- Dezvaluirile facute in cazul senatorului Catalin Voicu, acuzat de coruptie, arata ca acesta construise o retea prin care controla decizii in justitie, anchete politienesti si initiative politice. Este un caz izolat sau vorbeste despre o realitate la nivelul intregii tari?
- Cazul Voicu probeaza o realitate pe care o banuiam cu totii, dar asupra careia nu aveam dovezi. Vazand cat de greu a inaintat Romania in toti acesti 20 de ani, cu cata opozitie la schimbare, era clar ca ceva nu era in regula. Degeaba speram noi ca facem progrese prin legi bine ticluite in Parlament, prin reguli si institutii europene, caci venea reteaua si radea tot, facea ce voia. Cazul Voicu ne-a dezvaluit ca o aparent banala intalnire, intr-un restaurant, a catorva barbati poate insemna obtinerea unei rezolutii de neincepere a urmaririi penale, masluirea unei licitatii, o sentinta favorabila intr-un proces, o arestare a cuiva, un santaj de pe urma caruia rezulta modificarea unei legi. Toata istoria Romaniei de dupa revolutie a fost marcata de existenta unor asemenea retele tip Voicu, unele mai mari, altele mai mici. Sa nu ne iluzionam. Reteaua Voicu nu este singura. Este de presupus ca toti baronii locali au astfel de retele in judetele lor. Cu acelasi principiu de functionare si cam aceeasi componenta: politica, afaceri, justitie, politie si presa. Cazul Voicu ne mai arata si pe langa ce pericol am trecut la recentele alegeri prezidentiale. A lipsit foarte putin ca Romania sa intre sub controlul retelei Voicu. Daca d-l Mircea Geoana ar fi castigat alegerile, reteaua Voicu conducea acum pe fata: facandu-i scapati de justitie pe unii vinovati, fabricandu-le dosare si arestandu-i pe adversarii politici sau pe concurentii din afaceri etc. Toti judecatorii, dezvaluiti azi ca oameni ai retelei Voicu, ar fi raspuns numaidecat la comenzile generalului senator Voicu. Nu inseamna insa ca, odata cu arestarea capului, reteaua s-a desfiintat. S-ar putea ca d-l Voicu sa fie condamnat si reteaua sa functioneze mai departe, cu alt cap. Ramane de vazut cum va reactiona justitia. Pana acum nu si-a sanctionat judecatorii implicati in acest scandal de coruptie la nivel foarte inalt.
- Sunt implicate nume sonore ale Justitiei, ca acela al judecatorului Florin Costiniu...
- Care este erou al unuia dintre cele mai jalnice episoade relevate de interceptarile din cazul Voicu. D-l Costiniu, judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie, om in varsta, cu experienta profesionala, se scuza in fata unui afacerist, a d-lui Casuneanu, tremurand, ca n-a iesit sentinta pentru care pusese o vorba buna. Se jura pe nepotii sai, in fata unui inculpat, ca nu l-a putut ajuta mai mult, desi a facut tot ce a depins de el. Si aici urmeaza partea si mai interesanta, pe care o zice Voicu: "Ce sa-i faci, daca acesta e regimul corupt al lui Basescu?". Cu alte cuvinte, din pricina regimului corupt al lui Basescu nu le-a iesit lor actul de coruptie.
- De ce credeti ca ancheta in cazul Voicu a fost finalizata si data publicitatii acum, cu toate acele interceptari telefonice care tradeaza complicitati vinovate?
- Anul trecut nu s-ar fi putut intampla, pentru ca era un moment electoral, echilibrul de forte era foarte fragil si nici un judecator sau politist nu-si putea asuma riscul declansarii unui asemenea scandal. In plus, mass-media aservita retelei Voicu ar fi transformat totul intr-o manipulare grosolana, cum au facut si in alte cazuri. Cred ca a fost si o strategie a anchetatorilor, care n-au vrut ca munca lor sa devina tema electorala - din prudenta, ca sa nu se spuna ca fac jocuri politice si pentru ca nu stiau cine va fi la putere.
