Intre marile neimpliniri ale clasei politice romanesti din ultimii 20 de ani se numara si lipsa de interes pentru dezvoltarea durabila si unitara a satului. Desi multi politicieni sunt nascuti la tara, este revoltatoare nepasarea, neimplicarea si ignoranta (insotita constant de lipsa de gust) cu care acestia au tratat, in legi si ordonante, spatiul rural romanesc. Cu toate ca experienta dezvoltarii rurale interbelice este uriasa, putand servi oricui ca sursa de inspiratie, legiuitorii damboviteni, lipsiti de cultura si spirit vizionar, nu au stiut sa raspunda unei chemari a timpului lor. Odata cu invazia generalizata a kitsch-ului in constructii, arhitectura, turism si viata de zi cu zi, uratul si saracia si-au facut de cap si in satele patriei. Pamantul a ramas nemuncit, traditiile si obiceiurile au fost uitate, mica productie ecologica a fost lasata intr-o confuzie dezolanta, in timp ce disparitia satului traditional, a gospodariei taranesti, nu a interesat pe nimeni. Nici macar agro-turismul n-a fost incurajat prin legi clare, ajungandu-se ca multe sate de munte, urbanizate prin implanturi neinspirate de pensiuni pestrite, de toate marimile, formele si culorile, sa ofere imaginea unui haos arhitectural si a triumfului prostului gust. Boala satului romanesc este grea si in parte deja netratabila. Cat nu este in mod definitiv prea tarziu, politicienii sunt chemati sa deschida ochii asupra unui tezaur aflat pe moarte, in care se regaseste insasi identitatea noastra nationala. Cel putin acesta este indemnul adresat autoritatilor de Francisc Giurgiu, presedintele filialei romane a Asociatiei Internationale "Operation Villages Roumains" (Operatiunea Satele Romanesti).
"Taranii romani nu pot indeplini cerintele bancilor, nici daca s-ar vinde pe ei insisi"
- Ne amintim de la radio Europa Libera ca asociatia "Operation Villages Roumains" (OVR) a luptat pentru salvarea satelor romanesti amenintate de asa-zisa "sistematizare" ceausista. Ce urmareste OVR in Romania zilelor noastre?
Operation Villages Roumains a aparut in februarie 1989 si reprezenta, la acea vreme, o miscare de protest a europenilor (belgieni, francezi, elvetieni, olandezi, britanici) fata de masurile aberante ale lui Ceausescu, de distrugere a satelor romanesti. Dupa 20 de ani de la acele actiuni fara precedent, este important sa ne reamintim de fenomenul extraordinar de solidaritate, de mobilizare a voluntarilor occidentali, in actiunea de adoptare a satelor romanesti, pentru a le salva de buldozere. Aproximativ 3000 de comune din Occident au "nasit" cate o comuna romaneasca! Operation Villages Roumains-Romania s-a constituit ca asociatie in 1994, la Timisoara. Primul presedinte al asociatiei a fost academicianul Ioan Paun Otiman, astazi secretarul general al Academiei Romane. Asociatia a avut si are si in prezent, ca principal scop, dezvoltarea relatiilor dintre comunele occidentale si satele din Romania, conservarea si pastrarea specificului, autenticului, traditionalului satului romanesc, din orice zona geografica a tarii, precum si dezvoltarea durabila (sub aspect economic, de infrastructura, mediu si turism rural). Este bine de stiut ca integrarea Romaniei in Uniunea Europeana a fost pregatita intr-o masura apreciabila si de parteneriatele rurale romano-occidentale promovate puternic de OVR in mediile politice de la Bruxelles.
- Care sunt observatiile dumneavoastra cu privire la evolutia economica a satului romanesc, in ultimii 20 de ani?
