Lumea nevazuta de langa noi
Vizionarii, monahii "sporiti", se gasesc nu numai in pustietate, ci si in obstile calugaresti. Sunt cazuri si cazuri. Uneori, in pustietate gasesti monahi foarte ispititi de primejdii, iar in obste, gasesti monahi luminati, vazatori in duh.
Am intalnit un astfel de om, un basarabean: Parintele Gavril, de la Manastirea Sfantul Pantelimon, pe Athos.1 Am stat pe langa dansul cateva zile, in 1997 si in 2002. In gradina, unde avea el ascultare; in biserica, langa relicvele Sfantului Siluan. L-am intrebat, l-am ascultat.
Am constatat ca el traieste altfel decat noi: are o deschidere fireasca spre alta lume. Fara sa fie desprins total de a noastra. Lumea nevazuta izbucneste spontan, uneori, in cea vazuta. La Parintele Gavril, nevazutul izbucneste episodic; adica stai de vorba cu el, si la un moment dat iti zice: "Tu vezi omul cela, cum urca in patru labe, si mainile ii sangereaza?". Adesea, vedea in realitate, ca si cum s-ar fi petrecut atunci, pe loc, in prezent, o scena petrecuta cu 140 de ani in urma!
In preajma lui am inteles acel eveniment psihic pe care Mircea Eliade l-a numit "salt in timpul trecut". Nu este salt in timp; este perforarea spontana a unei brese in lumea nevazuta, unde toate acestea stau scrise in "memoria" lui Dumnezeu.
Ziceam ca Parintele Gavril nu-i la pustie, ci la viata de obste. Vazand ce anvergura are, l-am intrebat: "Parinte, nu v-a atras sa mergeti la pustie?".
Adica la schituri sau la colibe de anahoreti, unde se nevoiesc isihastii in singuratate totala.
A raspuns: "Da, tare am vrut sa merg! Intr-o zi, am luat aceasta hotarare. M-am pregatit, mi-am facut traista de calator, a doua zi trebuia sa pornesc. Dar mi-a aparut Maica Domnului si mi-a spus: "Ramai aici!". Si mi-a spus de ce trebuie sa raman aici. Am ramas".
"Cu mine, Dumnezeu este mai ieftin"
Pe Sfantul Munte Athos, Maica Domnului este o prezenta vie si continua. Pentru unii, este nelipsita in rugaciuni. Pentru altii, este nelipsita in viziuni.
Parintele Gavril imi spune: "Maica Domnului mi-a grait de multe ori!".
Toate hotararile vietii lui au venit dupa un sfat sau o porunca de la Maica Domnului. Ori de cate ori este la impas, la greu, ea apare si-i zice solutia. Uneori, intalnirile cu Maica Domnului sunt mangaietoare, si el ar vrea sa dureze mult, dar Preacurata pare a zice: "Vezi cata lume asteapta si ma roaga cu lacrimi". Da, el a vazut! El s-a nascut cu acest privilegiu: deschiderea ochiului launtric.
Cand era copil, in Basarabia, printr-o rugaciune bine primita, a adus ploaie intr-un an secetos. In anul urmator, tot secetos, preotul satului l-a luat pe copilul Gavril sa cante impreuna la slujba de aducere a ploilor. Si preotul il pregatea pe baiat, il invata textul rugaciunii "de ploaie", asa cum scrie la Evloghion sau Molitvelnic. Textul era lung, asa ca baiatul l-a oprit pe preot, zicand:
- Parinte, cu mine Dumnezeu este mai ieftin. Adica nu vrea asa de multe cuvinte!
- Bine, a admis preotul. Atunci roaga-te cu cuvintele tale putine, ca sa nu strici "targul" cu Dumnezeu.
Alegerea Muntelui
S-a calugarit devreme. Cand manastirea unde vietuia a fost desfiintata de comunisti, a devenit preot celib. A lucrat ca preot la o bolnita. S-a dus la arhierei cu o petitie. Si, asteptand randul, el a adormit pe banca. Si a venit Mantuitorul si a zis catre Maica Domnului: "Ia cununa mea si pune-o pe capul lui Gavril". Maica Domnului a luat cununa de spini si i-a pus-o pe mana. "Nu pe mana! Pe cap! S-o duca la Aton!", a zis Mantuitorul.
Si cand i-a pus-o pe cap, doi spini i-au intrat in tampla, de o parte si de alta.
Cand s-a trezit, locurile acelea il dureau foarte tare.
Maica Domnului i-a zis: "La Athos am nevoie de tine, nu aici!".
Atunci a renuntat sa dea petitia la arhierei si a cerut sa plece la Athos. Durerea spinilor de la tampla nu s-a potolit decat cand a inceput sa faca demersurile pentru plecare. Era prin 1970.
A asteptat 6 ani, pana sa i se dea viza pentru Sfantul Munte. Dar a perseverat. "Caci era porunca mare, de Sus!" - care, in final, s-a implinit; si Parintele Gavril a ajuns pe Athos, la manastirea Sfantul Pantelimon.