- In ultimul timp, au mai avut loc si alte arestari spectaculoase pe motive de coruptie: a primarului Antonie Solomon de la Craiova, a primarului Mircea Gutau de la Ramnicu Valcea. Putem spera la o reluare a luptei anticoruptie fara steaguri, adica fara declaratii si promisiuni desarte? Este vorba despre platirea unor polite? Sau mimam, iarasi, pentru ca trebuie sa vina un nou raport pe Justitie de la Comisia Europeana?
- Este cate ceva din fiecare. E posibil ca Justitia sa dea semne fata de Comisia Europeana, dar cred ca se mai platesc si polite. Si judecatorii sunt afiliati, arondati, au simpatii politice, au inamovibilitate si pot sa-si exercite functia dupa cum vor, inclusiv slujindu-si parti-pris-urile politice. Dar n-ar fi fost posibila nici o razbunare politica, daca cei vizati erau curati si nu puteau fi agatati cu ceva.
"Teo Trandafir are avantajul unui anume bun simt si al umorului"
- Sa trecem la lucruri mai vesele. Avem alegeri din nou in Bucuresti, la Colegiul 19, unde se vor infrunta doua doamne: Teo Trandafir (PD-L) si Liliana Minca (PC-PSD-PNL). Ce spun aceste candidaturi despre scena noastra politica, rezerva de cadre a partidelor care le sustin si miza acestor alegeri?
- Ca si in cazul d-lui Bogdan Olteanu, care a demisionat si din PNL, unde era vicepresedinte, si din Parlament, pentru o leafa mai buna la BNR, si d-na Daniela Popa, cea care a ocupat postul de deputat la Colegiul 19, a dat totul, inclusiv sefia PC, pe un salariu mai mare la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. Aceste doua exemple sunt graitoare in privinta clasei politice romanesti. Politicienilor nu le pasa decat de ei insisi. Culmea este ca partidelor carora le-au apartinut astfel de personaje nu le-a fost de ajuns ca au pacalit lumea odata cu acesti candidati, dar vor sa-si conserve locurile in Parlament pe mai departe. Iar faptul ca PSD, un partid mare, si PNL, un partid care se da de dreapta, sustin candidatul unei formatiuni care n-ar intra in Parlament niciodata fara ajutor, arata ca la noi nu se face politica, ci cardasie. Acum, despre candidati. Coalitia Grivco (PSD-PNL-PC) o sustine pe d-na Liliana Minca, inclusiv pe canalele de televiziune din dotare. De cealalta parte, PD-L a apelat la Teo Trandafir, o realizatoare de televiziune de succes si, in general, simpatizata de public. D-na Minca a devenit cunoscuta in urma scandalurilor de la Loterie, in care iesea la televizor sa dea replica jurnalistilor, care descopereau nereguli. Asa si-a capatat notorietatea. De aceea, PD-L s-a gandit sa propuna tot o vedeta tv. Asta arata ca nu va fi o competitie de proiecte, ci o batalie de imagine. Pentru ca, la noi, certificatul de competenta a devenit prezenta deasa la televizor. Comparandu-le pe cele doua candidate, as zice ca, in ciuda lipsei sale de experienta politica, Teo Trandafir are avantajul unui anume bun simt si al umorului - calitati care ii lipsesc d-nei Minca si care, de altfel, sunt destul de greu de gasit pe scena politica romaneasca.
"Electoratul roman are repulsie fata de politicienii intelectuali, care il complexeaza"
- Tot la capitolul electorale, se pune deja problema viitorului presedinte. Printre numele vehiculate este si cel al Elenei Udrea. Are sanse o femeie la presedintie?
