As fi fost si acum impreuna cu fratii si surorile mele, braduti si bradute, am fi palavragit vrute si nevrute cu verisorii molizi, am fi asteptat cuminti sa ne facem mari si puternici, sa razbim pana la cer, sa ne umplem de conuri si de rasina dulce, am fi frematat de un dor mare, mare de tot, si am fi privit toata ziua muntii. Noaptea am fi dormit, iar ursii, caprioarele si lupii s-ar fi adapostit sub crengile noastre, ne-ar fi spus povesti si cate si mai cate. Of! N-ar fi fost mai bine sa fie asa? Pai sigur ca ar fi fost! Dar nu! A trebuit sa vina nesuferitul asta de padurar, sa-si plimbe degetele lui noduroase pe tulpina mea tanara si sa spuna "din toata pepiniera asta, asta-i bradul cel mai potrivit". Recunosc, la inceput m-am bucurat. Credeam ca ma lauda, nesuferitul. N-aveam de unde sa stiu ca ma va desparti de radacinile mele pentru totdeauna, n-aveam de unde sa stiu ca acum stau degeaba in locul asta ingust, unde miroase ciudat, a om, a pisica si a mancare, n-aveam de unde sa stiu ca soarele meu va avea o lumina galbuie si pricajita, care se numeste bec, n-aveam de unde sa stiu ca tulpina mea va fi proptita intr-o radacina caraghioasa (un fel de animalut cu trei picioare), n-aveam de unde sa stiu ca varful meu va atinge un cer care se numeste tavan. si acum stau, stau ca un zevzec si ma uit la oamenii astia mai mici si mai mari, care ma privesc ca pe cea mai mare minune a lumii, se bucura si bat din palme. Da. Probabil ca sunt foarte frumos, desigur. Ma deranjeaza doar pisica, care nu se mai satura sa ma miroasa. Sunt brad, domnisoara, brad! Ce te miri atata? Of! S-ar putea, totusi, sa nu fie chiar asa de rau. Hm! Uite, chiar acum, oamenii astia mici si mari au venit cu tot felul de cutii, iar din cutiile astea au scos tot felul de fructe colorate - rosii, verzi, albastre, galbene - si au inceput sa le atarne de crengile mele. E clar, trebuie sa fiu foarte, foarte, foarte frumos acum. Pacat ca fratii, surorile si verisorii mei nu sunt aici sa ma vada. N-a zis padurarul ca sunt un brad potrivit? A zis! si avea dreptate. Uite: acum, de crestetul meu, au legat o steluta. Cred ca o sa fie bine.
* * *
Copacul asta miroase, hm!, miroase foarte ciudat. Miroase, a ce miroase?, miroase, cred, a vant, da, a vant, a mai ce miroase?, hm!, miroase putin a soare, da, a soare, parca si a ploaie, da, da, da, si mai e ceva, hm!, da, cred ca trebuie sa fie zapada. Da, zapada. Ma bucur pentru el. Nu miroase rau. Probabil ca e un brad. Brad trebuie sa fie. Ma bucur. incantata, domnule brad, eu sunt o pisica si trebuie sa-ti spun ca mirosi tu ciudat, dar la mine in casa miroase mult, muuult mai bine. Sa-ti spun a ce miroase? Hai ca-ti spun. Miroase asa: a sarmale, a carnati, a friptura, a sorici, a salata boeuf si a oameni. Miroase si a mine, distins si aristocratic, dar sunt o doamna si sunt modesta, asa ca n-am sa-ti bat capul tau verde cu prezenta mea eleganta. Ma bucur ca am facut cunostinta si, acum, daca nu te superi, stimate brad, am sa trag cu urechea la ce discuta servitorii mei, oamenii. Pentru ca, dragul meu brad, eu am urechile foarte fine si inteleg tot, doar ma fac ca nu inteleg, ca sa nu par indiscreta. Da. Din pacate, aceeasi poveste: omul cel mic. Sa-ti spun si tie ce se vorbeste? Hai ca-ti spun, ca, odata ce ai intrat in casa mea, trebuie sa te tin la curent cu ce se intampla pe aici. Cica omul cel mic devine cam mare, asta spun parintii lui. Mda. Cica ar fi prea mare ca sa mai creada in tine, in Mos Craciun si in reni, ca asta ar fi o problema, draga domnule musafir, ca li se duce naibii bucuria, ca, cica, de vreo cateva zile incoace, ii tot pandeste pe fiecare in parte, ca sa vada unde au pitit cadourile. Aici, ce sa spun?, au dreptate. Omul cel mic s-a inversunat sa caute cutiile alea, cotrobaieste prin toate cotloanele ca un apucat, zau. La un moment dat, mi s-a facut mila de el si eram gata sa-i arat unde e ascuns ce cauta el, in lada cu ceapa si cartofi, dar m-am razgandit. Nu merita. Mi-am amintit ca m-a tras cam tare de coada alaltaieri, iar asta nu se face, nu, pe cuvant. Sa se descurce, eu atata am de spus. Bine, nici cu nerecunoscatorii astia nu mi-e rusine. De cand ai intrat tu in casa, nu fac decat sa se zgaiasca la tine, sa te impodobeasca cu jucarii colorate, iar pe mine nu ma mai mangaie nimeni. Dezagreabil, zau. Dar, lasa, o sa am grija sa trantesc vreo doua, trei jucarii d-astea de pamant, sa se invete minte. Sa te inveti si tu minte. Ca om fi noi prieteni, dar asta e casa mea si exista niste reguli aici, domnule brad, niste reguli pe care vei fi nevoit sa le respecti. Sper ca ne-am inteles. si acum te las: trebuie sa le miaun sa-mi dea de mancare. Miroase prea bine aici.
