D-l Basescu a ramas pentru inca cinci ani la Cotroceni. Victoria sa a fost obtinuta pe muchie de cutit. Valoarea ei morala este insa dubla, pentru ca a fost realizata impotriva celei mai formidabile aliante politico-economico-mediatice din ultimii douazeci de ani. Pentru infrangerea d-lui Basescu, un partid cu traditie (PNL-ul) si-a abandonat formula identitara de dreapta, plonjand - cu arme si bagaje - in bratele urmasilor PCR, grupati in partidul (proclamat) de stanga, PSD-ul. Oficinele lor de presa, in special televiziunile, au angajat, pe bani grei, pe "cei mai rai" jurnalisti ai tarii, vrand parca sa dovedeasca faptul ca totul poate fi cumparat. Multe cariere admirabile se vor prabusi acum, analisti si observatori recunoscuti si apreciati alegandu-se definitiv cu emblema de mercenari dispusi sa se vanda oricui ofera pretul. Unii vor sta o vreme in "somaj", in timp ce altii fac deja curte "dictatorului de la Cotroceni".
D-l Basescu a fost invinuit de toate relele lumii. Chiar si criza economica mondiala, cu efectele ei inevitabile pentru Romania, i-a fost pusa in seama. Nici un candidat la sefia statului n-a mai fost supus unui asemenea linsaj mediatic. Defectele lui omenesti, viata lui de familie, simpatiile sau gusturile sale au fost cercetate cu lupa, exacerbate la proportii nemaivazute, deformate, falsificate. Pentru privitorii inocenti, el a aparut drept "inamicul numarul unu al Romaniei", tinta ce trebuia doborata cu orice pret. D-l Basescu a fost tarat intr-o dezbatere ce n-a mai avut nimic de-a face cu programele politice si sociale, cu optiunile geostrategice ale tarii, cu proiectele de integrare completa in structurile UE si ale aliantei politico-militare ce apara democratia NATO. Adversarii sai, din cea mai heteroclita si contradictorie coalitie cunoscuta vreodata de Romania au vrut-o. Intr-o dezbatere rationala, d-l Basescu i-ar fi zdrobit, probabil. Gruparea, intinsa de la PSD si PNL, la UDMR si PRM, sprijinita de mediile mogulilor, dar si de cele publice, controlate de partidele opuse, a vrut un vot afectiv, visceral. Rezultatul a fost cel stiut, de sustinere cu putin peste 50% din electoratul efectiv, desi la referendumul initiat de presedinte impotriva castei politice el a obtinut aproape 80%.
Se stie ce a declansat aceasta revarsare quasiunanima de ura a politicienilor impotriva presedintelui. D-l Basescu a fost declarat "dictator" pentru ca s-a ridicat impotriva "sistemului ticalosit". Multi au inteles prin acesta sistemul institutional al tarii. In fapt, d-l Basescu s-a referit la ansamblul de relatii, institutionale si neinstitutionale, care a asigurat, dupa "rasturnarea" din 1989, privilegiile unei clase transpartinice, alcatuita din fosta nomenclatura comunista de rang secund si "paznicii" ei, grupati in serviciile secrete ale trecutului regim. Raspanditi in toate partidele, plasati in centrele nervoase ale administratiei, cocotati in posturile cheie ale invatamantului si sanatatii, armatei si politiei, "tinerii lupi" ai PCR-ului de odinioara au inteles sa joace scena democratiei, prin aparente alternante la putere, prin false conflicte doctrinare si ideologice, inseland societatea in ansamblu si Occidentul, care - de voie, de nevoie - ne-a acceptat. Pentru comunitatea romaneasca, jocul lor a provocat - de fapt - o tragedie, pentru ca a interzis orice competitie reala a valorilor, orice sansa de castig licit prin initiative individuale si munca onesta. Cei peste doua milioane de emigranti, tineri ce reprezentau viitorul tarii, sunt dovada, alaturi de formarea unor oligarhii dispretuitoare si rapace, imuna la Lege si la orice Morala.
Am scris de nenumarate ori ca d-l Basescu a provocat reactia sistemului prin incercarile lui de a-l demola. Solidaritatea transpartinica a castei politico-economice i-a blocat toate incercarile, fiind cat pe ce sa il infranga. D-l Basescu nu a avut niciodata o majoritate parlamentara omogena pe care sa se sprijine. Nici acum, dupa victoria la "prezidentiale", nu o are. PNL-ul, plasat pe acelasi culoar doctrinar si programatic, a pus, pentru a participa la guvernare, conditii imposibile. Experienta aliantei DA i-a aratat presedintelui ca "interesele baietilor" sunt mai importante decat cele ale tarii. Un premier liberal ar putea repeta oricand "figura" facuta de d-l Tariceanu in trecutul mandat, Constitutia - elaborata de oamenii fostului delfin comunist, Ion Iliescu - impiedicandu-l sa-l schimbe. D-l C. Antonescu a angajat PNL-ul alaturi de PSD, partid oligarhic, aparent de stanga, pentru ca bogatasii partidului sau se simt mult mai bine cu cei grupati in acesta. Liberalii din convingere, micii intreprinzatori, liber-profesionistii au fost crunt inselati si vor suporta primii efectele blocajului pe care "monstruoasa coalitie" PSD-PNL vor incerca sa-l impuna initiativelor legislative ale dreptei, sustinuta de presedinte.
Sper, pentru Romania, ca scorul aproximativ egal, pe care PSD-PNL si "tonomatele" mogulilor il clameaza, nu il vor impinge pe d-l Basescu sa devina un presedinte "pentru linistea noastra". Presedinti pentru "linistea lor" (a componentilor castei oligarhice) au fost Ion Iliescu si Emil Constantinescu. Romanii au trait pe pielea proprie aceasta "liniste". D-l Basescu s-a reintors la Cotroceni intr-un moment in care criza economica abia va atinge, la noi, apogeul. Echipa sa guvernamentala trebuie sa actioneze cu competenta si responsabilitate. Altfel, premisele luptei reale impotriva "sistemului ticalosit" vor fi ratate. Anul 2010 este, pentru viitorul Romaniei, un an de rascruce si, pentru d-l Basescu, anul intalnirii totale cu Istoria.