Chiar si candidatura la presedintie a devenit, pentru unii, doar o ambitie foarte costisitoare, deloc rentabila. Pentru multi, notorietatea se poate castiga peste noapte, doborand unul dintre recordurile inutile din Cartea recordurilor, propunandu-le clientilor de pe internet filme de neuitat in care esti unic regizor, actor si scenarist sau suindu-te pe blocul iubitei unde anunti, la stirile de la ora 5, adica la ora de maxima audienta, ca te arunci din dragoste.
Manati de setea de bani sau de notorietate, romanii se imbulzesc sa intre in clubul recordmenilor. Unii ar vrea sa doboare recordul la spart pahare in dinti, desi in lucrarile dentare facute pe timp de criza nu trebuie sa pui mare baza. Altii spera sa castige premiul pentru aruncat pepeni, tras la tinta cu o banana sau prins pesti cu gura. Poate ca daca ar fi pestii cei mari pe care-i tot cauta cartitele din serviciile secrete sau de la DNA nici nu am sta rau. Anul acesta, romanii au reusit sa pregateasca o tochitura imensa, cea mai mare din lume (a mai fost una in Mexic, dar foamea lor e mai mica, se pare). Tot in acest an a fost preparat cel mai lung carnat din lume, corectand un record care ne apartine tot noua, ceea ce ne transforma in cei mai de temut carnatari din istorie. Am batut recordul la mosi Craciuni iesiti pe strazi, iar primaria vrea sa faca cea mai lunga autostrada aeriana care sa strabata Bucurestiul, de la un capat la altul. Tot Bucurestiul se lauda cu cel mai mare ecran de cinema din lume pe care nu stim ce miliardar de carton si l-a instalat in salonul vilei de la sosea.
Acum cateva luni un sofer roman de tir capata o reputatie penala si internationala cu un film in care, desi conducea un coscogea camionul, isi gasea timp sa danseze o invartita pe covorasul de cauciuc din masina si sa-i traga o batuta pe langa volan. Poate de bucurie, pentru ca autostrazi ca aceea pe care facea scamatoriile nu se gasesc la noi in tara. Omul a fost botezat, nu degeaba, Tarzan din Carpati si a devenit, in mod unanim, prototipul soferului roman scapat pe autostrazile occidentale. Recent, televiziunile si presa din Romania au prezentat un nou record, acela al celui mai puternic copil din lume care este, cum altfel, un pui de leu iesit intarit din lupta cu alte valute. Parintii l-au antrenat de la doi ani sa devina cel mai puternic Tarzan din lume. Mai are pana devine om, dar a capatat deja, la varsta lui, o musculatura de invidiat. Se pregateste sa bata acest record fratele lui, si el in varsta de doi ani, varsta indoielilor, cand se stramba prima potcoava si se bate primul cui cu pumnul gol.
Sa nu uitam ca Romania detine recordul la cel mai lung si adanc plonjon economic pe timp de criza, dar l-a batut si pe acela de tara cu cele mai multe distractii organizate pe bani publici. Romanii sunt pregatiti sa depaseasca recorduri dupa recorduri si sa ocupe primele locuri la acrobatii inutile. Se simt inspirati de liderii lor, dintre care unul a devenit campion la promisiuni, altul recordman la numarul de lansari in competitia electorala, cu totii imbulzindu-se pe soselele patriei, aceste momente fiind singurele in care regreta ca banii destinati asfaltului patriei au ajuns in buzunarele clientilor de partid si nu in pavaj. Cu toate acestea, au reusit ca, in prima saptamana, sa se intreaca la kilometrii electorali strabatuti si, cu obrajii lor grosi, sunt pe punctul sa bata recordul la pupaturi primite din partea fanilor. Si, pentru ca s-a umplut tara de oameni notorii, nu se mai mira nimeni ca glasul oamenilor obisnuiti se aude tot mai putin. Poate pentru ca nu mai are nimeni vreme de oamenii obisnuiti. Sau poate ca mai toti oamenii obisnuiti strang din dinti si incearca sa devina faimosi.