acesti copii. Nu ne-au creat nici un fel de probleme pe timpul scolii. Au fost mandria mea, a familiei mele, precum si a profesorilor lor, in toti anii de scoala. Fara meditatii sau profesori particulari, ajutoare de nici un fel, au fost premianti toti patru in toti anii de liceu sau de facultate. Dar viata ne pregateste cateodata surprizesumbre...
Primul meu copil, baiatul cel mare, Theodor Constantinescu, este inginer, absolvent al Universitatii Politehnice Bucuresti, in limba franceza, din anul 2005 (Facultatea de Genie Electrique). Cu o bursa din partea statului roman, fiul meu a urmat un master in telecomunicatii/computere in Hanoi, Vietnam. Din nefericire, dupa absolvirea celor doi ani de master si inaintea sustinerii disertatiei, a suferit un accident de motocicleta, pe data de 1 octombrie 2008, fiind lovit la cap. A fost operat cu succes la Hanoi, unde s-a intamplat accidentul, in doua etape. 1. In noaptea accidentului, 1-2 octombrie 2008, operatie de urgenta pentru eliminarea hematomului subdural acut format. 2. Pe data de 20 ianuarie 2009, a avut loc a doua operatie, de repunere la loc a voletului osos. Noi, parintii, am fost la Hanoi de doua ori, acordandu-i ingrijire si sprijin moral. Prima oara, imediat ce am aflat de accident (octombrie 2008), iar a doua oara, inainte de a doua operatie de repunere a voletului osos (ianuarie 2009). In prezent fiul nostru este perfect constient, in stare intelectuala si fizica buna, fara absolut nici un fel de urmari. Vorbeste normal, se misca fara nici un fel de tulburare motorie, rationeaza corect, citeste si vorbeste in romana, engleza, franceza si vietnameza. In toata aceasta perioada, a avut nevoie de ingrijire medicala corecta, de conditii optime de trai, hrana si odihna. Am facut imprumuturi enorme, in mii de euro, dar nu am avut de ales. Nu-l puteam lasa singur pe fiul nostru, la 15.000 km departare.
Am fost acolo si ne-am convins ca este obligatoriu sa fim prezenti noi, parintii, pentru siguranta absoluta a fiului nostru in spital, cat si pentru a mentine contacte specifice cu personalul medical. In spitalele din Vietnam pacientul este tratat, dar nu i se da mancare, trebuie sa i se aduca, pacientul este lasat mai mult singur. Mentionam ca ne-am documentat serios citind literatura medicala din domeniul neurochirurgiei si am inteles clar ca singura cale de preintampinare a sechelelor este de a actiona atent sub toate aspectele: ingrijire medicala corecta, hrana adecvata, grija efectiva in aceasta perioada, fara accidente, fara galagie, fara suparari, liniste, odihna. (La caminul de studenti de acolo este un mediu total neadecvat: galagie permanenta, si dupa miezul noptii, lipsa de igiena, filtru de apa este numai la parterul cladirii caminului, existenta sobolanilor, care circula nestingheriti prin camin.) In concluzie, pentru rezolvarea situatiei groaznice prin care am trecut, am facut cheltuieli mult peste posibilitatile noastre. Toate au fost facute, asa cum spuneam, prin imprumuturi care trebuie inapoiate. Am incercat in perioada imediat urmatoare, la intoarcerea noastra in tara, sa obtinem o sponsorizare, dar nu am reusit. Am crezut mai intai ca principala cauza de nereusita a fost legata de sfarsitul anului, sarbatorile de Craciun si Noul An. Am sperat dupa aceea. Dar, nimic pana la aceasta data.
Dupa o asa de mare nenorocire, trebuie sa spunem ca noi credem cu tarie ca Dumnezeu a fost alaturi de noi si ne-a ascultat rugaciunile. Consideram ca baiatul nostru s-a nascut a doua oara. Daca nu ar exista cicatricea pe cap, nimeni nu ar crede ca a suferit un asemenea traumatism cranio-cerebral. Fara indoiala ca si medicii vietnamezi au fost buni, dar Dumnezeu a fost alaturi de familia mea si de baiatul meu. Chiar medicii vietnamezi spun ca este o minune ca el este perfect sanatos, ca nu are nici un fel de sechele. Numai datorita Domnului baiatul meu traieste si este intr-o stare fizica si psihica atat de buna, dupa un asemenea accident. Sper sa ma intelegeti si sa ma credeti. Scrisoarea mea este un strigat disperat de ajutor si speranta, spre persoane care pot si doresc sa ajute alte persoane aflate in mare dificultate. Fara un ajutor banesc nu cred ca voi reusi sa supravietuiesc, nu voi putea reusi sa depasesc acest moment deosebit de greu din viata mea, la o varsta inaintata.
Ne-am gandit de multe ori ca poate acest accident a fost o incercare pentru noi din partea lui Dumnezeu. Si de aceea ne calauzim dupa ideea ca nu se poate sa nu reusim pana la urma, nu se poate sa nu fie o solutie pentru a scapa de datoriile pe care le-am facut. Noi suntem doi intelectuali de 59 de ani (mama) si 63 de ani (tatal). Am crescut 4 copii in conditii grele. Acum, in pragul pensionarii, fara o casa (locuim cu chirie), suntem distrusi de aceasta situatie ingrozitoare prin care trecem, datorita accidentului suferit de fiul meu cel mare, pentru care am cheltuit aproximativ 14.000 de euro.
Theodor si-a incheiat studiile, a sustinut disertatia in septembrie 2009 si a obtinut nota 8. El a inceput deja sa-si caute de lucru in domeniul in care este pregatit, computere/telecomunicatii, pentru inceput, tot acolo, in Vietnam. Este optimist si va fi ajutorul nostru de nadejde, dar pana atunci... Theo a fost un elev eminent in Romania, olimpic national la fizica si un student foarte bun. In Vietnam este recunoscut a fi cel mai bun student strain care studiaza in limba vietnameza. A absolvit cei doi ani de master in limba vietnameza. Cunoaste la perfectie limbile: engleza, franceza, vietnameza.
In speranta ca fiul meu imi va ierta gestul de publicare a acestor randuri, va rog sa-mi ascultati strigatul disperat de ajutor si speranta.
(Trimit cateva din actele medicale doveditoare: 8 acte medicale legate de prima operatie - octombrie 2008 - si 6 acte medicale legate de operatia a doua, din ianuarie 2009.) Detin fotografii in care se vede operatia fiului meu. Daca este nevoie, le aduc personal la redactie pentru a fi vazute. Detin biletele de avion care se ridica la 5000 de euro dus si intors, pentru doua persoane (mama si tatal). Detin diplome cu situatia scolara de exceptie a baiatului meu, daca este cazul.
Cu multumiri si speranta,
VALI CONSTANTINESCU (mama), tel. 0724/85.53.82, e-mail: valiconstant2007@yahoo.fr

Cont deschis la Banca Transilvania pe numele

CONSTANTINESCU THEODOR

IN RON: RO93 BTRL 0410 1201 R094 83XX
IN EURO: RO68 BTRL 0410 4201 R094 83XX
SWIFT: BTRLRO 22XXX
IN USD: RO20 BTRL 0410 2201 R094 83XX
SWIFT: BTRLRO 22XXX