- Campania este dura si incrancenata pentru ca miza este imensa: sistemul ticalosit lupta pentru supravietuire, iar reprezentantii sai, care alcatuiesc majoritatea politicienilor la nivel central si local, a personalului din administratie si ordine publica, a magistratilor si a marilor magnati, se lupta din rasputeri ca nimic esential sa nu se schimbe in stat si in societate. Ei stiu ca, daca Traian Basescu va castiga, au toate sansele sa suporte rigorile legii si ale unor reforme structurale. Cu Mircea Geoana sau cu Crin Antonescu sunt mult mai siguri ca nu li se va intampla nimic.
Miza fiind uriasa, actorii politici implicati in campanie au devenit extrem de agresivi, iar calitatea lor lasa mult de dorit, dupa cum se poate vedea si din nivelul penibil al talk-show-urilor. Nici o clipa la televiziunile mogulilor nu s-a discutat despre programe, ci numai despre scandaluri si diversiuni, iar diversiunile - din care cea mai importanta este legata de Omar Hayssam - tradeaza mana sigura a fostilor securisti, grupati in jurul mogulilor. Aceasta este a treia cauza a duritatii campaniei electorale din acest an.
Traian Basescu a intrat si el in logica specifica luptei politice, construindu-si discursul in jurul conflictului cu mogulii si cu toti comunistii nereformati de tipul lui Ion Iliescu. Atacurile au fost dure, dar au exprimat macar o pozitie de principiu si s-au subordonat obiectivului modernizarii Romaniei. Crin Antonescu si Mircea Geoana insa si-au construit campania pe atacuri personale la adresa lui Traian Basescu , ajungand pana la acuzatia aberanta ca ar fi "tiran" si ar "aduce dictatura". Daca este sa stabilim un top al atacurilor neintemeiate, acest discurs se situeaza pe primul loc - caci simplul fapt ca se poate vorbi liber de dictatura demonstreaza ca nu traim intr-o dictatura. Doar stim cu totii ce inseamna o dictatura reala, caci nu au trecut decat doua decenii de cand am scapat de ea. O stiu si Crin Antonescu si Mircea Geoana si tocmai de aceea, faptul ca nu se sfiesc sa-l acuze in continuare pe Traian Basescu de tendinte dictatoriale ii descalifica moral.
Mai periculoase insa decat atacurile formulate de candidati sunt cele orchestrate de sustinatorii lor din culise, cum este de pilda diversiunea in jurul lui Omar Hayssam, prin care, fara nici o dovada si prin intermediul unor personaje lipsite de credibilitate - cum ar fi procurorul Ciprian Nastasiu, care l-a eliberat pe Hayssam din arest -, papusarii lui Mircea Geoana, care au la dispozitie retele de informatori si complici in institutiile statului, incearca sa-l discrediteze grav si neintemeiat pe Traian Basescu. Prin aceste diversiuni esenta sistemului apare in toata hidosenia ei, celor care vor sa vada dincolo de aparente.
2. Cum vi s-a parut Traian Basescu in aceasta campanie, fata de campania din 2004, pe care a castigat-o, devenind presedinte al Romaniei?
- In 2004, Traian Basescu era mult mai spontan, mai sigur pe sine, mai optimist si mai entuziast, convins probabil ca nimic nu-i poate sta in cale. In 2009, ne apare mai uzat si in permanenta defensiva, marcat de cicatricile marilor batalii cu adversarii sai. Mass-media controlate de PSD il atacau marsav si in 2004 - la inaugurarea liniei 41 de tramvai, singura stire pe care o dadea PrimaTV se intitula "tramvaiul lui Basescu ucide" si se referea la accidentarea unei batrane care traversase linia de tramvai intr-un loc nepermis fara sa se asigure. Astazi, insa, sunt mai multe televiziuni, si aproape toate par sa existe doar pentru a-l distruge. Nici o insulta, nici o calomnie si nici o diversiune nu sunt prea revoltatoare cand vine vorba de el sau de familia sa; nici o dovada nu este necesara pentru a-l acuza; nici un discurs al sau nu este ferit de rastalmaciri.
Poate ca in 2004, nici el nu-si dadea seama cat de greu ii va fi; poate conta, usor naiv, pe mai mult sprijin politic si pe un imens sprijin popular; poate ca a subestimat forta, coeziunea si lipsa de scrupule a adversarilor sai. Azi recunoaste ca a avut un mandat greu. Nu mai este razboinicul anti-coruptie care promitea "tepe in Piata Victoriei", ci omul care declara sincer ca, desi nu a fost invins de sistem (ca Emil Constantinescu), nici el nu a reusit sa invinga sistemul. Si totusi, nici nu a renuntat la lupta si nici nu si-a tradat marile teme, cum ar fi de pilda independenta justitiei. Fara sprijinul sau, Daniel Morar si Laura Kovesi ar fi fost de mult inlocuiti, Monica Macovei nu ar fi fost ministru al justitiei, Adrian Nastase, Dinu Patriciu, George Copos si Dan Voiculescu nu ar fi avut dosare penale in instanta. Mai mult, Traian Basescu a preluat din mers unele idei valoroase la care nici nu se gandise cand a pornit la drum. Un exemplu tipic este condamnarea comunismului, careia nu-i vedea nici un rost in 2005. Au urmat reforma constitutionala si reforma educatiei. Daca initial nu a avut o viziune coerenta pentru dezvoltarea Romaniei, pe parcurs, ascultand de o parte a elitei intelectuale, a schitat elementele unui proiect reformator mai amplu, ceea ce nu s-a putut spune despre Ion Iliescu sau despre Emil Constantinescu.
In ultimii cinci ani insa si noi ne-am schimbat: suntem mai critici la adresa presedintelui, pentru ca-l cunoastem mai bine; ii stim limitele; ne-au deranjat derapajele de limbaj si comportament; ne-a obosit conflictul permanent; am fi vrut mai mult de la el. Dar omul a evoluat sub ochii nostri, s-a straduit sa faca fata unei functii pentru care nu era pregatit, s-a implicat in chestiunile majore ale tarii si, in mare, si-a respectat promisiunile. De fapt, Traian Basescu este un politician mai valoros in 2009 decat era in 2004, chiar daca, din cauza sabotajului politic si mediatic, imaginea sa este mai putin favorabila.