- Desi Traian Basescu este o natura autoritara si a manifestat predilectie pentru confruntari fara menajamente, deocamdata el a fost singurul actor politic care a facut apel la reconciliere nationala, intr-un moment in care PSD si PNL puneau la cale, prin contactele lor in lumea magistratilor, anularea procesului verbal final al Biroului Electoral Central, ceea ce ar fi amanat incheierea procesului electoral pe termen nelimitat. Acest plan nebunesc nu a fost dus la indeplinire, pentru ca UDMR l-a respins si pentru ca au existat si magistrati care s-au temut de enormitatea demersului. Cu cine ar trebui asadar sa se reconcilieze Traian Basescu? Cu clientii lui Dinu Patriciu din PNL, care-l declara in continuare dictator, desi a fost votat de peste jumatate din electoratul prezent la urne, si refuza orice colaborare cu el? Cu PSD, in care jocurile sunt inca facute de oameni ca Vanghelie si Catalin Voicu sau de locotenentul lui Sorin Ovidiu Vantu pe nume Mircea Geoana? Ar trebui mai degraba sa remarcam faptul ca, in ciuda declaratiilor belicoase ale lui Crin Antonescu, PD-L si Traian Basescu si-au anuntat public disponibilitatea de a alcatui un guvern de dreapta impreuna cu PNL. Starea de fapt este definita in acest moment de prudenta din partea presedintelui si de agresivitate din partea taberei PSD-PNL. Pe de alta parte, PD-L nu-i poate ceda functia de premier lui Crin Antonescu fara a risca sa fie curand eliminat de la guvernare de alianta PSD-PNL, asa cum s-a intamplat si in 2007. Reconcilierea politica este asadar un proiect minunat, dar care nu poate fi realizat decat daca este dorit de ambele parti beligerante or, tabara Antonescu-Geoana nu a dat nici un semn ca ar dori sa renunte la ostilitati. Ar fi si greu, atata vreme cat Crin Antonescu viseaza sa ajunga presedinte in 2014, iar Mircea Geoana se lupta pentru supravietuirea sa politica. Singura formatiune politica dispusa sa se reconcilieze cu presedintele a fost, indiferent din ce motiv, doar UDMR. Nu exista asadar sanse ca PSD si PNL sa doreasca o reconciliere cu Traian Basescu si PD-L atata vreme cat strategia lor este sa se salveze si/sau sa se defineasca prin opozitie fata de presedinte. Traian Basescu este destul de inteligent pentru a intelege ca nu are decat de castigat de pe urma unui discurs conciliant si lipsit de asperitati, centrat pe interesele natiunii si nu pe reglari de conturi. Daca nu-i va convinge niciodata pe adversarii politici care au ales sa nu-l asculte, macar ii va convinge pe romani ca nu el este originea conflictului. Mai mult nu se poate obtine in acest moment.
2. Anul acesta, sarbatorile vor fi mai putin luminoase ca de obicei. Romania e paralizata de criza si saracie. Ce-ar trebui sa faca noul presedinte ales ca sa se indrepte lucrurile spre bine?
- In primul rand, sa desemneze un premier capabil sa ia masurile necesare relansarii economiei si dispus sa promoveze reformele economice dureroase, fara de care bugetul nu se va echilibra si ne vom afunda tot mai adanc in datorii. In al doilea rand, sa se foloseasca de toate parghiile de influentare a PD-L, pentru a impune numirea unor ministri competenti in fruntea ministerelor economice. Daca nici acum nu vom avea, de pilda un ministru de finante cu o solida pregatire in domeniu, cu experienta in relatiile cu institutiile financiare internationale si cu capacitatea de a elabora politici economice si financiare vizand relansarea economica, atunci nu mai avem nici o sansa sa iesim din criza. Cum instinctele partidelor sunt de a-si numi in posturi importante oamenii importanti si favoritii acestora, va fi nevoie de presiuni din partea presedintelui pentru ca acesti oameni sa nu impiedice numirea unor profesionisti in posturi-cheie. Un personaj mediocru, cu mentalitate si comportament de contabil de fabrica, ar trebui, de pilda, sa fie exclus din competitia pentru postul de ministru de finante.
In al treilea rand, presedintele va trebui sa sprijine politic reformele structurale pe care guvernul va fi nevoit sa le puna in practica si sa sustina moral natiunea in lunile grele care vin. Pentru a obtine urmatoarea transa din imprumutul FMI, va trebui drastic redus sectorul bugetar si va trebui reformat sistemul de pensii. Sunt reforme care zguduie orice societate, dar ele sunt indispensabile, nu pentru ca ni le cere Fondul, ci pentru ca intarzierea lor blocheaza orice progres.
In al patrulea rand, presedintele va trebui sa vegheze ca guvernul sa se tina de promisiuni, adica sa-si achite, de pilda, obligatiile de plata fata de agentii economici, asa cum a promis inca de la inceputul anului si nu a facut, si sa restranga aria de aplicare a nefericitului impozit forfetar, asa cum din nou a promis, dar nu a facut, si promite acum din nou, Emil Boc.
Totodata, presedintele va trebui sa incerce sa adune in jurul sau si al viitorului guvern elitele profesionale ale tarii, indepartate de politica, de scandalul si lipsa de profesionalism din spatiul public si sufocate de clientela partidelor. In acest sens, reformarea educatiei si regandirea sistemului sanitar sunt esentiale.
In sfarsit, presedintele trebuie sa se lupte in continuare pentru consolidarea statului de drept si continuarea luptei impotriva coruptiei, pentru ca economia noastra nu se va insanatosi niciodata, intr-un mediu corupt, si nici investitorii straini nu vor veni daca nu sunt siguri ca-si vor gasi dreptatea in instante.
In concluzie, rolul presedintelui ar putea fi salutar in anul economic dificil care ne asteapta. In tot cazul, daca nu va reusi pe masura asteptarilor, presedintele va fi socotit raspunzator pentru toate esecurile.