* * *
Miroase prea bine aici. Iar bradul asta e o minune. Uite, a inceput si sa ninga. Vezi, Luca? Acum trebuie sa soseasca Mos Craciun. Acum, acum. Ce-ar fi sa-l asteptam noi doi, aici, pe balcon? Uite inserarea asta, o vezi?, inserarea asta se face incetisor noapte, apar multe umbre intunecate si acopera muntii, padurea si curtea, le simti?, trebuie sa le simti, daca nu le simti s-ar putea ca Mos Craciun sa se intristeze si sa nu mai treaca pe la noi, uite cum au inceput sa fosneasca brazii, presimt ei ceva, brazii simt renii intotdeauna, pentru ca, nu stiu cum sa-ti spun eu tie ca sa intelegi, renii au un miros special de Laponia si de Mos Craciun, un miros de inserare, de umbre si de ud, da, ei sunt uzi pentru ca vin dintr-o ninsoare deasa-deasa, si atunci cand stau sa apara, incepe sa fulguiasca usor, la fel ca acum, renii aduc cu ei si putina zapada, simti?, simti cum se apropie?, si tot aerul asta rece incepe sa fosneasca, si miroase a sarmale si a reni, pentru ca asta e mirosul lui Mos Craciun, fara mirosul asta nu se poate apropia de noi, iar el se apropie tiptil, prin vazduh, trece muntii si se bucura; tu iti dai seama ce lucruri minunate vede el pana ajunge la noi?: tot felul de mari si de rauri si de fluvii si de campii inghetate si de dealuri si de munti batrani si inalti, si vede copii, multi copii ca si tine, care il asteapta cuminti; si el se bucura foarte mult, sa stii, si atunci coboara din vazduh, tiptil, in casele alea din care se ridica fumul, si face o vraja ca sa nu-l vada nimeni, pentru ca el e foarte sfios si trebuie sa se ascunda de noi, da, noi nu-l putem vedea cu una cu doua, nu-l putem vedea decat daca suntem buni si cuminti, iar ingerasul nostru ne sta aproape, da, tu iti dai seama prin cate orase trebuie sa treaca, in cate scari de bloc trebuie sa intre, peste cate bulevarde trebuie sa zboare cu renii si cu sania lui?, si peste tot, Luca, peste tot pe unde trece el miroase a sarmale si a reni, cum miroase la noi acum, si e plin de umbre vrajite, iar lumea ii canta colinde, si e atata bucurie ca pana si o pisica cum e a noastra poate intelege, intelegi?, trebuie sa intelegi, eu unul de abia astept sa vina, sa ne adunam in jurul bradului, sa aprindem lumanari si sa cantam colinde.
* * *
Ce sa spun?, eu nu prea cred. Tata vorbeste frumos, dar asa vorbeste el pentru ca vrea sa ma pacaleasca, dar la scoala mi-a spus mie Razvan, mi-au spus si Razvan, si Cosmin, ca nu-i deloc asa, ca ei, de exemplu, au gasit anul trecut toate cadourile pe care le-au vazut dup-aia sub brad, si Miruna tot asa mi-a spus, ca nu exista, degeaba, numai copiii de trei ani mai cred in Mos Craciun, ca in clasa a doua, degeaba, trebuie sa fii tantalau sa mai crezi, eu le-am spus ce mi-a zis mie tata, ca tata povesteste mereu la fel, dar ei au ras de mine si mi-au zis ca tata ma pacaleste, altii mi-au zis ca tata e dus cu sorcova si eu n-am avut curaj sa le zic nimic, am tacut si dup-aia am ras si eu, ca sa nu rada de mine. Pai, de exemplu, cum poate sa ajunga el intr-o singura seara la toti copiii din lume? Renii aia nu obosesc? Pe urma, la televizor, toti spun ca nu exista, m-am uitat si pe internet si am vazut ca nu exista, chiar nu inteleg de ce incearca si mama, si tata si toata lumea sa ma faca sa cred ca exista, ca eu as vrea sa le spun ca nu-i asa, dar parca nu pot, ca ei imi tot povestesc ce vraji face Mosu', bla, bla, bla, cum zboara cu renii lui de parca ar fi Superman. Pai ce?, mai am eu trei ani sa cred in povesti d-astea? Crede cineva ca un copil in clasa a doua merge pacalit asa usor? Nuuu! Ce ma enerveaza e ca n-am gasit cadourile alea, pe unde le-au ascuns? Cred ca n-am cautat in lada cu ceapa si cartofi, dar acum e prea tarziu. E cam tarziu, si aici tata are dreptate: miroase a sarmale si a reni. Bine, miroase si a brad, pentru ca noi avem un brad foarte frumos pe care l-am impodobit, si mai miroase a pisica si a iarna. Da' mirosul de Laponia nu-l simt. Nici nu stiu cum trebuie sa miroasa Laponia. Ba da, stiu. Cred ca miroase a cartofi prajiti cu branza. si a ceata. A ceata d-aia prin care nu vezi nimic. O ceata prin care plutesc tot felul de lucruri. De exemplu pitici. O ceata exact ca asta cum e acum, cu miros de sarmale si reni; si nici nu stiu de ce mi se face asa de somn, mama, ce somn imi e, tati! Mi-e asa de somn si miroase asa de bine, si ceata asta se tot misca si se misca, acolo trebuie sa locuiasca toti ingerii si totii renii. si oare de ce or latra cainii asa de tare? Eu cred ca a venit Mos Craciun. il vezi, tati, il vezi?
Desene de B'Arg