(Texte semnate de HORIA TURCANU, F. AS nr. 895-896)
"Singurul care poate produce schimbarea e Dumnezeu"
Stimate domnule Horia Turcanu,
Ma numesc Theodor Cosa, am 52 de ani si locuiesc in Bucuresti. Lucrez ca inginer proiectant intr-un institut pentru echipamente energetice. De mai mult de 15 ani, m-am ocupat pentru inceput cu infoenergetica si bioterapia, iar apoi, pana in prezent, cu studiul aplicabilitatii invataturilor si experientelor crestin-ortodoxe in viata (mireana) de zi cu zi. Am citit cu foarte mult interes cele doua articole cuprinzand convorbirile dvs. cu renumitii Ervin Laszlo, Stanislav Grof si Peter Russell, pe tema unor scenarii referitoare la "sfarsitul timpurilor", publicate recent in "Formula AS". Subiectul este, fara discutie, extrem de interesant si foarte actual si va felicit pentru inspiratia si efortul de a-l promova intr-o publicatie prestigioasa si deosebit de populara, precum "Formula AS".
In ceea ce priveste punctele de vedere ale specialistilor respectivi, rezulta ca este mai mult decat necesara si, pe de alta parte, iminenta, o adevarata "revolutie a constiintei" omenirii. Principial, cred ca demersul specialistilor amintiti nu e gresit. Numai ca el survine, dupa parerea mea (mult prea) tarziu, caci deja suntem foarte, foarte aproape de zona faimosului an 2012, iar astfel de abordari, super-revolutionare, pentru marea majoritate a omenirii, desi vin de la specialisti de o asemenea anvergura, au nevoie de cel putin cateva zeci de ani pentru a fi luate in seama, cunoscute bine, aplicate si dezvoltate. Abia apoi ar urma si rezultatele si extinderea lor in cadrul unei noi filosofii, care sa fie imbratisata asa cum trebuie de omenire.
Dar, in contextul acestei necesitati reale, ce ne facem cu interesele economico-financiare ale supertrusturilor farmaceutice, petroliere, din industria chimica, din sfera alimentatiei, de exemplu de tip fast-food, din zona media sau ale colosilor bancari transnationali? Ce ne facem, de asemenea, cu interesele geo-politice, cu lupta pe viata si moarte pentru resurse energetice, pentru accesul la apa, pentru superioritatea armelor proprii, pentru noi piete de desfacere, pentru utilizarea de forta cat mai ieftina de lucru etc.? Ce ne facem cu totalitarismul, cu dictatura, cu comunismul ateist, cu terorismul, cu societatea de tip consumist care parca prolifereaza, intr-un fel sau altul? Ce sau cine sa-i faca pe stapanii adevarati ai lumii de astazi sa nu mai vizeze sporirea puterii si extinderea imperiilor lor si sa se replieze, sa se retraga, macar in parte si macar in ceasul al doisprezecelea? In lumea reala de astazi, dupa parerea mea, demersul celor trei savanti, desi - sunt convins - bine intentionat, pare a avea o dimensiune mai mult teoretica si speculativa, fara continuare pe termen scurt si fara o concretete viitoare acceptabila.
