La 20 de ani de la marea varsare de sange din decembrie 1989, Romania arata ca un animal bolnav si haituit. Ne uitam in urma si nu ne vine sa credem ca au trecut doua decenii de sperante zadarnice. Nimic din ce-am visat nu s-a implinit. In jurul nostru domnesc stagnarea si deziluzia, inceputurile neterminate, politica murdara, cu degetul pe tragaci, manipularea televizata. Lipseste o viziune, un proiect national de salvare. Lipseste harta viitorului. Trista priveliste n-a cazut din cer. Au creat-o politicienii si romanii insisi. Cum a fost turcul, asa a fost si pistolul. Nu mai putem sa ne ascundem dupa deget. Ca o confirmare, academicianul Florin
"Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre in decembrie 1989 au fost ratate"
- Cum evaluati, fara menajamente, cele doua decenii de libertate din viata noastra, domnule profesor?
- Ca pe un inaugural ratat. In istoria fiecarui popor exista evenimente cruciale, care inaugureaza o noua etapa in evolutia societatii. Decembrie '89 a fost un astfel de eveniment: crucial, innoitor, fondator. Din nefericire, sansele imense care se ofereau tarii noastre au fost ratate si, astfel, Romania imparte cu Bulgaria si Albania ultimele locuri din clasamentul tarilor foste comuniste.
- Pentru un individ, 20 de ani inseamna mult, aproape o treime din viata. Ce reprezinta pentru istorici aceeasi perioada?
- Pentru istorici sunt foarte instructive, intr-un astfel de moment, comparatiile cu alte intervale de timp ale istoriei nationale. Iau doua exemple de perioade cu o intindere de doua decenii, ca aceea scursa de la caderea regimului comunist. Prima: 1859-1878; a doua: 1918-1938. In primul caz, perioada a fost marcata de un progres uluitor: de la Unirea Principatelor (1859), care pune bazele statului roman modern, la castigarea independentei (1877/1878). Politica de reforme a lui Cuza, in primul rand reforma agrara din 1864, si politica de modernizare promovata dupa aceea de Carol I, au facut ca statul roman sa se smulga din inapoierea determinata - in principal - de dominatia otomana, si sa se modernizeze rapid. Progresele au fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cultural. Sa nu uitam ca, in acest interval, apar "Junimea" si Eminescu! A doua perioada: 1919-1938. Iesita dintr-un razboi pustiitor si lovita de o criza economica de o duritate nemiloasa (1929-1933), Romania a izbutit, totusi, sa inregistreze un remarcabil progres in toate directiile, 1938 fiind anul de varf al Romaniei interbelice.
- Vorbiti de doua perioade exceptionale, domnule profesor! Ce se intampla astazi in Romania se afla la polul opus!
- Intr-adevar. Am ales aceste doua perioade tocmai pentru ca ele sunt cele mai potrivite spre a fi comparate. In toate cele trei cazuri, avem de-a face cu inaugurale: in 1859, asa cum am spus, se aseaza temelia statului roman modern; in 1918, se desavarseste unitatea nationala a romanilor; la 22 decembrie 1989, se inchide "paranteza" comunista, deschisa in 1945 de ocupantul sovietic, si se reintra pe fagasul dezvoltarii firesti a societatii romanesti. Veti fi de acord - sper - ca la cea mai sumara comparatie, perioada postdecembrista apare cu o intristatoare saracie de rezultate. Suntem liberi, este adevarat, dar a progresat in vreo directie Romania? Sunt, astazi, romanii mai fericiti? Exista un mare ideal national care sa-i mobilizeze pe romani? In raport cu 1859-1878 si 1918-1938, ultimii 20 de ani nu ne dau decat infime temeiuri de satisfactie si deloc de mandrie.
"Clasa politica s-a aruncat asupra Romaniei cu un singur gand: sa se imbogateasca. A jefuit cum nici hulitii fanarioti n-au facut-o"
- De ce, in ultimii 20 de ani, romanii nu au mai fost in stare sa repete performantele din perioadele pe care le-ati amintit?
