Parintele ieromonah Arsenie Boca a lasat o imagine legendara. Impactul pe care l-a produs asupra celor ce l-au cunoscut a fost puternic, poate cel mai puternic in acest veac. Unii din cei care l-au intalnit, fie si doar o singura data, ii citeaza vorbele, i se considera fii duhovnicesti sau chiar ucenici! Multi au alergat la el si s-au intarit. Multi au cunoscut intarire minunata, si la mormantul sau, de la Manastirea Prislop.
A fost un mare duhovnic, vadind patrundere spirituala suprafireasca, dar si cunostinte de medicina, de psihologie, abilitati psiho-terapeutice, totul sub semnul credintei.
Avea darul citirii omului. Citea caracterul omului dupa chip. A castigat astfel popularitate, pana la curtea regala, unde a fost chemat pentru stiinta sa. Ierarhia clericala l-a criticat pentru aceste supralicitari ale darului sau. L-a criticat si pentru succesul sau public. Aparea in fata multimilor imbracat in vesminte albe, vorbea cu duh, multimea era cucerita, fascinata. Starnea gelozia unor confrati...
Dar emotiile pozitive pe care le producea in oameni erau profund ziditoare. Intalnirile cu Parintele Arsenie erau ceea ce s-ar numi "intalniri initiatice": comunicau o stare mentala deosebita, o amprenta duhovniceasca durabila. Parintele Nicolae Streza ne-a relatat ce soc metanoic a trait cand s-a spovedit la Parintele Arsenie: duhovnicul cunostea spontan lucruri tainice despre tine, citindu-te departe, pana dinainte de nasterea ta; si astfel, puterea dezlegarii devenea si mai mare.
Slujirea si vindecarea prin cuvant
Arsenie Boca s-a nascut la 29 septembrie 1910, in satul Vata de Sus, in Tara Zarandului. A facut liceul la Brad, studii de Teologie la Sibiu, apoi Academia de arte frumoase la Bucuresti. A calatorit la Sfantul Munte Athos. Perioada de dupa Athos, la Sibiu, apropierea benefica de Parintele Dumitru Staniloaie mi le-a relatat Parintele Nichifor Tudor din Sibiu, om insemnat, dintr-o generatie exceptionala de preoti.
Parintele Arsenie s-a asezat la Manastirea Brancoveanu din Sambata de Sus, in 1939. In aceasta manastire el a organizat "vacante spirituale", care atrageau un imens public, intre anii 1946-1948. Aici tinea prelegeri care vor alcatui materia cartii Cararea imparatiei, cea mai insemnata lucrare a sa. Tinea conferinte si prin sate, cu indemnuri despre morala si imbunatatire, cu un suflu puternic, cu zguduiri launtrice, ca oamenii sa renasca. Avea darul "cuvintelor de folos" percutante. Sanctiona cu mare severitate deviatia, pacatul. A fost interzis de catre autoritatile comuniste sa se rosteasca public.
In 1949, la indemnul mitropolitului Nicolae Balan, a mers la Manastirea Prislop, faimoasa ca istorie, dar pe atunci aflata in paragina. Parintele Arsenie a inaltat-o iarasi, a rectitorit-o. A ramas sufleteste atasat de aceasta manastire toata viata. Ca si la Sambata, isi cioplea si amenaja in stanca o chilie, mai sus de manastire, pentru o retragere la pustnicie totala. A ramas duhovnicul comunitatii monahale de maici de la Prislop, si dupa surghiunirea sa departe de manastire. Dupa ce i s-a limitat riguros contactul cu publicul, el a cunoscut o perioada de interiorizare. A pictat, s-a rugat, s-a rugat tainic. Dar si in aceasta perioada, a primit oameni: ei infruntau multe obstacole ca sa ajunga pana la el.
15 ani a lucrat la pictarea bisericii din satul Draganescu: intre 1967-1982. Rezultatul final - o minune, o epifanie pe pamant romanesc. "Este Capela Sixtina a romanilor!", ne zicea Parintele Savian Bunescu, parohul bisericii, prezentandu-ne-o.
Cum se masoara... HARUL
Parintele Savian mi-a relatat intamplarea care l-a adus pe ieromonahul Arsenie acolo, in satul Draganescu.
"M-am dus la Bucuresti, la Institutul teologic, sa fac licitatie sa-mi dea un pictor de biserici. Parohia mea este de categoria a III-a, cu 150 de enoriasi; si mi-au dat un pictor tot de... categoria a III-a! Asta-i ironia sortii: Parintele Arsenie sa fie evaluat prin asemenea masuratori terestre... La aceasta categorie, si pretul era mic: mi-au dat 30 000 lei pentru toata lucrarea". "Parintele Arsenie Boca era denigrat. Un ierarh de la patriarhie (azi pensionat!) a venit si mi-a zis: "Ce tot picteaza asta? Cat o mai lungeste? Cum, de un an de zile a facut abia un Pantocrator, pe bolta?"... Intr-adevar, un an de zile a lucrat Pantocratorul, 4 metri patrati. Se ruga inainte de a incepe lucrul, asa ca iconarii cei vechi. Traia cand punea pensula pe zid".
