Romania detine unul dintre cele mai importante si ravnite mandate de "ministru al Europei", acela de comisar pentru Agricultura. Cu alte cuvinte, un roman sta la aceeasi masa cu mai-marii europeni, intr-o pozitie de invidiat, de unde se dirijeaza sume de bani ametitoare, decizii fundamentale pentru viitorul UE, reforme si restructurari de care vor depinde destinele a sute de milioane de europeni. Vorbim de doctorandul in economie agricola Dacian Ciolos, fost ministru al Agriculturii la Bucuresti, un expert specializat in universitati franceze, poliglot si diplomat, cunoscator fin al uzantelor birocratiei europene. Domnia sa ne-a acordat un interviu in exclusivitate.
"Politicile agricole din ultimii 20 de ani au fost politici electorale"
- In 1991, Petre Roman anunta ca Romania a castigat pariul cu agricultura. A fost cu adevarat un pariu castigat, domnule comisar?
- Din cate stiu eu, la un pariu se pune ramasag pe ceva. in agricultura romaneasca, ramasagul ar fi trebuit sa fie pe o politica de restructurare sanatoasa, cu fonduri suficiente, care sa atraga investitii si sa sprijine agricultorii. Dupa ce s-a decis dezmembrarea CAP-urilor, iar mai apoi privatizarea IAS-urilor, o astfel de strategie ar fi fost necesara. Ne-a lipsit tocmai aceasta politica de restructurare, bazata pe o viziune pe termen lung, iar pretul a fost platit atat de agricultori, cat si de consumatori. Politicile agricole din ultimii 20 de ani din Romania s-au bazat fie pe stabilizarea preturilor, fie pe deschiderea pietelor nationale spre importuri, dar fara fonduri sau facilitati pentru investitii reale. Altele au fost, pur si simplu, politici electorale, de sustinere a producatorilor prin subventii directe in preajma alegerilor, fara niciun efect de modernizare sau restructurare.
- Cine credeti ca a impiedicat reformele si redresarea agriculturii romanesti?
- Cred ca in primul rand lipsa unei viziuni sau poate a curajului politic de a ne asuma o viziune. O astfel de viziune ar trebui pusa in practica in stransa colaborare cu organizatiile agricole. Dintr-un dialog real cu liderii puternici, care sa reprezinte diversitatea regiunilor, a productiilor agricole si a tipurilor de exploatatii, oamenii politici ar avea numai de castigat. Aceste aspecte sunt privite cu oarecare superficialitate in mediul politic din Romania. Este o oportunitate insuficient explorata. As indrazni chiar sa spun ca, fara un astfel de parteneriat, niciun partid politic nu va reusi in mediul rural si agricol romanesc mai mult decat sa smulga cateva voturi cu o campanie de tipul "iti dau-imi dai".
- Dupa unele surse, circa 4 milioane de hectare raman anual nemuncite in Romania. Din ce cauza?
- Cauzele sunt multiple: unii dintre proprietarii de pamant locuiesc la oras si nu sunt direct interesati de agricultura. in alte cazuri, proprietatile sunt rasfirate in multe parcele mici. in lipsa unei politici agricole stabile, multianuale, arendasii nu au siguranta necesara pentru a lua in cultura terenuri suplimentare. in plus, politicile de impozitare si de subventionare agricola nu incurajeaza in mod explicit terenurile lucrate. Platesti acelasi impozit pe pamant, fie lucrat, fie nelucrat, iar subventiile sunt de multe ori egale in ambele cazuri.
"A spune ca existenta taranilor e o pacoste dovedeste inconstienta sau superficialitate"
- S-au infiintat mosii in Insula Mare a Brailei sau in Baragan. Este marea proprietate salvarea agriculturii?