- Parerea mea este ca perioadele de progres sunt asigurate de conjugarea eforturilor elitei politice si intelectuale cu angajarea plenara a maselor intr-un proiect national, mobilizator si stimulator. In 1859, generatia pasoptista (Mihail Kogalniceanu, Ion C. Bratianu), cea mai creatoare generatie a istoriei romanesti, s-a aflat la unison cu societatea moldo-munteana, care voia unirea si independenta. In 1918, generatia Marii Uniri (Ion I. C. Bratianu, Take Ionescu, Nicolae Iorga) s-a aflat la unison cu societatea care voia "Romania Mare" si afirmarea ei pe plan european. Din 1989, societatea romaneasca a fost profund divizata (vezi "Piata Universitatii"), lipsita de un proiect national si incapabila sa-si mobilizeze resursele pentru a valorifica sansele ce i se ofereau: in primul rand, unirea Republicii Moldova cu Romania. Pe scurt, nici clasa politica, nici societatea romaneasca nu au fost in masura sa asigure inauguralului din decembrie 1989 justificarea imenselor posibilitati oferite de caderea comunismului.
- Cu alte cuvinte, putem vorbi de o "ratare" postcomunista a Romaniei?
- Vorbim de clasa politica si de societatea romaneasca. Cea dintai a intrunit trei superlative: cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai aroganta din istoria Romaniei. Lipsita de expertiza, avida de capatuiala si sigura de impunitate, ea s-a aruncat asupra Romaniei cu un singur gand: sa se imbogateasca. A jefuit cum nici hulitii fanarioti n-au facut-o. Responsabilitatea ei fata de situatia catastrofala a Romaniei este imensa. Astazi, constatam ca industria este lichidata, agricultura e la pamant, sistemul de sanatate in colaps, invatamantul in criza, individualitatea Romaniei pe plan international disparuta. Criza economica nu a facut decat sa agraveze relele care au precedat-o. Incompetenti, guvernantii nu au stiut sa atenueze socul crizei ce ne-a lovit. Daca Romania profunda se zbate in dificultati si deznadejde, clasa politica prospera. Case peste case (oameni politici cu patru, cinci, sase locuinte; te intrebi ce vor fi facand in ele), vile in tara si strainatate, masini de lux etc. s-au strans in proprietatea clasei politice. Stiam ca avutia este rezultatul unei activitati economice. Acum, vedem ca politica este mijlocul cel mai sigur de imbogatire.
"Un popor de oi naste un guvern de lupi"
- Cine este vinovat de aceasta situatie?
- Cred ca principalul vinovat de aceasta situatie este insusi poporul roman! El ilustreaza perfect observatia ca "un popor de oi naste un guvern de lupi". Spiritul de demisie, pasivitatea, resemnarea romanilor, au permis clasei politice sa-si bata joc, nepedepsita, de tara. Lipsit de spirit civic, poporul roman nu a fost capabil, in acesti 20 de ani, sa traga la raspundere clasa politica sau sa "tempereze" setea ei de inavutire. Pe roman nu-l intereseaza situatia generala. Daca prin fin, nas, cumnat, amic etc., si-a rezolvat pasul lui, restul duca-se stim noi unde! Mostenirea multiseculara a lui hatar si bacsis a ramas atotputernica. Cum sa indrepti o tara, cand cetatenii ei se gandesc fiecare la sine si nu la binele comun!? Astazi, asistam la situatii si mai dramatice. Romanii pleaca - din nevoia de castig - sa lucreze in Spania sau Italia, sa lupte in Afganistan. Energii si vieti se irosesc astfel in beneficii straine. Nu poti sa-i condamni: mai bine sa lucreze pentru straini, decat pentru noii ciocoi postdecembristi, care ii trateaza cu un dispret suveran.
- Intrarea Romaniei in NATO si UE a fost, totusi, o biruinta postdecembrista.
- Sa fim seriosi! Am intrat in NATO pentru ca SUA, factorul decisiv al Aliantei, au vrut-o. Aduceti-va aminte ca, in 1997, cand Romania a dus o campanie pe cat de zgomotoasa, pe atat de inutila, SUA ne-au inchis usa la summit-ul de la Madrid. In dorinta de a castiga bunavointa Washingtonului, am incheiat tratatul dezastruos cu Ucraina, fara a obtine nici un folos. Dupa 11 septembrie 2001, evaluarea americana s-a schimbat radical. In lupta impotriva terorismului islamic, SUA aveau nevoie de noi aliati; in acest context, Romania a devenit membra a NATO. A fost o decizie americana, nu un merit al guvernantilor romani. O situatie similara, si in cazul intrarii in Uniunea Europeana. Directoratul marilor puteri ale Uniunii a decis extinderea ei in Est. Daca avem un dram de sinceritate, trebuie sa recunoastem ca suntem inca departe de a fi o tara la nivelul standardelor vest-europene, care sunt ale Uniunii. Directoratul marilor puteri a considerat insa ca este in interesul sau aceasta
"Patriotismul e privit, in anumite cercuri ale intelectualitatii noastre si ale societatii civile, ca o boala rusinoasa"
- Ce-i lipseste Romaniei pentru a fi din nou ceea ce a fost candva?
