A ramas fara opt membri in mai putin de zece zile. Intre care si sapte parlamentari care vor ingrosa asa-zisul grup al independentilor si care vor asigura o majoritate confortabila partidului aflat la putere. Se vorbeste de un posibil partid mai la stanga PSD-ului si chiar de un mecena care le-ar putea asigura logistica financiara, in persoana unui fost dinozaur comunist care a facut parale nenorocind invatamantul romanesc. Insa grupul este prea eterogen pentru a avea o structura ideologica articulata, care sa-l impuna si sa-l aduca in prim-plan, si are prea multe persoane provenite dintre imbogatitii tranzitiei sau din fosta nomenclatura comunista, absolut nefrecventabile.
Hemoragia de personal, intre care si cateva nume cu greutate, a fost pusa de Ion Iliescu, pe seama manevrelor de la Cotroceni, uitand ca si PSD a facut acelasi lucru cand s-a aflat la putere. In cazurile a doi oameni onorabili care au parasit PSD-ul, Ion Iliescu si-a iesit din pepeni, acuzand degradarea morala, oportunismul, arivismul si chiar lipsa de caracter. De parca a fi coleg de partid cu Marian Vanghelie, Radu Mazare, Miron Mitrea, Adrian Nastase si chiar cu Ion Iliescu, profitorul revolutiei si al mineriadelor, ar fi o dovada de dezinteres, de convingeri politice ferme, de caracter si de probitate morala. De altfel, in pomelnicul celor pe care i-a vestejit - din jena, probabil - lipseste fugarul care a intrat in istoria tranzitiei cu numele de Miky Spaga. Toate partidele au incurajat traseismul si au practicat racolarea cand s-au aflat la putere, si au devenit victime cand au fost in opozitie. Toate au denuntat procedeul. S-au cautat si solutii, fara mare tragere de inima, numai atat cat sa nu le gaseasca, invocandu-se fel de fel de chichite legale. Nu exista o statistica a traseistilor. Iar contabilizarea celor care si-au schimbat partidul in cursul exercitarii mandatului in teritoriu, in primarii, consilii locale si judetene, nu este posibila. Despre fripturismul politicienilor ne putem face, insa, o idee din ceea ce se intampla la nivel central. Coalitia "Romania curata" a stabilit ca la alegerile parlamentare din 2008 au candidat 146 de politicieni, care au trecut prin doua sau trei partide. Intre ei, Dan Ilie Morega pare un caz unic in istoria cameleonismului politic national, poate si mondial. De la stanga la dreapta, n-a iertat nimic. A trecut prin APR, PDSR, PNL Campeanu, PRM si PNL. Cinci partide. De fapt, sase. Liberalul Morega, ca si social-democratul Iliescu, uita sa-si treaca in palmares ca a facut parte si din Partidul Comunist, inainte de 1989. Exista si un campion absolut la traseism-viteza, un deputat care in doi ani a schimbat patru partide, iar intr-unul a stat doar doua saptamani! La viteza cu care omul isi schimba culoarea politica, un cameleon ar putea trece drept model de consecventa si de stabilitate.
Boala traseismului politic nu-i de azi, de ieri. A evoluat ceva mai accelerat cam de pe vremea cand Ion Iliescu a descoperit ravagiile pe care la facea "capitalismul de cumetrie" in PSD. Generosii de stanga aveau mai mult interese si mai putin convingeri. Nu binele public ii interesa, ci mai binele personal. Lista traseistilor politici e o calatorie in tara minunilor, populata de matusi, mame, sotii, veri, nasi, fini si afini cu grandioase succese in afaceri, in perioada in care sotii, tatii si fiii au ocupat functii publice. Cum scopul scuza mijloacele, politicianul a inceput sa schimbe partidele, si odata cu ele, si convingerile, mai des decat ciorapii. Stanga sau dreapta sunt notiuni lipsite de sens. Esential este sa fii mai in fata.