Literatura rusa contemporana isi continua marea traditie prin scriitori din patrie sau din emigratie ale caror nume fac inconjurul lumii. Ulitkaia, Tolstaia, Sorokin, Pelevin, Kurkov, Mamleev, Dovlatov, Erofeev, Makanin sunt doar cativa dintre acestia, tradusi si la noi - dovada a formidabilului rezervor de talente din spatiul ex-sovietic. Caci, in ceea ce priveste arta, Rusia a fost si ramane o mare putere, iar antipatiile politice n-au ce cauta in recunoasterea acestei evidente. Andrei Makine (dupa gustul meu - ceva mai jos pe scala valorica decat ceilalti) e si el foarte cunoscut si asta pentru ca romanele lui, toate cu subiect rusesc, au fost scrise in franceza si publicate la Paris, ceea ce le-a asigurat o buna vizibilitate. Nascut in Siberia in 1957 si refugiat la 33 de ani in Franta, Makine a crezut in vocatia lui de scriitor francofon si a indurat mari privatiuni pana cand cel de al patrulea roman, "Testamentul francez", a primit in 1995 - fapt unic in istoria prestigioaselor premii - si Goncourt, si Medicis, plus Goncourt-ul liceenilor. Incepand de atunci, a incetat sa mai fie "un scriitor din Est", un emigrant tratat cu condescendenta de arogantii francezi, a fost asimilat si a facut o cariera literara de succes, publicand volum dupa volum. 12 pana acum, toate traduse si la noi, la Humanitas si Polirom (despre majoritatea am scris aici, la vremea aparitiei lor). In romanul pe care vi-l recomand azi, aparut in original anul trecut, scriitorul francez de origine rusa nu-si mai flateaza nici tara adoptiva, nici patria natala. Ambele apartin acum unei epoci in care se simte stingher. Personajul principal din "Viata unui barbat necunoscut" e evident un alter-ego. Ivan Sutov (sut in ruseste inseamna mascarici, iar sutocika - gluma), romancier rus disident refugiat de doua decenii la Paris, e un cincuagenar in plina "criza a varstei de mijloc", recent parasit de tanara iubita frantuzoaica, Lea. Fata, o provinciala veleitara, isi legase de el speranta de a patrunde in lumea literara pariziana. O lume pe care Sutov o desfide caci o vede robita vulgaritatii televizuale, mentalitatii cinice si superficiale, globalizata pana la pierderea identitatii, in plin declin cultural. Deceptia amoroasa si intelectuala il determina sa se intoarca in orasul studentiei lui, Leningrad/Sankt Petersburg, in cautarea unei colege, Iana, cu care avusese o idila cehoviana. Orasul isi serbeaza cu fast si circ, chiar cand Sutov ajunge acolo, trei secole de la infiintare (deduc ca suntem prin 2003). Regasita Iana e acum o prospera femeie de afaceri, ce tocmai isi amenajeaza un vast apartament de parvenita, reunind locuintele odinioara "la comun" dintr-un imobil central. Dintre fostii locatari nu a mai ramas decat, intr-o camaruta, un batran paralizat si mut pe care energica executive woman si fiul ei Vlad, advertizer cu studii in SUA, urmeaza sa-l mute la azil. Scriitorul cu oarece faima venit din Franta si gazduit de Iana, prea aferata cu afacerile ca sa se ocupe de el, nu intelege nimic din Rusia "americanizata" a lui Putin, si ea supusa consumerismului si modelor globale, trairii frenetice a "oportunitatilor" si ignorarii fantomelor trecutului. "Impotmolit in vremurile blestemate pe care lumea vrea sa le uite", Sutov se simte strain si in societatea postsovietica, precum in cea occidentala. Si aici, Makine recurge la un artificiu putin cam demonstrativ, cam fortat. De la jumatatea cartii - roman in roman - ne livreaza povestea de iubire tragica si sublima a batranului paraplegic din camaruta, Volski, iesit din mutenie pentru a-i incredinta lui Sutov spovedania lui de muribund. In care reinvie toata maretia si misterul "sufletului rus", o natiune poetica si cruda, razboinica si abisala, prada suferintelor si nedreptatilor monstruoase din timpul blocadei si al stalinismului, pe cand chinurile si umbra mortii dadeau iubirii o dimensiune si mai adanca, iar fericirii furate o lumina paradisiaca. Ceea ce vrea sa spuna Andrei Makine cu noul lui roman impregnat de o tulburatoare nostalgie e ca o lume fara memorie, care traieste doar in usuratatea clipei, se indreapta spre haos. Ca societatea in care banul face legea creeaza oameni infirmi sufleteste, incapabili de fericire. In avion, la intoarcerea in Franta, Sutov are impresia ca pleaca de nicaieri si merge spre nicaieri, ca pentru el nu mai exista o destinatie adevarata.