- O "mare idee", un mare proiect national. Inainte de 1859, a fost Unirea; inainte de 1918, a fost desavarsirea Unirii. Astazi nu ne mai insufleteste nici un ideal mobilizator. In perioada interbelica, Cioran ar fi vrut ca Bucurestiul sa devina Bizantul sud-estului Europei. Si, fara nici o exagerare patriotarda, ar fi putut deveni. Astazi nici nu vrem, nici nu putem sa ne afirmam. Economic, Romania a devenit o piata de import. Nu cunosc vreun produs romanesc vestit la export. Practic, suntem un fel de colonie. In politica externa, am disparut de pe harta diplomatica a Europei. In plan cultural, scriitorii romani asteapta, in continuare, Nobelul... In stadiul actual, cred ca sectorul in care Romania ar fi putut sa se manifeste cu sanse de succes era cel cultural-stiintific. Din nefericire, guvernantii postdecembristi si-au batut joc de invatamantul romanesc, supus la tot felul de "reforme" si "programe" inepte si distructive. Daca, din randul elevilor sau studentilor, au iesit elemente de valoare, ele sau au plecat in strainatate sau au disparut in mediocritatea din tara. Aveam sansele sa fim Bizantul Europei de Sud-Est. Am ramas insa la periferia Europei.
- Mondializarea ameninta structura fiintei nationale. Se poate sustrage Romania acestui carusel mortal?
- Mondializarea este un proces caruia Romania nu i se poate sustrage, dar caruia ii poate rezista. Nu o rezistenta, as spune, de caracter antagonic, ci printr-o afirmare a identitatii nationale. In Franta, tara cu o atat de veche si stralucita cultura, guvernul a initiat o dezbatere despre identitatea nationala. La noi, cand cineva abordeaza aceasta problema, se aud imediat voci care il acuza ca este nationalist, nostalgic etc. Patriotismul e privit, in anumite cercuri ale intelectualitatii noastre si ale societatii civile, ca o boala rusinoasa. Americanii - ii am in vedere pe cetatenii SUA - ne ofera cel mai frumos exemplu de patriotism. Noi, care ii copiem in atatea privinte, ramanem indiferenti la minunata lor pilda.
- Mai poate fi patriotismul o valoare in zilele noastre?
- Daca vorbim de un patriotism lucid, da, fara indoiala. Eu unul am aderat la principiul atat de sanatos al "Junimii": "Patriotism in limitele adevarului". Sa-mi iubesc tara si poporul, dar sa nu le ascund niciodata defectele. Poate este o deformare de istoric, dar cred ca identitatea nationala are o componenta esentiala: memoria istorica. Traditia se cultiva, in primul rand, prin cunoasterea istoriei. Cand monumentele istorice se paraginesc si se ruineaza, memoria istorica e pe cale de disparitie.
- Cum credeti ca vor judeca perioada postdecembrista urmasii nostri de peste o suta de ani?
- Peste o suta de ani, cred ca judecata urmasilor si, intre ei, a istoricilor, va fi foarte severa. Anii 1989-2009 vor fi considerati o perioada de declin, clasa politica si poporul roman impartind, in egala masura, responsabilitatea pentru aceasta trista realitate. Sa dea Dumnezeu ca atunci, peste un secol, Romania sa aiba situatia fericita pe care a ratat-o astazi!
