Si la Bucuresti, si la Chisinau, si la Bruxelles. Nu poti maslui istoria la infinit: vine o zi cand intregul esafodaj de minciuni se prabuseste si adevarul iese la lumina. Basarabenii nu au fost nascuti in orfelinatele tariste sau sovietice. Ei au radacini stravechi si acte de identitate in hrisoave domnesti, cu mult inainte ca pretinsii lor parinti de la rasarit sa fi aparut pe lume. La fel, politicienii damboviteni ar fi bine sa nu se dea in spectacol cand e vorba de interesul national, ci sa constientizeze ca basarabenii, dupa abandonul rusinos din iunie 1940, si-au dus crucea prin gulagurile sovietice, incercand, intr-o singuratate cumplita, sa-si salveze limba, credinta si fiinta nationala. Basarabenii, impreuna cu fratii lor bucovineni, au dus jugul ocupatiei straine, fara sa li se ingaduie sa-si sprijine capul pe umarul statului roman comunizat. Pentru noi, singura mangaiere a fost "Tara noastra de dor, Romania eterna", credinta nestramutata in natiunea romana, in Eminescu, in Stefan cel Mare. Dupa decembrie 1989, basarabenii au asteptat de la seful statului roman, in primul rand, adevarul despre evenimentele tragice din iunie 1940, despre dezmembrarea Romaniei si a poporului roman, despre cedarea fara de lupte a Basarabiei si Bucovinei, impreuna cu peste 5 milioane de romani. Am mai asteptat ca seful statului roman sa nu execute comanda Moscovei, ci sa convinga Moscova sa renunte la ce nu-i apartine, sa ceara diplomatic Kremlinului sa abandoneze teoria stalinista ca moldovenii si romanii sunt doua natiuni diferite si vorbesc doua limbi diferite, sa participe in comun la taierea gardului de sarma ghimpata si la lichidarea consecintelor pactului Ribbentrop-Molotov. Ce au auzit, de la Cotroceni, basarabenii si bucovinenii, din 1990 pana la sfarsitul lui 2004, e mult prea dureros si umilitor; nu revenim la dezinformarile din mass-media si lustruiala politicastrilor bucuresteni pe seama noastra, ca sa nu presaram sare pe o rana inca deschisa...
Ceea ce a urmat din 2005 si pana in 27-28 ianuarie 2010, cand presedintele tuturor romanilor, Traian Basescu, a venit de acasa - acasa, a fost, mai intai de toate, un drum lung si plin de obstacole, in a spune adevarul despre drama Romaniei si separarea artificiala a poporului roman in doua state, a fost un drum pe care seful statului roman l-a facut cu mult curaj si demnitate, fapt ce i-a adus afectiunea, respectul si votul basarabenilor (95%). "Clarvazatorilor", "inteleptilor", comentatorilor si temerarilor din tufisurile din preajma Cotrocenilor nu le-a plesnit obrazul de rusine sa tipe ca gazele rusesti sunt mai actuale si mai importante decat milioanele de romani din stanga Prutului, ca refacerea unitatii nationale si reintregirea neamului romanesc implica riscuri si costuri mari, ca e mai profitabil sa fii cu ochii pe slanina decat pe fratii tai de sange, ramasi dupa sarma ghimpata. Ei, iata ca Traian Basescu a sfidat prudenta, spaima si lasitatea politicastrilor si a spus peste tot ca Basarabia e plina de romani, ca basarabenii sunt parte organica a poporului roman, ca ei au aceleasi drepturi ca orice roman de la Iasi, Cluj, Timisoara sau Bucuresti. Aproape 7 decenii am asteptat sa auzim aceste adevaruri din partea sefului statului roman si, in sfarsit, le-am auzit. Politicienii de la Chisinau, Bucuresti, Moscova si din alte capitale, daca doresc, cu adevarat, intrarea in normalitate a relatiilor ruso-romane, dar si moldo-romane, trebuie, inainte de toate, sa renunte la minciunile oficiale, emanate de teoria stalinista, la neadevarurile si fobiile care mai otravesc mintile indoctrinate si sufletele nevinovate ale oamenilor de rand.
Multi asteapta minuni de la Traian Basescu: reintregirea neamului romanesc, circulatie libera, locuri de munca, salarii mari, poduri de metal, cai ferate moderne, automagistrale, infrastructura europeana. Daca toate aceste beneficii vor fi inaltate pe minciuna, ele se vor prabusi. Traian Basescu a inteles si a anticipat: mai intai a spus adevarul, l-a asezat ca piatra de temelie, apoi a pornit constructia. Aceasta este semnificatia vizitei facute la vatra stramoseasca, la un sfarsit de ghenar, din leatul 2010, cum ar spune cronicarul.