Trist este faptul ca, dupa 1990, satul romanesc, care era deja supus unor transformari si sistematizari de tip comunist, a continuat sa se degradeze, degradare care continua si astazi, la doi ani de la intrarea Romaniei in U.E. Lumea rurala romaneasca este macinata de legile discutabile ale fondului funciar, de lipsa unor politici nationale coerente in domeniul dezvoltarii durabile, a evaluarii nevoilor satului de dupa 1990. In paralel, neimplicarea guvernantilor in mentinerea unor forme asociative in agricultura, distrugerea tuturor bazelor agricole, au contribuit din plin la degradarea satului. Pe de alta parte, milioane de hectare de pamant arabil au ramas an de an nelucrate, si asta din cauza imposibilitatii taranilor de a-si procura tractoare si masini agricole; ei nu pot indeplini cerintele bancilor, nici chiar daca s-ar vinde pe ei insisi. Mai trist este faptul ca accesarea de fonduri europene nerambursabile este la pamant. Cati tarani sunt in masura sa intocmeasca proiecte sau sa plateasca specialisti pentru intocmirea acestora?
"Unii cred ca modernizarea satului inseamna sa torni o fasie de beton peste o poienita cu flori"
- Dupa 1990, furia constructiilor noi a cuprins si satele. Oraseni sau sateni au construit contracronometru, fiecare cum l-a taiat capul, in totala lipsa de respect pentru arhitectura traditionala. Ce spune OVR-Romania despre acest fenomen?
Respectarea si aplicarea normelor din domeniul constructiilor lasa mult de dorit in satele romanesti ca, de altfel, si in orase. Nici la aceasta data unele comune nu au un plan definitiv de urbanism (PUG), multe constructii fiind amplasate haotic, in extravilanul localitatilor. Unica in Europa, votata parca la comanda mafiei imobiliare, legea urbanismului din Romania permite ca planurile de urbanism zonal sa fie elaborate in urma unor initiative private, si nu a autoritatilor locale! Acest lucru duce la foarte multe abuzuri din partea primariilor, in domeniul valorilor de patrimoniu, atat in mediul rural, cat si urban. Peste tot in lume, piesele reprezentative ale arhitecturii intra in patrimoniul cultural. In alte state ale UE, au fost trecute in patrimoniu sate intregi, cu toata activitatea lor agricola, conservandu-se arhitectura si traditia locala. In Romania, dupa 20 ani de la caderea regimului comunist, satul romanesc traditional risca sa fie sters de pe harta tarii. Ma gandesc la comuna Rosia Montana, victima a coruptiei si lacomiei politicienilor, la satele din jurul Ocnelor Mari si la multe altele. Tot o forma de disparitie de pe harta a satelor este si pierderea arhitecturii traditionale, a specificului zonei si regiunii, prin constructii copiate din alte tari, ce nu se pot integra si adapta la arhitectura locala. Distrugerea identitatii satului romanesc este deja un fapt dramatic, la vedere, iar OVR a atras atentia mereu, la manifestarile pe tema dezvoltarii rurale, despre aceasta catastrofa.
- Lucrarile de dezvoltare rurala, finantate de UE, aduc apa, gaze, canal, cablu TV, internet, asfalt, in tot mai multe comune. De ce sunt acestea asociate cu distrugerea satului traditional?