Inapoi
Numai utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii. Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra gratuit 
15.12.2009, 23:47Sandu Marcela
Mi-am regasit gandurile in tot ce spune Domnul Academician Constantiniu. Sintagma" un popor de oi naste un guvern de lupi" mi se pare cea mai nimerita apreciere facuta situatiei sociale si politice pe care o traversam. Este trist dar adevarat.Clasa politica este formata in cea mai mare parte de oameni care nu au nici o legatura cu politica in afara de parvenire prin intermediul ei. Cei mai multi intra in politica cu acest scop si chiar si-l ating.Credeti ca ei cunosc doctrina partidului la care au aderat? Nici vorba.Doctinele politice sunt azi doar continuturi de manuale si nu practici.Asa se si explica traseismul de la un partid la altul :analfabestism doctrinar si capatuiala cu onouri si bunuri.Invatamantul este bulversat contiunuu si lasat fara directie.Cu un tineret lipsit de motivatia invatarii si cu o moralitatea indoielnica ,contestatar si negociator de note ,nu prea stiu incotro ne indreptam.S-ar putea ca acesta sa fie chiar scopul :tineri neinformati, galagiosi, dornici sa parvina fara munca, usor de manipulat.Un ganditor spunea: "secolul 21 va fi moral sau nu va fi deloc".Simt cum se instaleaza lipsa de moralitate.Si ar fi pacat..(Marcela Sandu)
19.12.2009, 08:24Mircea Munteanu
Cred ca mai este loc de cite ceva.
Analizind elementele pentru care Romania a ratat actualul interval, trebuie (obligatoriu) sa mai adaugam si alte ingrediente. Prezente in cantitati mult prea mari, pentru a fi neglijate.
In primul rind, poporul roman nu a avut parte de o pregatire ... ,hai sa-i spunem ideologica, inaintea acestui moment. De 45 de ani, noile generatii au fost educate de catre comunisti, in spiritul ideilor marxist-leniniste. Nimic nu se publica, daca avea si cea mai vaga idee de opozitie.
Nu poti, la nivelul constiintei de masa, sa declami o teza valabila azi si maine sa vii cu opusul ei. Mai ales cind cei care declarau (si au format constiinta tinerilor nascuti in comunism) ca raul e bine au ramas in functii. Ca si cei care faceau cenzura in zona intelectualilor, presi, etc. Nu te culci comunist si te scoli democrat. Si capitalist. Acest proces de clarificare a fost dureros, lung si complicat. Nu doar prin pastrarea aparatului ideologic comunsit (persoanele fizice) sau incercarea comunismului de a se readapta, ci si printr-o deviere de la adevar (din nou), care proslavea si aplica doar anumite valori capitaliste. (In general cele mai rele, care s-au si dovedit la fel de viabile ca sistemul economic comunist... Actuala criza nu iarta.) Daca va uitati cu atentie la viata noastra politica, veti observa doar partide politice de stinga. (PSD...,PRM...,PNL face parte din stinga mondiala. PD-L a trecut la dreapta relativ recent si nu are, inca, o ideologie clara. Singurul partid de dreapta, PNTCD este rupt si tinut in afara vietii parlamentare.)
Asta vorbeste de la sine de amploarea "reformei" proclamate, dar neaplicate. Mai mult, cei care au crezut in reforma, au fost eliminati din sistemul "democratic"...Sistematic. Fie reprezentau un pericol personal pentru vechii tovarasi si fotoliile lor, fie ideile lor deranjau. Mai ales daca erau, cit de cit, corecti.
In al doilea rind, Romania a fost infestata de agenti secreti ai "fratelui mai mare". Premeditat si timp de 45 de ani, sistematic. In pozitii cheie. Oameni care formau retele informativ/teroriste. (Membrii diviziilor "Tudor Vladimirescu" si "Horia Closca si Crisan", familiile lor si urmasii lor, membrii numerosi din activul de partid si familiile lor, o parte a faimoasei Securitati, o parte a nomenklaturii si membrii familiilor lor, etc.) Oameni care au continuat activitatea si dupa '89. Caci cei care li se opuneau, au devenit "securisti", "ceausisti", "nationalisti"etc. Dati afara din posturi, boicotati, hartuiti, poate si mai rau...Toata aceasta armata din umbra, nu a dorit si nu doreste in nici un caz, binele Romaniei. Ei au distrus, planificat, tot ce ii deranja in tara. Ei reprezinta interesele altora, dusmani declarati ai romanilor.
Cu astfel de oameni si astfel de idei, nu are rost sa mai vorbim de reforma si greselile ei. Greselile erau intentionate.
Ca si in comunism, in fruntea partidelor politice si a tarii, a administratiei, culturii, invatamintului, aparatului represiv, etc. au fost promovati doar cei coruptibili si (astfel) manipulabili. Fie geniali, dar asta ii transforma in lichele destepte, fie prosti si prost pregatiti... Este adevarata butada cu poporul de oi, dar trebuie sa facem diferenta intre un popor adevarat de oi si unul manipulat sa para ca un popor de oi. Un alt proverb (arab) spune ca o armata de lei condusa de magari va fi intotdeauna invinsa de o armata de magari condusa de lei!