- De fapt, la noi, proprietatile agricole nu sunt neaparat mari. Exista unele ferme mari. Sunt numeroase situatiile in care o ferma de 1000 de hectare, sa zicem, are in spate cateva sute de proprietari. in Campia Romana si in Campia de Vest exista un model de exploatare agricola care pare sa functioneze. Dar acest model este foarte diferit de situatia din podisul Transilvaniei, din Bucovina sau din lunca Siretului. Nu cred ca statul trebuie sa intervina in favoarea unui model agricol sau impotriva altuia. Statul ar trebui sa faciliteze mecanisme care sa permita accesul pe piata pentru diferite categorii de exploatatii agricole. Desigur, in regiuni mai putin favorabile unei competitivitati naturale, daca este in interes public, statul ar trebui sa sustina anumite categorii de ferme pentru mentinerea lor in productie.
- Avand circa 3-4 milioane de gospodarii taranesti, Romania detine locul intai in UE. Este existenta taranilor un noroc sau o pacoste istorica?
- Daca privim lucrurile numai din perspectiva eficientei economice, cadem repede in capcana condamnarii unui numar mare de gospodarii sau ferme mici. Personal, cred ca, in anumite conditii, aceste gospodarii si ferme mici pot sa-si gaseasca locul. Cred cu tarie ca satul a reprezentat coloana vertebrala a dezvoltarii si rezistentei poporului roman ca natiune, atat in plan social, cat si in plan spiritual. A spune ca existenta taranilor e o pacoste dovedeste inconstienta sau superficialitate. insa lucrurile se schimba. intr-o societate tot mai deschisa, locurile "uitate de timp", satele izolate, acele surse de stabilitate si regenerare sociala, devin tot mai rare. Daca pe vremea comunismului, taranii au continuat sa joace un rol de rezistenta sociala, in perioada de tranzitie, tot taranii, cu ale lor exploatatii de subzistenta, au jucat un rol de tampon impotriva somajului.
"Salvarea gospodariei taranesti depinde de noi, cei care alegem cand ne aflam in fata tarabelor cu produse alimentare"
- Gospodaria taraneasca este singura cale de a pastra traditiile si farmecul vietii la tara. Are Romania un program de salvare a clasei taranesti?
- Masura in care gospodaria taraneasca sau mica exploatatie agricola va putea pastra aceste traditii depinde de comportamentul nostru in calitate de consumatori. Dinamismul vietii citadine din acesti ani ne face sa nu ne mai aprovizionam cu produse alimentare de "acasa, de la tara", ci sa ne indreptam tot mai mult spre comert. Daca vom renunta la a mai consuma produse traditionale, in favoarea produselor standardizate din hipermarket-uri, micile gospodarii, in care ne-am petrecut copilaria multi dintre noi, nu au cum sa reziste economic. Daca in mediul rural nu e viata economica, atunci nu e nici viata sociala si nici traditie. Cred insa ca salvarea gospodariei taranesti depinde in primul rand de noi, cei care alegem cand ne aflam in fata tarabelor cu produse alimentare. Programele guvernamentale nu sunt suficiente.
- Este agricultura ecologica nisa prin care Romania ar putea reintra in forta pe piata europeana?
- Cred ca, in primul rand, trebuie continuate eforturile de a face cunoscute aceste produse aici, in Romania. Statul poate sa ajute, dar aceasta misiune revine in primul rand producatorilor bio din agricultura si din industria alimentara. Prin asociatiile pe care le au, acestia sunt tot mai prezenti in mass-media si in constiinta publica. Statul ar putea sa intervina in crearea unor mecanisme de sustinere financiara, care sa stimuleze conversia spre agricultura ecologica. insa, pentru ca un producator sa faca acest efort, este nevoie de piata, deci tot la consumator revenim. De aceea, retelele de magazine bio, targurile periodice pot avea un rol important in dezvoltarea pietei interne. A miza doar pe export mi se pare riscant si, de altfel, greu de pus in practica, pentru ca ne invartim intr-un cerc vicios: nu se exporta pentru ca nu este productie, nu se produce pentru ca nu exista un sistem organizat de colectare.
"O reforma agrara dictata de sus in jos, fara legatura cu producatorii, nu are, dupa parerea mea, nici o sansa de reusita"
- Ce ar trebui schimbat in politica agricola, pentru a ne gasi locul pierdut odinioara, de granar al Europei?
