Asa ca atunci cand falfairea perdelei de la fereastra a fost amplificata de o zbatere precipitata, nu am fost mirat sa prind in causul palmelor o pasare galbena-galbena, cu irizatii verzui. In dorinta probabila de a-si schimba locuinta, a intrat in viata noastra, venit in cautarea aventurii, papagalul Bobita.
Cazare puteam sa-i ofer. "Garsoniera" lasata mostenire de canari a fost ocupata fara mofturi, iar singura mea grija era sa descopar pretentiile culinare ale noului locatar. Insa, cu toate eforturile facute, am observat ca Bobita nu prea era in apele lui. Motivul l-am aflat de la un cunoscator al "psihologiei papagalicesti". Ei, papagalii,
sunt foarte sociabili, se simt bine cand sunt bagati in seama, cand se afla in centrul atentiei, mai toata ziua. Noi, deh, aveam si alte preocupari.
Atunci, dupa o "discutie de familie", am hotarat, cu strangere de inima, ca ar fi mai potrivit sa-si mute domiciliul la parintii mei. Ei locuiau la curte, si prin natura "profesiei" - erau pensionari - il puteau antura mai multe ore din zi pe Bobita. Principiul "vazut-placut" a functionat perfect. Dupa cateva zile, era de-al casei. Colivia ramasese doar dormitor, incolo toata sufrageria era in stapanirea lui, spre bucuria alor mici. Usor, a inceput, dupa zilele de acomodare, sa-si arate si unele trasaturi de caracter. Vesel, cand mama aducea micul dejun si-i ura: "Buna dimineata, Bobita!". Linistit si ascultator, cand cocotat pe umerii tatei, isi spuneau povesti de viata, fiecare in legea lui. Tandru, cand raspundea la mangaieri si pupaturi. Dar reactiona violent, cu zgomote guturale si zbateri din aripi cand se simtea lezat in drepturile sale. Asa se intampla cand venea Fane Mantoc, vecinul, sa faca o "tabla" cu tata. Nea Fane il aducea cu el, pe post de "port-bonheur", pe motanul Cartus. Pana de curand, avand statut de favorit si deci posesor de "carte verde", ce-i permitea intrarea in casa fara restrictii. Cartus s-a vazut pus in fata unei situatii cel putin jenante. Cum sa-i ia fata un papagal? Cu toata educatia si experienta capatate in urma unor indelungi escapade pe acoperisuri, nu putea admite un asemenea afront. Din strafunduri, au rabufnit porniri primare. Conflictul fiind pe cale sa izbucneasca, mai marii casei au hotarat sa-i retraga motanului acreditarea, lucru ce a starnit, pe la usi, indelungi miorlaituri-protest.
Altfel sedeau lucrurile cand Bobita era scos sub bolta de vita, afara. Aici, era intampinat cu scandal de vrabiutele ce se vedeau lipsite de o parte din portia lor de faramituri. Bobita insa le dadea, ingaduitor, pace.
Asa, cu bune si rele, timpul trecea pe nesimtite in casa din Dunavat 23, pana cand, intr-o dimineata, mama, preocupata sa nu verse cafelele, a uitat sa dea binete tuturor locatarilor casei si, dinspre colivie, cineva a zis: "Buna dimineata, Bobita!". De-abia atunci s-a varsat cafeaua!
- Sile, tu ai auzit? Nu a fost nevoie de confirmare, pentru ca din nou, clar, cu intonatie, s-a auzit: "Buna dimineata,
Bucuria a fost pe masura surprizei si, inceputul odata facut, lauda inregistrata in capsorul papagalului s-a pornit sa se deruleze. Vestea ca Bobita vorbeste s-a raspandit si toti cunoscutii veneau sa-l vada si sa-l auda. El, ca o vedeta, "se producea" fara fite. Saluta respectuos, intra in dialog: "Ce faci?", apoi, in fata succesului, devenea un pic narcisist: la intrebarea "Cine e baiat frumos?", raspundea prompt: "Bobita". Rusinat, se ascundea apoi dupa carti si incerca sa scape de intrusi, speriindu-i: "Bau".
Luasem in calcul sa-i gasim "consoarta", ca sa-i facem viata cat mai placuta, asa cum o facea el parintilor mei. Dar intr-o zi, printr-o fanta a ferestrei, Bobita a zarit o geana de cer albastra, s-a strecurat afara si "Bobita! Bobita!" Prea tarziu. In curte, forsitiile explodasera poleind totul in aur. Era din nou primavara! Si primavara pasarelele ...
ILIE PETRE FLOREA - Bucuresti, str. Becatei nr. 4, bl. R4, sc. C, ap. 139, sector 3






Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 


18.04.2010, 10:32Viorica Buzdugan
De ce ati intrerupt povestirea ?