Si mai este o problema. Initiativa domnilor E. Laszlo, S. Grof si P. Russell are, dupa mine, o structura si o motivatie de natura parca prea strict occidentala, ceea ce ii reduce din anvergura si din valoare. Pentru ca ea nu-L aduce, inainte de orice altceva, in discutie direct si activ pe Dumnezeu, singurul care poate potenta si calauzi asa cum trebuie un astfel de proces de o importanta uriasa, covarsitoare. In fond, cred ca nu de solutii globale si globalizatoare este, acum, cea mai multa nevoie. Pana la abordarea "constiintei revolutionate" extinse, problemele actuale sunt cu siguranta ale fiecarui om in parte, caci ne place sau nu, fiecare va fi judecat in parte si numai pentru sine, la sfarsitul zilelor sale. Poate ca, pana la urma, daca stam sa ne gandim bine, nu continuarea, cat mai mult posibil si cu orice pret a vietii noastre este miza cea mare, realizarea cea mare, ci starea cat mai buna pe care sa o avem la parasirea vietii noastre intrupate. Nu stiu daca poate fi revolutionata constiinta oamenilor pana in 2012 sau cel putin pana in preajma acestui potential teribil an, dar e sigur ca mult mai mult am avea de castigat, daca ne-am lucra fiecare cat mai activ si, pe cat posibil neintrerupt, imbunatatirea proprie - si fac aici, daca-mi este permis, o referire directa la un concept propriu numit "Imbunatatirea omului", ca un set de masuri si actiuni a caror aplicare are menirea sa ne imbunatateasca continuu starea (proprie) pana la momentul sfarsitului vietii/decesului - la desprinderea sufletului nostru de trupul utilizat vremelnic, pe parcursul vietii noastre pamantene. "Imbunatatirea omului" nu se poate realiza, ca revolutionare a constiintei, fara Dumnezeu. Reapropierea de El, reconsiderarea situarii noastre in legatura cu natura, cu planeta, cu universul si cu Creatia, ca parte a unui intreg, cred ca sunt vectorii cei mai importanti ai evolutiei noastre in viata pamanteana.
Inchei, domnule Horia Turcanu, cu speranta ca nu v-am retinut prea mult cu consideratiile de mai sus si ramanand cat se poate de deschis oricaror posibile schimburi de idei viitoare, in domeniu, daca acestea vor fi dorite. Va multumesc pentru rabdarea de a fi citit randurile de mai sus si va asigur de stima si consideratia mea.
THEODOR COSA - e-mail: teodor.cosa@gmail.com, tel. 0745/35.08.91
"Realitatea finala"
Stimate d-le Turcanu,
Mi-a facut deosebita placere sa citesc articolul "Sfarsitul timpurilor". As dori sa fac o contributie "spirituala", atragand atentia asupra unei carti care uneste stiinta, credinta si ezoteria in mod logic, usor de inteles, si cu surprize deosebite in fiecare capitol. Cartea este intitulata "Realitatea finala" si a fost publicata de catre Editura "Ascendent". In Ungaria, aceasta carte s-a vandut in mai mult de 60.000 de exemplare. Multi fizicieni, medici, psihologi si ingineri au inceput deja sa-si reorienteze cercetarile dupa modelul prezentat.
BALOGH BELA, autorul cartii, inginer constructor de drumuri si poduri, candva nascut in Cluj, in prezent cu cetatenie suedeza si stabilit in Budapesta
"Sa scoatem la vedere harnicia si inteligenta elevilor performanti"
(Text semnat de ALEXANDRU DUMITRU, F. AS nr. 891)
"Tema trebuie reluata"
Nu ma asteptam ca articolul meu sa prezinte un interes atat de mare nu doar in Romania, ci si in tari precum: Canada, SUA, Danemarca, Anglia, Spania... In saptamana in care a aparut articolul in revista "Formula AS", eu eram cu cortul (montat pe masina), la Poiana Zanelor, in Muntii Rodnei. Sosit acasa, am gasit pe adresa de e-mail mai multe mesaje ai caror autori erau interesati de jocurile matematice pentru copii. Din lectura lor am inteles cat de mare este interesul parintilor de pretutindeni pentru matematica mare a celor mici, pentru transpunerea ideilor matematice in jocuri. Tema trebuie reluata. Aproape toti cei care mi-au scris se plang de nocivitatea jocurilor pe calculator si de faptul ca micile noastre odrasle stau prea mult in fata televizorului si pe internet. O mamica din Danemarca imi spune: "Copiii mei nu mai stiu sa gandeasca, sunt foarte slabi la matematica, in raport cu ce stiam noi (parintii), cand eram de varsta lor: 10-12 ani". O alta mama, stabilita de doi ani in SUA, imi scrie: "Desi aici, in statul Virginia, este un peisaj incantator, nu vezi picior de copil afara, la joaca, marea majoritate a copiilor se uita la televizor... iar parintii sunt multumiti ca-si pot vedea de treburile lor, fara sa mai aiba grija celor mici, in cazul cand ar vrea sa mearga afara, in parc". Mai multi cititori din Romania considera ca "Daca cei din Ministerul Invatamantului nu se implica in identificarea unei modalitati prin care sa "scoatem la vedere" elevii performanti, aceasta preocupare va trebui sa apartina inspectoratelor scolare; ceva trebuie facut, altfel, elevii valorosi ar putea sa creada ca performanta nu mai este la moda, asa cum era pe timpul parintilor lor".