In aceste conditii, este firesc sa apara tot felul de idei diferite despre istoria noastra, rolul nostru in prezent, viitorul nostru. Unele apara premeditat pozitiile altora, altele sunt naivitati sau reactii vehemente ale romanilor. Din pacate, isi face loc tot mai mult, ideea ca romanii, prin stramosii lor, au fost buricul lumii. Este gresita si daunatoare.
Ca in cazul tuturor popoarelor, si romanii (sau stramosii directi) au avut momentele lor de marire si decadere. Este un model ce se intilneste in cazul fiecarei etnii sau grup uman mai mare. A absolutiza momentul de marire si a bagateliza decaderea, este ridicol.
Romanii nu trebuie sa se opuna globalizarii! Trebuie sa foloseasca momentul, pentru a-si afirma traditiile culturale si a-si face un alt viitor. O alta viata decit cea pe care i-au rezervat-o neprietenii. Si asta se poate.
Dar, cu mult tact si rabdare, cu auto-cenzurarea tuturor ideilor extremiste. De orice fel. Mai ales a celor care sunt foarte zelosi (nu am ales termenul intimplator).
Oricum, este o placere sa-l auzim pe dl.Constantiniu. Poate redactia revistei, il va mai invita la astfel de discutii publice.
19.12.2009, 11:46Primul Mitic
Complet gresit. Aceasta tara e ocupata din 1945, stim asta d-le profesor, si invinovatirea poporului, a cata oara, e doar miopie politica. Anihilarea elitei istorice interbelice, fie ea intelectuala, politica, economica sau sociala e una din cauze "acestei situatii", cealalta cauza e lacomia, tradarea sau dezertarea pur si simplu a actualei elite. Actuala "elita" careia ii lipseste un singur si definitoriu element: patriotismul. Dragoste de tara, pur si simplu, nu mai vorbim de credinta. Nu mai invinovatiti poporul, poporul nu stie multe, dupa ce a facut revolutie, a votat, a fost furat si apoi tot el acuzat. Acum poporul s-a pus pe emigrat, e ultima sansa, scaparea individuala, cea mai dramatica. Sunt voci care sustin cu argumente ca acest lucru s-a dorit de la-nceput, depopularea sau eliberarea de proprietari a teritoriului. "Turma" trebuie condusa, daca pastorii sunt iresponsabili si o conduc spre prapastie, de unde acuzarea turmei? Toate momentele istorice pomenite in articol au un singur numitor comun, si anume prezenta marilor oameni politici. Atat de simplu e.
20.12.2009, 08:58Teodor Vasiliu
Exceptional
21.12.2009, 22:57Valer Sofian
Cand, in 1916, O. Goga a scris, in jurnalul sau, despre Romania: "tara de secaturi", s-a referit la clasa politica, nu la popor. Si avea perfecta dreptate. Istoria se repeta la nesfarsit, cu acest blestem al natiei pe capul nostru: sa fim vesnic condusi de secaturi.
08.04.2010, 21:56David Cristian
Premisa principala a articolului este ca Romania trebuie sa fie un stat national. Toata media de dupa decembrie 1989 promoveaza instrainarea. Guvernele, sub retorica "deschiderii catre exterior" au vindut investitorilor straini tot ce avea valoare in tara (si nu si-au putut ei si clientela corporata sa-si insuseasca).
Cred ca discutia poate fi purtata in jurul calitatii demersului publicistic, a calitatii educatiei si a rolului institutiilor bancare in controlul economiei.
Patriotismul (ca si mindria patriotica) ramin notiuni sterpe, folosite de politicienii de conjunctura pentru satisfacerea unor scopuri imediate. Valoarea din spatele patriotismului este, in esenta una imobiliara. In spatele mindriei nu exista valoare.
