Constatam insa ca de vreo sase-sapte luni, romanul si-a mai adaugat un subiect in, hai sa le zicem, conversatiile cotidiene: criza!!! Fie ca pentru unii exista - "E rau dom'le, e rau..." - fie ca pentru altii nu exista - "Nu-i, ma, nici o criza. O fi la... americanii aia...", fie ca unii au si gasit solutia - "Fugi, ma, d'aci, ca romanasul nostru... pacaleste el criza", ea, criza, a devenit un subiect drag tuturor romanilor si, mai ales, o scuza perfecta pentru... lene, incultura, nepotism, hotie, parvenire si... restul! Si totusi, cum am ajuns, noi, romanii, sa vorbim, sa povestim si sa fim asa de preocupati de criza?! Pentru ca, oameni buni, noi traim criza de vreo douazeci de ani, dar subiectul n-a preocupat pe nimeni. Oamenii sanatosi la cap sunt preocupati de lucruri serioase, politica, afaceri, functii in partid, diplome pe banda, specializari peste specializari, una mai ciudata decat alta, masini, vacante de lux, divorturi, operatii estetice, nu prostii precum criza!
Cum se face insa ca acest cuvant si subiect a cucerit mai nou toate discutiile si disputele?! Pai, simplu, a fost "prezentat" pe intelesul tuturor!!! In contextul Romaniei, criza valorilor sau criza cunoasterii, criza adevaratei culturi, semianalfabetismul ridicat la stadiul de situatie normala, inlocuirea actului de cultura cu un produs de... semicultura comerciala si promovat de tot felul de reviste si ziare, criza educatiei ("facultati gramada, studenti gramada", teste grila, specialisti peste specialisti, diplome cumparate, manuale alternative, proiecte peste proiecte, experiente peste experiente), criza din domeniul sanatatii fizice si morale, criza resurselor umane, intr-un cuvant, criza spirituala a unui popor, cel mai avansat grad al crizei de fapt, n-a fost luata in seama, nu ne-a preocupat nici macar o data, in cei douazeci de ani, pana cand... CRIZA a fost imbracata sau tradusa in limbajul... banilor!!!
Toti am ignorat criza spirituala, dar toti am observat si am inteles criza economica si toti suferim in criza economica... Ce solidari am devenit, cand a venit vorba de bani, dobanzi la banci, rate, cursul ridicat al valutei! N-am mai citit o carte de vreo cinci ani, n-am fost la o plimbare in padure de cand eram adolescenti, n-am mai fost pe la parinti de doi ani (doar vorbim la mobil), n-am citit, probabil, niciodata o poveste copilului (se uita la desene si "stie pe calculator"), n-am mai oferit o floare sotiei de la nunta (i-am dat bani sa-si cumpere cosmetice), nu ne-am ascultat sufletul niciodata sau poate, rareori... Dar toti am devenit preocupati, agitati, nervosi, activi, volubili si chiar violenti, cand am inteles ca anul acesta nu mai mergem in concediu in Spania, ca nu putem sa ne schimbam masina care are doar o zgarietura, cu un Jeep mare, ca sa crape toata strada de necaz, ca la serviciu nu ne mai jucam pe calculator si ca nu mai putem avea trei mobile... Da, toti vrem sa ne salvam din criza economica, desi niciodata n-am vrut sa ne salvam din criza spirituala!!!
Nu cumva criza asta economica este urmarea fireasca a crizei spirituale? Sau, poate, o pedeapsa, fiindca noi, oamenii, cele mai inzestrate fiinte de pe pamant, ne-am calcat in picioare tocmai ce aveam mai de pret, si anume, spiritul?
"In Romania nu exista criza!" sau "Romania este ferita de criza" mai rasufla cate un ziar... Poate ca asa ar fi fost daca am fi constientizat macar o clipa criza spirituala in care lancezim de "atata amar de vreme"!
NICOLETA HULPOI - e-mail: nicohulpoi@yahoo.com