Al. DUMITRU - e-mail: joc_matematic@yahoo.com
In dialog cu Marina Krilovici si Adela Popescu
(Texte semnate de INES HRISTEA, F. AS nr. 886)
"Mi-au placut enorm cele doua interviuri"
Intai, va rog sa-mi permiteti a-mi exprima admiratia fata de intregul personal al excelentului hebdomadar "Formula AS", care-i pilduitor in cultivarea credintei crestine si a limbii romane, in reabilitarea medicinei populare (naturiste) si in ajutarea oamenilor nevoiasi.
Tot respectul, va rog sa transmiteti felicitarile mele d-rei Ines Hristea, pentru interviurile pe care le-a realizat cu personalitatile artistice Marina Krilovici si Adela Popescu. Le felicit si pe d-nele intervievate pentru raspunsurile fermecatoare pe care le-au dat. Mi-au placut enorm cele doua interviuri, pline de semnificatii morale, citez, in sensul acesta, raspunsul d-rei Adela Popescu, la ultima intrebare a d-rei Ines Hristea: "Cred ca dorinta mea este ca Dumnezeu sa nu-mi ia nimic din ceea ce am acum. Desi stiu ca daca o va face, o va face pentru a ma invata o lectie".
Sa va binecuvanteze Dumnezeu pe toti, cu toate darurile Sale minunate!
MIHAI STERE DERDENA, profesor pensionar, asistat al azilului din Sacele si fost detinut politic - Sacele 1, C.P. 1690, jud. Brasov
"Mari duhovnici - Parintele Teofil Paraian"
(Text semnat de prof. univ. dr. IOAN C. TESU, F. AS nr. 896)
"Un om fara lumina, dar luminat"
Stimata doamna Sanziana Pop,
Fiind absorbit in aceste ultime saptamani de activitatea de la facultate si de la parohie, nu am mai reusit sa urmaresc fiecare numar al publicatiei pe care o conduceti, astfel incat am aflat de la alte persoane ca materialul pe care vi l-am trimis a fost deja publicat. Va multumesc sincer pentru acest lucru si am convingerea ca parintele Teofil Paraian, "un om fara lumina, dar luminat", cum a fost bine caracterizat de mitropolitul Nicolae Colan al Ardealului, de acolo de unde este, ne ocroteste pe toti cei care ii purtam respect si pretuire. Pentru mine, personal, el a fost un model si un exemplu de bucurie crestina, demonstrand ca, in ciuda neputintei sale de a fi vazut vreodata, a trait fiecare clipa a vietii sale ca pe o descoperire si o apropiere de Dumnezeu. De cele mai multe ori, noi, cei ce ne putem misca, vedea, auzi, vorbi, nu realizam ca toate acestea sunt daruri ale lui Dumnezeu, talanti pe care suntem datori sa ii inmultim spre slava Daruitorului si spre mantuirea noastra. Vidul si esecul existential se largesc, depresia inghite planeta si toate acestea, cred eu, dintr-o pervertire a ierarhiei valorilor, dar mai ales din racirea pana la stingere a sentimentului sacrului. Multumindu-va, inca o data, pentru cinstea acordata, Il rog pe Bunul Dumnezeu sa va daruiasca dvs. si colaboratorilor dvs. un an nou cu sanatate, pace launtrica si bucurii duhovnicesti.
Intru multi, sanatosi si fericiti ani!
Cu aleasa pretuire,
Pr. prof. univ. dr.
IOAN C. TESU