- Eu nu cred in deciziile "politice" de orientare a agriculturii intr-o directie sau alta, daca acestea nu sunt luate printr-o implicare directa a profesiei agricole, a organizatiilor de producatori. O reforma agrara dictata de sus in jos, fara legatura cu producatorii, nu are, dupa parerea mea, nici o sansa de reusita. Nu cred ca trebuie mizat doar pe un produs pe care sa ne specializam, pentru ca agricultura hiper-specializata este supusa unor riscuri mari de evolutie a pietei. Conditiile din Romania permit dezvoltarea performanta, in paralel, a mai multor sectoare pentru a caror productie exista piete de desfacere, inclusiv piata interna, inca deficitara, atat in legume si fructe, cat si in carne si oleaginoase. in primul rand, ar trebui oferite perspective clare fiecarui sector agricol in parte. Aceasta gandire a inceput sa fie structurata in cadrul Comisiei prezidentiale pentru politici publice in agricultura. Sper ca activitatea acesteia sa continue, pentru a finaliza acest proces.
"Cred ca e timpul ca Romania sa-si asume cat mai activ si mai intelept rolul de stat membru al UE"
- Multi vad in pozitia dv. de comisar o sansa pentru agricultura romaneasca, deoarece cred ca veti directiona fonduri mai mari spre tara natala.
- Dar de ce ar trebui ca cineva sa canalizeze mai multi bani spre Romania, cand inca nu au fost utilizati banii care sunt pusi deja la dispozitie? Haideti sa ne mobilizam in tara si sa demonstram ca suntem capabili sa utilizam aceste fonduri in mod eficient, corect si transparent! inca n-am demonstrat asta. Directorii agentiilor de plati se schimba cel putin la fel de des ca si ministrii, si sunt legati politic de acestia. Serviciile de consultanta pentru proiecte mici in agricultura si dezvoltare rurala - cele care ar putea face sa evolueze "fata" satului - sunt inca insuficient accesibile si performante. Avand un comisar roman la agricultura, care cunoaste realitatile din tara, poate fi un avantaj pentru Romania, pe termen mediu si lung. Pe termen scurt insa, depinde in primul rand de autoritatile nationale sa valorifice oportunitatile existente. Nu e nevoie de oameni providentiali, ci doar de organizare si perseverenta. Oricum, ideea ca un comisar poate dirija fonduri spre un stat membru este o viziune simplista. Un comisar face parte dintr-un sistem mai larg. El orienteaza propunerile de politici in sectorul pe care il coordoneaza si asigura aplicarea acestora, odata ce deciziile sunt luate. Este un proces complex, care implica statele membre reprezentate in Consiliile de ministri UE si Parlamentul European. Cred ca e timpul ca Romania sa-si asume cat mai activ si mai intelept rolul de stat membru al UE, nu doar prin comisar si prin europarlamentari, dar si prin participarea efectiva in procesul decizional si in aplicarea politicilor europene.
- Comisia Europeana a aprobat recent patru soiuri de organisme modificate genetic (OMG). Este Romania obligata sa urmeze deciziile CE?
- Romania nu va fi obligata sa introduca in cultura aceste soiuri, deoarece Comisia a lasat decizia la nivelul fiecarui guvern national. Chiar si atunci cand se ia decizia de introducere in cultura, sunt de respectat norme privind trasabilitatea si coexistenta culturilor agricole OMG si non-OMG. in ce ma priveste, cred ca agricultorul si consumatorul au dreptul sa decida: primul, daca doreste sa cultive, si celalalt, daca doreste sa consume. Cred ca sectorul agroalimentar european are mai degraba de castigat dintr-o politica de calitate si de diversificare a produselor agroalimentare decat dintr-o politica de cantitate si de uniformizare a acestor produse.
Comisarului Dacian Ciolos ii puteti scrie la e-mail: dacian.ciolos@ec.europa.eu