PSD: momentul adevarului

Toma Roman
Dupa dezastrul pierderii alegerilor prezidentiale, in PSD a venit vremea socotelilor.

Cine a gresit, cum si de ce, sunt intrebari la care conducerea inca in functiune va trebui sa raspunda. Intrebarile sunt inevitabile si normale. Orice partid serios si le pune dupa un eveniment electoral. Rezultatele alegerilor duc la reasezarea pozitiilor de forta din cadrul conducerii, la corectarea programelor, la reinterpretarea doctrinelor. Ca partid declarat de stanga, PSD-ul trebuie sa isi asume un asemenea proces in vederea relansarii. Ignorarea efectelor infrangerii, ascunderea sub pres a conflictelor interne, generate de aceasta, risca sa-l duca la repetarea dezastrului, ceea ce - dupa doua infrangeri succesive - ar putea declansa disolutia. Un partid masiv, cu structuri ferm ancorate in teritoriu, precum cel al "social-democratilor" romani, nu-si poate permite asa ceva. Iata de ce, la apropiatul Congres al PSD, actuala conducere - reprezentata de "tripleta" Geoana-Hrebenciuc-Vanghelie - ar trebui inlocuita obligatoriu. Care sunt argumentele pro sau contra si ce miscari se intrevad in PSD?
Mircea Geoana ar avea cel putin trei argumente pentru a sustine necesitatea pastrarii sale in functia de presedinte al partidului. Scorul extrem de strans obtinut la prezidentiale, echilibrul mentinut in formatiune de la propulsarea sa in fruntea ei si evitarea unei fracturari interne profunde, in situatia in care celelalte doua grupari concurente (reprezentate simbolic de A. Nastase si M. Mitrea) nu ar mai avea un "filtru" in conflictul dintre ele. Dar fiecare "argument" poate fi, la o privire atenta, demolat cu usurinta. Scorul "prezidentialelor" a fost realizat prin sprijinul disciplinat al electoratului PNL. Rezultatul realizat de propunerea prezidentiala de modificare a statutului Parlamentului la referendumul concomitent cu primul tur al alegerilor a indicat ca PSD-ul ar fi pierdut clar o electiune "normala". Iar scorul in sine, foarte bun de altfel (aproape 50%), are un mare defect: nu a fost castigator. Echilibrul pastrat de d-l Geoana dupa asumarea conducerii PSD-ului a existat cu pretul cedarii lui totale in fata presiunii exercitate de "baroni", in special in fata "tripletei" amintite, la care s-au adaugat d-nii Dragnea, Mazare, Nica. Consecinta a fost o "incremenire in proiect" a partidului, orice efort de modernizare a lui ramanand in faza de intentie. Excluderea unui conflict direct intre "aripile" interne (cu speranta secreta a repetarii situatiei de compromis care l-a propulsat la sefie la trecutul Congres) nu ar insemna iesirea din stagnare, perspectiva indicata de votul la referendum - a orientarii electoratului spre dreapta - devenind si mai transanta. Contestatarii d-lui Geoana adauga acestor contraargumente si un element concret. Daca la "parlamentarele" din 2012 PSD-ul nu va obtine o majoritate consistenta, care sa-i asigure accesul la guvernare, "foamea" la care "baronii" si clientii sunt condamnati acum va deveni endemica. Efectele ei vor fi, evident, devastatoare. D-l Geoana ar putea insa raspunde ca PD-L-ul se va uza total pana atunci, mai ales ca traversarea crizei economice il va obliga la masuri foarte dure. Impreuna cu PNL-ul, partidul d-lui Geoana ar putea obtine o majoritate guvernamentala confortabila, ce ar permite membrilor sai revenirea pe pozitiile dominante din administratie. D-l Geoana crede ca prietenia lui cu liderul liberal C. Antonescu este de nezdruncinat si ca renuntarea la contracandidat PSD-ist la "partialele" din Colegiul 1 al Bucurestiului, in favoarea unui liberal, o va intari si mai mult. D-l Geoana uita insa ca liberalii au facut din desemnarea unui prim-ministru al lor sau apropiat de ei (K. Johannis sau chiar C. Antonescu) o conditie esentiala pentru asumarea guvernarii. O eventuala victorie - in 2012 - a PSD-ului il va plasa in situatia recenta a PD-L-ului, care a refuzat o astfel de pretentie. Deja "curtoazia" de la "partiale" a contrariat, multi lideri PSD-isti sustinand ca niciodata "pestele cel mic" nu l-a inghitit pe "cel mare". Subordonarea fata de PNL este perceputa extrem de neplacut.
La viitorul Congres PSD conteaza, in consecinta, pana in momentul de fata, gruparile din jurul lui A. Nastase si M. Mitrea. Fostul premier si lider al partidului, A. Nastase, a reusit "traversarea desertului", iesind din umbra cu oferta experientei, a autoritatii fata de "baroni" si a sprijinului dat de I. Iliescu. D-l Nastase are insa un trecut patat de scandalurile de coruptie, iar autoritatea sa "feudala" fata de liderii regionali ai partidului s-a redus mult dupa pierderea trecutelor "prezidentiale", si dupa ce acestia s-au obisnuit sa fie mult mai... autonomi sub M. Geoana. Sprijinul "dinozaurului" I. Iliescu ar putea fi contraproductiv in contextul desemnarii acestuia de catre conducatori reformisti (precum "grupul" de la Cluj) drept principalul obstacol al alinierii totale a PSD-ului la social-democratia europeana. Nici "tineretul" pe care A. Nastase se bazeaza (reprezentat de V. Ponta, D. Sarbu s.a.) nu este de cea mai buna calitate, preluand cu totul "obiceiurile" inaintasilor. Gruparea Mitrea - cu C. Diaconescu posibil "varf de lance" - sustine o reformare inclusiv ideologica a PSD-ului, decapusarea lui de oamenii "tripletei" si trecerea la noi oferte programatice, menite sa largeasca baza electorala a partidului. D-l Mitrea are dreptate cand constata ca PSD-ul s-a limitat in ultima vreme doar la electoratul sau captiv (electorat alcatuit, in genere, din "asistati": pensionari, salariati de stat, someri etc.), in reducerea numerica din motive obiective. Programele PSD-ului ar trebui, de aceea, sa contina si propuneri cu nuante de centru-dreapta care sa acopere aria... concesionata PNL-ului de M. Geoana. D-l Mitrea nu este totusi prea iubit in partidul sau, chiar daca, spre deosebire de A. Nastase, s-a aratat gata sa se puna la dispozitia Justitiei. Mult mai favorabila i-ar fi optiunea pentru sustinerea unei conduceri colective si colegiale, cu lideri nepatati - ca A. Severin si C. Diaconescu - fie si pentru o perioada de tranzitie. Pentru ca, daca PSD-ul nu se va reforma in mod real, el va fi condamnat sa urmeze treptat - calea altor grupari desprinse din defunctul PCR. Partidele surogat ca PSM-ul, PUNR-ul, PDAR-ul, PRM-ul au disparut in negura Istoriei.