La 20 de ani de la Revolutie, Romania isi aniverseaza libertatea si isi comemoreaza victimele ingropate in cimitire sau aruncate in gropi comune. Traim un dublu eveniment: unul optimist, inaltator; celalalt trist, revoltator. Sfanta biserica ridicata din contributii publice in Cimitirul Eroilor din Bucuresti, intre crucile albe ale Revolutiei, sta de veghe la dreapta randuire. Intr-o parte, se aprind lumanarile pentru sufletul inocentilor ucisi de bestiile militaro-securiste; in cealalta, ard candelele vietii si ale sperantei. Bunul Dumnezeu isi imparte egal dragostea pentru toti, morti si vii deopotriva. Este o tragica "performanta" romaneasca faptul ca, intr-un decembrie insangerat, a fost posibil sa rasara un cimitir pe o poenita din mijlocul orasului. Nici dupa marile razboaie mondiale, cimitirele n-au aparut cat ai bate din palme. Doar romanilor le-a fost harazit tristul record de a ridica un mare cimitir al victimelor comunismului, in cateva saptamani. Nu a fost singura "performanta" de dupa 89. Urmasa directa a tovarasilor de pe vremea lui Ceausescu, noua clasa politica romaneasca n-a putut sa iasa de sub umbra trecutului. Citam la intamplare: Mineriada (cea mai scandaloasa deplasare de civili contra civili din Europa), Tergiversarea Dosarelor Revolutiei, pana in ziua de azi (un record al clasei politice, al Procuraturii si al Structurilor de forta ale fostului regim comunist), Marea Privatizare pe cupoane (cea mai mare excrocherie din fostele tari comuniste), Desfiintarea Securitatii (cea mai sfruntata minciuna din fostul lagar sovietic), Pariul cu agricultura (cel mai pagubos pariu imaginabil), Pariul cu industria (cel mai crunt jaf din secolul al XX-lea), Privatizarile resurselor de petrol si gaze (superlativul absolut in materie de tunuri mafiote), Vanzarea pe nimic a zacamintelor de aur si argint (cea mai proasta afacere de la daci si romani pana azi), Demolarea Bucurestiului interbelic (cel mai josnic atentat la identitatea unei capitale europene), Vanzarea pe nimic si transportarea in Italia a caselor vechi din Maramures (cel mai grava distrugere a patrimoniului traditional romanesc), Plecarea la munca in strainatate, din cauza saraciei nationale (cel mai mare exod din istoria europenilor)... In fine, politicienii romani, in mod direct sau indirect, sunt neintrecuti in multe alte domenii, dupa cum urmeaza: ei au cea mai bogata "matusa" din Europa (matusa Tamara), cei mai multi Mosi Craciuni din lume, cel mai lung carnat din galaxie, cele mai urate case noi din Europa, cele mai scurte, mai scumpe si mai putine autostrazi din lume; cele mai multe televiziuni mincinoase pe cap de locuitor si cate altele. Rezerva de imaginatie nationala e infinita.
Peste 20 de ani?
Desigur, in 20 de ani, am citit si despre multe izbanzi frumoase ale romanilor, despre performante spectaculoase; am fost de multe ori mandru de ceea ce sunt. Dar ranile neimplinirilor nationale ma dor cel mai tare. La doua decenii de la marea invalmaseala decembrista, sub ochii plansi ai natiei, Romania nu poate iesi, inca, la fotograf. In Comunitatea Europeana nu te poti arata cu fard pe obraz, iar fara fard, asa cum cere democratia si transparenta, imaginea tarii mai sufera, inca, de pe urma trecutului, care-i pateaza obrazul, prin emanatii lui. Poate peste 20 de ani, cine stie...