Nationalismul (nu ca doctrina politica, ci mai mult ca stare afectiva, ca "localism" - atasare de un teritoriu) isi pierde din ce in ce mai mult semnificatia, dar nu numai in Romania - pe masura ce distantele spatiale devin din ce in ce mai neimportante. Limba tinde sa evolueze independent de dorintele academicienilor, datinile se pierd pe masura ce generatiile pentru care au reprezentat ceva se sterg dintre noi si oamenii cauta modalitati noi de a functiona in societate, pe masura ce regulile se schimba. Din nou, parerea mea este ca bancile dicteaza regulile, intr-o prima instanta politicienilor, iar prin mecanisme specifice pietii financiare, populatiei civile. Pina cind oamenii vor intelege ca economia trebuie sa functioneze pe baza de resurse, nu pe baza de bani lucrurile vor merge incotro arata televizorul (fie el acordat pe OTV, postul de telemanele sau alte antene, care de care mai galagioase si sterile).
09.05.2010, 18:47Mihaela Cartis
Binele comun ÅŸi omul de stat
Din demnitatea si egalitatea fundamentala a fiintelor umane in fata lui Dumnezeu decurge principiul binelui comun la care trebuie sa se refere intreaga viata socialÄÆ’ pentru a-si gasi sensul. Binele comun reprezinta ansamblul conditiilor sociale care permit atat grupurilor sociale, cat si membrilor lor sa ajunga la implinirea personalitatii cat mai complet si mai usor.
Binele comun nu este inteles in acceptiunea liberala, de suma a binelui fiecarui individ din cadrul unei societati date. Dimpotriva, el apartine atat fiecarei persoane, cat si societatii in ansamblu, fiind indivizibil. Numai societatea, in ansamblul ei, poate sa il atinga si sa il conserve. Binele comun poate fi inteles ca dimensiune sociala si comunitara a binelui in acceptiunea sa morala. Binele comun nu poate fi subordonat intereselor partizane sau de grup. Binele comun decurge din inclinatiile morale ale persoanei, iar atingerea sa este dificila, pentru ca presupune urmarirea asidua a binelui celuilalt (al aproapelui) ca fiind propriul sau bine. Conditiile sociale care decurg din realizarea binelui comun trebuie sa fie in beneficiul tuturor membrilor societatii.
Societatea care isi doreste sa fie in serviciul fiintei umane este societatea care stabileste binele comun ca obiectivul sau prioritar. Persoana nu se poate realiza independent de ceilalti, ea trebuie sa actioneze impreuna cu si pentru ceilalti membri ai societatii. Fiecare trebuie sa contribuie la binele comun, dezvoltandu-si calitatile individuale in spiritul libertatii, responsabilitatii si solidaritatii. Urmarirea binelui comun este responsabilitatea tuturor formelor de expresie a socialitatii, de la cea mai simpla la cele complexe: familia, asociatia, intreprinderea economica, orasul, regiunea, grupurile sociale intermediare, comunitatea nationala, statul. Statul este dator sa urmareasca realizarea binelui comun, care este ratiunea de a fi a autoritatii politice.
Binele comun difera in functie de conditiile sociale specifice fiecarei epoci si societati. Binele comun inseamna inainte de toate pace, organizarea puterilor statului, ordine juridica stabila, protectia mediului inconjurator, prestarea serviciilor esentiale membrilor societatii, dintre care unele sunt chiar drepturi ale omului (alimentatie, asigurarea unei locuinte decente, munca, accesul la educatie si cultura, transportul, sanatatea, libera circulatie a informatiilor si libertatea religioasa). In plus, fiecare natiune este datoare sa participe la o cooperare internationala autentica in vederea asigurarii binelui comun al intregii umanitati.
Omul de stat trebuie sa inteleaga si sa isi asume responsabilitatea pentru realizarea binelui public, nu doar fata de interesele unui anumit grup. Omul de stat trebuie sa sesizeze marile directii de dezvoltare ale societatii, sa le sprijine si sa le canalizeze in interesul intregii comunitati. Omul de stat stie ca este raspunzator pentru propriile fapte si actiuni politice nu numai in fata electoratului si a propriei constiinte, ci, mai ales, in fata lui Dumnezeu. Institutiile statului de drept si ale democratiei parlamentare nu sunt eficiente pentru o societate care urmareste binele comun fara raportarea la valorile morale izvorate din religie, care sunt ultimul bastion in fata esuarii societatii si statului in dezordine si haos.
(din Programul politic al PNTCD)
26.11.2010, 19:45Eugen Badauta
Am descoperit cu intarziere acest interviu exceptional !
Comentariile de asemenea !
Indraznesc totusi sa va trimit propunerea de mai jos.
http://emilia-corbu.blogspot.com/2010/11/votul-de-sanctiune.html
Cu nadejde in Dumnezeu !