In tot acest timp, el a facut vindecari si exorcizari. A avut viziuni, a primit sugestii terapeutice prin mesageri divini, prin Maica Domnului. A continuat sa aiba viziuni, mereu intarite de prezenta Maicii Domnului sau a unui mesager divin.
Sfaturi din lumea de dincolo
Viziunile spontane au nevoie de supervizarea unui duhovnic, la randul sau vizionar. E nevoie, asadar, de canalizarea teologica a unei viziuni, ca sa fie inlaturat riscul frecvent cand o elaborare psihica subiectiva este confundata cu o viziune.
Parintele Gavril are experienta, are confirmari ca "vederile" sale ating o profunzime teandrica. Dar uneori eram tentat sa ma intreb: "Oare el chiar vede ingeri sau numai traieste ca ingerii? Sugestiile terapeutice el le primeste chiar de la Maica Domnului" sau chipul Acesteia ii vine cu o concretete halucinanta, din nevoia launtrica a unei confirmari suprafiresti a unor intuitii proprii?
Un lucru mi-a aparut evident: el traieste in doua lumi, cea vazuta si cea a spiritului. La el, aceste lumi sunt intr-o certa continuitate. Aduce din lumea spiritului solutii de viata. Un criteriu in evaluarea acestor atingeri suprafiresti este consecinta lor spirituala, inmultirea harului si a pastratorilor vietii. Restul este taina.
"Preoti, nu buturugi!"
Intr-o zi, mi-a dezvaluit o reteta cu care a tratat cancerul, reteta primita prin inspiratie de la Maica Domnului. Stia multe leacuri. Mi-a spus: "Vino pe Sfantul Munte (intr-o luna anume), ca sa-ti arat iarba de stanca". Dupa cules, planta se intoarce imediat cu radacina in sus. Leacurile sunt insa un simplu suport. Importanta este starea de "corp duhovnicesc" creata prin rugaciune.
Cum vorbeam - sub soare, in fata katolikonului -, pe poarta a intrat un om, un grec, care i s-a inchinat parintelui si i-a sarutat mana. Apoi acela a plecat, iar Parintele Gavril imi zice: "Este un om care s-a vindecat aici, la noi, de o boala incurabila. Cum? Cu Sfantul Maslu si cu leacul de care ti-am zis. Dar cu leacurile este asa: au efect doar impreuna cu Sfantul Maslu".
- Si de ce nu sunteti lasat la pustie? readuc eu subiectul prim.
- Sa nu decada manastirea. Sunt timpuri foarte grele. Sunt multe primejdii pentru biserica. Doamne, cum arata manastirea cand am ajuns aici! Si le-am zis: "Noi sa fim preoti, nu buturugi!".
Simti vigoarea lui, ti se transmite. Are barba alba si e frumos. De altfel, chiar termenul "calugar" deriva din kalos gheros care inseamna: batran frumos, sau batran stralucit.
Vindecari spontane
Dar iarba cu radacinile in sus este doar partial solutia vindecarii. Remediul adevarat este aparitia, in vedenie sau vis, a Maicii Domnului. Dupa asemenea aparitii, uneori survin chiar vindecari spontane. Am cunoscut pe Sfantul Munte un alt caz. La un iluminat, aflat la o interventie chirurgicala, a aparut, cu o concretete verificabila prin simturi, Sfantul Pantelimon, patronul vindecatorilor. El s-a infatisat si bolnavului, si doctorului chirurg care facea interventia. Medicului i-a aparut in sala de operatie, chiar imbracat in halat alb, conventional, ca sa nu socheze pe nimeni.
Starea de puritate a pacientului, puterea sa de identificare cu trupul-duh (prin rugaciune, prin schimbarea mintii) produc insanatosiri sau ameliorari.
Uneori, aparitia divina insanatoseste spontan, alteori, ea indica un medicament sau chiar ajuta la operatia chirurgicala. Cred ca aceste diferentieri sunt in functie de ecranele mentale ale pacientului, de gradul sau de purificare sau de apropiere de Dumnezeu.
Amintirea mortii, dascalul cel mare al vietii
Cea mai buna vindecare este insa cea care transforma sufletul. Cei mai multi, dupa ce au fost adusi la viata dintr-o boala incurabila, sunt transformati. Sunt rare, foarte rare cazurile cand un om revenit la viata sa mai si ramana impietrit. Dar e cate un caz. Zice: "Uite, omul asta care mi-a sarutat mana. Este un salvat din moarte".
Cand un om a fost in vecinatatea mortii, este transformat pentru tot restul vietii. Amintirea mortii este cel mai mare dascal al bunei vietuiri. Dupa o vindecare miraculoasa, este ca si cum omul a primit o a doua viata. Cand te scoli sanatos dupa ce-ai fost langa moarte, mintea ta este transformata, este ca la sfinti. Un monah care a revenit la viata, dupa o asemenea incercare, a trait restul vietii intr-o stare ingereasca. Si, dupa aceea, daca esti transformat, nu te mai imbolnavesti niciodata. Caci el s-a identificat cu duhul; or, duhul nu se poate imbolnavi.
- Da, zice. Mari minuni mi-a aratat Dumnezeu!