Traiane, ai putea sa fii cel mai bun!

N. C. Munteanu
Traian Basescu a mai facut o nefacuta.

A castigat ultimele alegeri prezidentiale aproape singur si impotriva tuturor. A sfidat imposibilul si a triumfat in cea mai murdara campanie electorala din 1989 incoace. A infruntat o formidabila masinarie politica, mediatica si financiara coalizata impotriva lui. Si a demonstrat inca o data ca ce nu te omoara te intareste. S-a clatinat, dar a rezistat episodului filmuletului trucat cu asa-zisul pumn dat unui copil, atac pe care adversarii l-au vrut devastator. Intr-un episod discutabil, a jurat cu mana pe biblie. Nici mana, nici vocea nu i-au tremurat si n-a mintit. A intors de partea sa o campanie isterica axata pe acest episod. Si-a dominat adversarii in confruntari directe, a aratat ca este om de actiune, ca spune ce are de spus fara echivoc si fara sa-si aleaga cuvintele, simplu, direct si fara fasone, ca are solutii si isi asuma riscuri, a fost necrutator cu sistemul ticalosit si cu cei care se ascund in spatele lui, pe care lipsa de inteligenta a adversarului i-a silit sa iasa la lumina. A fost mai putin agresiv ca altadata, ceea ce i-a prins bine. Lui Traian Basescu ii priesc campaniile electorale, mitingurile, baile de multime, talk-show-urile unde e atacat de adversari si de naimitii "partii adverse".
Nefacutele sunt specialitatea lui. A fost un ministru activ si pus pe facut treaba, dar incomod. A demolat un guvern care a stralucit prin ineficienta si prin sedinte de cate douasprezece ore, a pus in dificultate un presedinte slab, care s-a declarat invins de securitate inainte de a se fi luptat cu ea. A mai facut ceea ce un politician dambovitean n-a indraznit. A renuntat la imunitatea parlamentara si s-a pus la dispozitia justitiei cand asupra lui au planat acuzatii de coruptie. A facut din partidul lui o formatiune cu greutate in politica romaneasca, dupa ce a inlaturat un lider mai mult aratos decat eficient. A contribuit la realizarea unei coalitii care, impotriva tuturor asteptarilor, a alungat de la putere pe cei mai venali reprezentanti ai sistemului ticalosit si ai cleptocratiei romanesti. Pragmatic, a impus la guvernare coalitia din care facea parte, apeland la o solutie imorala pe care, tot pragmatic, a denuntat-o imediat. Este presedintele care a avut curajul sa condamne comunismul, afirmand ca securitatea a fost o institutie ilegala, ilegitima si criminala de la inceputul si pana la sfarsitul ei. Acestea, si altele, n-au fost straine de triumful cu care Traian Basescu s-a reintors la Cotroceni dupa incercarea ratata a 322 de parlamentari de a-l suspenda din functie.
A facut si greseli, pe care n-a ezitat sa le si le asume, intre care o "oarecare lipsa de tact in relatia cu Guvernul Tariceanu". Sa spunem ca lipsa de tact a fost reciproca si ca nu stim cate dintre neintelegeri s-au datorat lipsei de tact a unuia sau lipsei de viziune politica a celuilalt. Dupa ultimele alegeri prezidentiale, Traian Basescu a mai castigat o batalie. La limita. Dar n-a fost un triumf. Cum s-a mai observat, mai corect ar fi sa spunem ca n-a pierdut si nu ca a castigat. A dovedit in schimb ca este un om politic, poate singurul om politic adevarat pe care l-a dat Romania dupa revolutie. La ultimul mandat, eliberat de povara viitorului politic, are sansa sa faca istorie, si sa intre in istorie. Trebuie doar sa-si stabileasca urgentele si prioritatile. Or, prima dintre ele ar trebui sa fie tara care se sufoca sub arsita crizei. Oricate gloante mai are pe teava indreptate spre sistemul ticalosit, urgenta numarul unu este formarea unui guvern care sa restabileasca increderea externa si interna in economia romaneasca.
Si, de-i mai ramane timp, sa citeasca trei carti: "Arta razboiului" de Sun Tzu, "Despre razboi" de Clausewitz si "Moby Dick", de Herman Melville. Si doua articole de Andrei Plesu: "Basescu", cel mai inteligent articol despre omul si politicianul Traian Basescu, si "Ce trebuie sa faca un presedinte". La fel de inteligent.