Pentru ca sunt facute la intamplare, nu tin seama de planul de urbanism general (unde exista). Pentru ca primariile nu au in vedere mentinerea fatadelor caselor vechi, a farmecului nostalgic al drumurilor secundare, a ulitelor, surilor, fantanilor (sa ne gandim la cele din Bucovina!), a grajdurilor de lemn etc. Unii cred ca modernizarea satului inseamna sa-i distrugi memoria, sa torni o fasie de beton peste o poienita cu flori. De ce turnam beton acolo unde traditia ne cere sa folosim lemnul si piatra, mortarul si caramida, aflate din belsug, in cele mai multe dintre satele romanesti? Ce bine si frumos sunt organizate satele sasesti in jurul bisericilor fortificate, ca element principal al traditiei si arhitecturii locale! De ce nu luam exemplu de la aceste spatii ideale de locuit? Daca statul nu va interveni cat mai urgent cu legislatie si masuri concrete in acest domeniu, Romania risca sa se uniformizeze si, in viitorul apropiat, nu vom mai stii cand suntem in Bucovina, cand in Maramures si cand in Delta Dunarii. Peste tot vom gasi aceleasi constructii, aceeasi arhitectura, aceleasi materiale, fara nici o diferenta de la o regiune la alta. Am propus, cu ocazia diferitelor seminarii si reuniuni ale OVR, ca, la nivel de ministere si agentii regionale, sa se constituie un departament independent al statului, care sa aiba ca principal scop urbanismul, mediul, agricultura si dezvoltarea durabila in mediul rural. Acest departament, condus de specialisti, nu de politicieni, ar urma sa supravegheze respectarea stricta a identitatii satului, a patrimoniului, cu toate componentele actiunii de salvare, daca mai este ceva de salvat.
"Unde sunt satele care ar fi trebuit conservate si protejate de lege? Unde sunt acei proprietari pe care statul ar fi trebuit sa-i stimuleze financiar ca sa nu demoleze casele vechi?"
- Pe langa casele de locuit, vopsite in cele mai tipatoare culori, au aparut si pensiunile turistice, dintre care multe n-au nimic in comun cu specificul locului. Nu exista, nici in acest domeniu, o viziune si o legislatie adecvate?
Dupa cum se stie, in zonele cu mare potential turistic, a luat avant o forma de "turism rural" care, de fapt, nu are ca scop principal punerea in valoare a traditiilor si specificului respectivelor zone, ci numai aspectul economic al profitului pe moment, conducand astfel la degradarea constanta si rapida a valorilor de patrimoniu. Orice persoana cu minime cunostinte de istorie si geografie, cu un minim respect pentru traditii si autenticitate, poate observa usor haosul si discrepanta dintre autentic si traditional si kitsch-urile care au aparut ca ciupercile dupa ploaie. In cele mai multe cazuri, asa-zisele pensiuni agro-turistice nu fac altceva decat sa compromita si sa urateasca frumusetea caselor traditionale, produsele alimentare specifice, naturale si ecologice fiind inlocuite, la ordinul si sub controlul agentiei nationale veterinare, cu produse din supermarketuri. Unde sunt satele care ar fi trebuit conservate si protejate de lege? Unde sunt acei proprietari pe care statul ar trebui sa-i stimuleze financiar ca sa nu demoleze casele vechi, ci sa le restaureze, transformandu-le in adevarate pensiuni agro-turistice? Nimeni nu a reactionat, incepand de la autoritatile locale si pana la cele centrale, atunci cand case de o valoare inestimabila din Maramures au fost cumparate pe nimic, demontate si duse in Italia sau Spania, unde servesc drept pensiuni romantice, fiind inchiriate cu o mie de euro pe noapte.
- Sunt romanii repetenti in privinta conservarii patrimoniului construit, asa cum au fost in domeniul bogatiilor subsolului, deja concesionate unor companii straine?
Intrebarea dumneavoastra contine si raspunsul... Daca va disparea satul ca forma traditionala de organizare, vom ajunge sigur la pierderea identitatii noastre ca natie, pentru ca numai satul face diferenta intre popoarele europene! Globalizarea si efectele crizei economice sunt alte elemente ce contribuie din plin la degradarea lumii rurale romanesti, taranii producatori devenind peste noapte tarani consumatori. Dupa 20 de ani de la Revolutia din decembrie, satul romanesc a ramas la fel, neajutorat, uitat de clasa politica, desi 45% din populatia Romaniei traieste la tara. Singura schimbare esentiala este aceea ca taranii au imbatranit, asteptand in zadar sa zareasca luminita de la capatul tunelului.