Acesta s-a impartit, practic, in proportii egale intre cei doi candidati. Victoria unuia dintre ei, cu doar cateva zeci de mii de voturi, are o semnificatie profunda pentru situatia tarii. Victoria morala apartine insa doar d-lui Traian Basescu si PD-L-ului. D-l Basescu a evoluat intr-un context mediatic extrem de ostil, televiziunile si radiourile fiindu-i, in proportie absoluta, impotriva. Cu mult inaintea declansarii oficiale a campaniei electorale, Antenele si Realitatea TV au dus impotriva lui o batalie necrutatoare, in care orice mijloc posibil a fost utilizat. De la barfe si zvonuri, la adevaruri" (prezentate selectiv), de la insinuari spectaculoase, la trucaje, totul a fost folosit pentru ponegrirea unui om care nici macar nu-si anuntase intentia de a candida. Publicatiile "arondate" au abundat, la randul lor, in dezvaluiri si supozitii denigratoare la limita incredibilului. Probabil ca nici comanditarii acestui linsaj, celebrii - deja - moguli nu s-au asteptat la atata exces de zel din partea slujitorilor lor. Mercenarii din media au uitat, evident, ca uneltele murdare sunt, dupa folosire, aruncate. In linistea de dupa batalie, multi dintre ei vor constata ca serviciile" nu le mai sunt apreciate, ca recompensele sperate nu sunt, nici pe departe, pe masura asteptarilor.
Victoria morala a d-lui Basescu este inca si mai semnificativa pentru ca rezultatul sau a fost obtinut doar cu sprijinul PD-L-ului, impotriva unei coalitii ce a grupat toate celelalte forte politice, de la PSD si PNL, la UDMR si PRM, PUR, PNG-CD, PIN etc. Daca alianta dusmanilor de moarte", PSD-ul si PNL-ul, este explicabila conjunctural, regruparea in aceeasi barca a UDMR-ului si PRM-ului este de-a dreptul fantastica, justificarile legate de sustinerea proiectului Johannis" devenind, pentru reprezentantii minoritatii, de o inconstienta remarcabila. UDMR-ul - respins de la trecutele propuneri de coalizare de PSD - nu va obtine autonomia teritoriala - vizata dintotdeauna - chiar daca d-l Klaus Johannis ar conduce guvernul. Nici PSD-ul, nici national-liberalii" nu-si pot permite o trecere spre desfiintarea statului unitar" definit de Constitutia Romaniei. Daca d-l Mircea Geoana a promis ceva in acest sens s-ar putea, foarte repede, regasi in postura de ostracizat al politicii romanesti. Ca el s-a angajat in sustinerea intereselor marilor oameni de afaceri care i-au finantat - direct sau indirect - campania (de la S.O. Vantu, la G. Becali) tine de dorinta lui de a ajunge, cu orice pret, presedinte, dar anumite limite ale actiunii politice legate de interesul national nu pot fi depasite.
Votul din turul secund al prezidentialelor" are un efect paradoxal, in primul rand, pentru PNL. Liberalii s-au angajat benevol pe drumul pierderii identitatii. De multe ori, in trecut, ei suspectau partidul de stanga, actualul PSD, mostenitorul structurilor PCR-ului, de intentia (realizata in cazul PNTCD-ului) excluderii partidelor istorice" de pe scena politica romaneasca. In acest moment, ei au trecut cu arme si bagaje, la remorca socialistilor". Au imbratisat, altfel spus, aparenta doctrina de stanga a acestora, in schimbul accesului la o guvernare ce s-ar putea sa nu le aduca avantajele imediate la care spera. Plasandu-se la stanga esichierului politic ei confirma total optiunea PD-L-ului si il legitimeaza definitiv ca partid de dreapta. Cum PSD-ul este, in fapt, un partid oligarhic, doctrina si programul de stanga fiind - ca si in cazul defunctului PCR - numai o acoperire pentru talpa tarii" - PNL-ul intra si el in aceasta formula de perversiune politica, validand aspiratiile principalilor sai sponsori" (pentru care el a fost doar un vehicul spre tintele economice" vizate). Prin optiunea PNL-ului, scena politica romaneasca s-a impartit clar intre o dreapta si o stanga atipice, cu efecte viitoare greu de estimat.
Convergenta aparent uluitoare a acestor forte si grupari politico-economice contradictorii impotriva lui Traian Basescu era, totusi, previzibila. Ea nu s-a realizat din cauza defectelor de temperament si caracter" ale candidatului PD-L-ist, unele dintre ele reale. D-l Basescu are, se stie, un temperament coleric, exploziv. Nu faptul ca spune pe fata, deseori in formulari fruste, ce are de spus, a fost cauza unei coalizari adverse, pregatita propagandistic de multa vreme. Referendumul care urmarea sa valideze suspendarea lui de catre Parlament era motivat in realitate de atacul impotriva structurilor impuse tarii de celula neocomunista din jurul lui Ion Iliescu, dupa rasturnarea dictaturii comuniste. D-l Basescu a incalcat, cu alte cuvinte, pactul mafiot al celor ce au confiscat revolutia romana, pact concretizat in sistemul ticalosit". Presedintele Basescu a pus in primejdie privilegiile discrete ale unei caste transpartinice, politico-economice, suprapusa societatii, dominatoare si impenitenta din partea Legii. Faptul ca in douazeci de ani de la rasturnarea comunismului, nici unul din marii rechini" ce au devalizat avutia comuna a societatii nu a fost condamnat spune totul. Atentatul la ordinea stabilita de noua nobilime", ce aspira sa se eternizeze prin jocul unor alternari formale la putere, l-a costat pentru ca, de-a lungul intregului sau mandat, n-a avut nici o clipa majoritate politica ferma.
Nu are rost sa rememoram tentativele d-lui Basescu in demolarea sistemului ticalosit". Rezultatul referendumului pentru reformarea Parlamentului a aratat ca masa cetatenilor i-au inteles lupta. Coalizarea ansamblului clasei politice" impotriva sa la prezidentiale" va lamuri insa si ca, pentru a concretiza real reformarea structurilor societatii romanesti, este nevoie de o alta garnitura de politicieni, de un alt mod de a face politica. Altfel, Romania va ramane multa vreme cu imaginea de tara corupta si clientelizata, de oaia neagra a Europei democratice.