Traia misterul intruparii verbului, in Mantuitor si in icoana!
In perioade de criza istorica, se ruga mult, pentru asezarea lumii. Cand a fost invadata Cehoslovacia, in 1968, Parintele Arsenie s-a rugat noaptea intreaga. Putin se stie despre ardoarea acestor rugaciuni.
Capela sixtina a romanilor
Icoanele pictate de Parintele Arsenie Boca sunt remarcabile ca transfigurare si cateheza. Deci au acest dublu impact asupra mintii oamenilor. Hristos, in "Cina cea de taina", este intuit intr-o eternitate a instaurarii tainei Euharistiei: diafan si tanar, un chip care contine si sugestia dublei naturi - istorica si divina.
Frescele in care Parintele Arsenie il arata pe Hristos de dupa Inviere sunt, si ele, cu totul diafane, sugerand acel imponderabil pe care, in mod logic, l-a dobandit Mantuitorul, dupa ridicarea din morti.
Cat despre aspectul catehetic al picturii de la Biserica Draganescu, el reiese si din iconografie, dar si din textele care insotesc pictura. Unele texte insotitoare sunt metafore de intelepciune, aforisme; uneori sunt citate din Biblie, alteori scaparari de minte ale parintelui Arsenie.
Sub fresca "Nunta din Cana Galileii" gasim acest text: "Domnul Hristos a venit la nunta sa reaminteasca constiintei oamenilor obarsia lor divina, ridicand nunta la valoarea si harul de taina al Bisericii. Oamenii nesocotesc aceasta obarsie, degradand nunta, nepazind hotarele Legii: ei devin "numai trup", se fac "fiii pieririi". Asa piere dreptul de pe Pamant si nimeni nu baga de seama (Isaia). Simplu: nu se mai nasc in conditiile oferite de "nunta"".
Toata pictura bisericii Draganescu este o compozitie unitara, realizata in acest simt al Epifaniei, al contactului cu logosul intrupat care devine chip istoric si chip pictural. Compozitia este vazuta ca o "scara". Partea de sus a picturii: lumea spirituala. Partea de jos: lumea cu pacatele. Si "ad inferos": referinte mundane, ironice, uneori in stilul picturii naive, sau caricaturi, cand sugereaza trecerea de la "iadul teologic" la iadul mizeriei cotidiene.
Relatia credinta-sanatate
Actiunea vindecatoare a parintelui Boca este insemnata. Nu facea propriu-zis "medicina isihasta", imi spune Parintele Daniel, fost ucenic al parintelui Boca, in prezent duhovnicul manastirii Prislop. El dadea prescriptii sigure si eficiente pentru viata duhovniceasca. Dar cu urmari in vietuirea sanatoasa. Cerea fermitate in viata de cuplu. Multe cazuri ale degenerarii, el le surprindea in dezordinea trairii relatiei de cuplu si a atmosferei din familiile scindate.
"Familia e mai pretentioasa decat calugaria!", zicea.
Uneori, indemnurile sale erau strict personale. Alteori, aveau un caracter general. In conferintele si predicile sale, sunt remarcabile preocuparile de vietuire sanatoasa. Intre sanatate si credinta este o relatie directa. Parintele Arsenie Boca are mereu in vedere ca misiune mistica, regenerarea individului, a familiei, a natiei. O face ca un terapeut, pornind de la natural spre suprafiresc. "Ori de cate ori, ca duhovnic, auzim ca un copil e neputincios, tot de atatea ori ne lovim de ereditate, de influenta mediului. Si daca mergem si mai la radacina lucrurilor, la destin, copilul ispaseste vina parintilor. De multe ori trebuie s-o ispaseasca si pe a stramosilor. Se poate insa interveni si in ereditate, si chiar in zona divina a destinului nostru, care covarseste pe pamanteni".
Incheiem aceasta scurta insemnare, cu o percutanta evocare a parintelui Teofil Paraian, plecat, si el, dintre noi, in toamna aceasta. El pomeneste de trei mari asceti romani care i-au marcat existenta sa exceptionala: Arsenie Boca, Nicolae Mladin si Serafim Popescu. "Fiecare a fost mare in felul sau. Parintele Arsenie, prin inzestrarea lui de indrumator de oameni, prin calitatile lui de organizator, ne aduce aminte de Sfantul Vasile cel Mare. Parintele Mladin, distinsul profesor de teologie, prin studiile cate au mai ramas de la el, si prin tot ce-a scris, ne aduce aminte de Sfantul Grigore Teologul. Iar Parintele Serafim Popescu, ca unul care era datator de nadejde de mantuire, alinator de suferinte morale si pogorator, pentru linistirea oamenilor, ne aduce aminte de Sfantul Ioan Gura de Aur".