- Sa fim cinstiti: d-na Udrea nu e pregatita deocamdata nici pentru functia de ministru. Ca dovada, a rostit o fraza destul de alarmanta: "Tara asta are nevoie de o dictatura luminata, zic eu, din cand in cand". Cred ca ar trebui sa invete sa mai taca din cand in cand, si chiar mai des. Pentru ca odata slobozita pe gura o astfel de idee, nu-i face deloc cinste. Nu exista dictatura luminata. Putea sa inteleaga asta de cand face politica, daca nu mai dinainte. Din acest punct de vedere, gandeste la fel ca d-l Ion Iliescu, care in anii '90, spunea ca avem nevoie de un despot luminat. Nu exista asa ceva. Sigur, exista dictatori care se cred luminati, dar fac in jurul lor un intuneric groaznic. Trecand peste asta, nu cred ca Romania este pregatita sa aleaga un presedinte femeie, chiar daca ar candida Angela Merkel, Margaret Thatcher, Hilary Clinton... D-l Blaga a observat just ca electoratul feminin nu voteaza femei. Femeile electori le lauda pe femeile politicieni, dar nu le voteaza. Mai ales daca exista banuiala sau certitudinea ca o femeie politician a fost sprijinita de un barbat, din anumite interese. Am mai avut de altfel candidate la presedintie, insa fara sanse. Dar la noi nu ar avea sorti de izbanda nici un barbat ca Vaclav Havel. Pentru ca nu se pune pret pe calitatea umana a unui candidat, ci conteaza felul in care starneste emotiile electoratului si cum stie sa pacaleasca electoratul, parand sincer. Electoratul romanesc are o repulsie fata de politicienii intelectuali si mai curati, care il complexeaza. Ne plac aceia care ne seamana. Cat despre d-na Udrea, desi e activa si simpatica, nu are sanse nici in 2018, caci se vor repercuta suspiciunile legate de relatia ei cu d-l Basescu. Si ma tem ca, dupa ce isi va incheia mandatul d-l Basescu, se va incheia si cariera politica a dnei Udrea.
- O alta tema de dezbatere publica pusa pe tapet in ultima luna este Legea Lustratiei. Puterea sustine, prin gura d-nei Anastase, presedinta Camerei Deputatilor, ca va adopta Legea Lustratiei. Mai are rost acum?
- Lustratia era foarte buna imediat dupa evenimentele din decembrie '89. Din pacate, cei care n-au vrut-o n-or s-o accepte nici acum, chiar daca ar avea un rol mai mult simbolic si de completare a condamnarii comunismului. Nu i-ar mai atinge pe cei care trebuiau lustrati inca din 1990. Intre timp, acestia au ocupat functii importante in stat, si-au facut plinul, s-au pus la adapost de toate cele... Mai mult, ei au aplicat o "lege" nescrisa a lustratiei, eliminandu-i din viata publica sau marginalizandu-i tocmai pe cei care n-au facut parte din nomenclatura si din Securitate.
- Ajungem si la bani, pentru ca iesirea din criza pare inca departe. Seful FMI a facut cateva declaratii importante la Bucuresti: ca ar fi bine sa amanam adoptarea euro, ca e posibil ca anul acesta Romania sa aiba o crestere economica de 1% si ca vor urma concedieri masive. Sunt vesti contradictorii sau mai degraba exprima o viziune realista?
- A dat cateva semnale realiste. A spus ca pana acum guvernul a avut o prestatie rezonabila, dar ca va creste somajul. Explicabil, deoarece cresterea economica nu se reflecta rapid in locurile de munca si in salarii. Daca se faceau anul trecut reducerile de personal necesare, am fi intrat mai repede pe crestere economica si anul acesta ne-am fi revenit. Dar pentru ca 2009 a fost an electoral si sindicatele s-au opus indarjit, sprijinite de opozitie, oricarei reduceri a numarului locurilor de munca, acum trebuie sa facem ce n-am facut atunci. Seful FMI ne-a spus ca, daca nu reducem cheltuielile, degeaba luam alte masuri. Iar sindicatele, inainte sa scoata oamenii in strada, ar trebui sa ia aminte la exemplul Greciei si al Bulgariei. Cat despre aderarea la spatiul euro, probabil ca nu vom fi pregatiti, daca prelungim criza.