Desi UNICEF serbeaza Ziua Internationala a Copilului pe 20 noiembrie, Romania si alte 24 de tari, majoritatea foste sau actual comuniste, o serbeaza la 1 iunie. Decizia de a se sarbatori o zi a copilului a fost luata cu mult timp in urma, in 1925, an in care s-a tinut la Geneva prima Conferinta mondiala pentru protejarea si bunastarea copiilor. Cu toate reglementarile, in India copiii sunt sarbatoriti pe 14 noiembrie, iar in Japonia si Coreea de Sud, pe 5 mai. O situatie speciala se intalneste in Germania, unde data de 1 iunie este valabila doar in Est, in fosta RDG, pe cand in Vest, in fosta RFG, ziua este serbata pe 20 septembrie. Dar dincolo de inconsecventa stabilirii unei date unice, necesitatea unei zile a copilului este evidenta, nu pentru a o celebra prin festivitati artificiale si oportuniste, ci pentru a ne reaminti cu mai multa responsabilitate de ei. Iata argumentele doctorului Florin Tudose, Decanul Facultatii de Psihologie-Sociologie a Universitatii "Spiru Haret" din Bucuresti.
"Copilaria mi-a ramas ca un taram fabulos, in care frumusetea lumii se descoperea in fiecare clipa, in fiecare fiinta si in fiecare obiect"
- Framantarile sociale prin care trecem si neasezarea lumii de azi ii atinge, cu siguranta, si pe copii. Mai sunt ei, oare, fiintele suave si fragile pentru care s-a inventat sarbatoarea de intai iunie?
- Copiii raman acele fiinte care au nevoie de protectie si dragoste, si asa vor ramane atata timp cat omenirea va exista. In momentul actual, care este marcat de o evidenta criza economica, dar si de una morala, ei ar trebui protejati cu mai multa atentie, dar ma indoiesc ca cineva anume ar fi dispus la un sacrificiu suplimentar pentru copii. Ma uit cu tristete la faptul ca educatorii vremurilor noastre (invatatori, profesori si universitari) sunt mereu gata sa-si sacrifice invataceii, pe care ii tin intr-o tensiune psihologica greu de suportat, atunci cand au revendicari sindicale. Acesti copii invata aceasta joaca de-a greva si blocarea anului scolar, inca din clasa intai.
- Se poate face o paralela intre copiii de azi si copiii de altadata? Personal, ati avut o copilarie fericita?
- Poate intre copii s-ar putea face o paralela, dar intre copilaria contemporana si cea de acum 50 de ani, in nici un caz. Copilaria mi-a ramas ca un taram fabulos, in care frumusetea lumii se descoperea in fiecare clipa, in fiecare fiinta si in fiecare obiect. Descoperirea tinutului minunat care este lumea mi-a ramas in minte ca o expeditie extraordinara si ca un timp fericit. Cred ca si acum folosesc din resursele acumulate in acea expeditie...
- Povestiti o intamplare de acum cinci decenii, a carei semnificatie v-a marcat si v-a insotit toata viata.
- Una dintre nenumaratele intamplari care m-au marcat si care continua sa ma insoteasca este legata de ziua in care comunistii au venit sa stranga caii din satul bunicilor mei. Se hotarase de sus ca trebuie lichidati, pentru ca pamantul sa fie lucrat cu tractoare. Un taran mai varstnic, care avea o pereche falnica de armasari, a incercat sa-si apere caii cu securea in mana, dar a fost lovit, incatusat si ridicat de securistii care ii insoteau pe activisti. Caii au fost dusi la abatoare, si imi amintesc pana azi de tacerea de cetate pradata care se asternuse in zilele urmatoare peste sat. Batranul a fost adus dupa vreo trei zile de la securitatea raionala, batut bestial, iar dupa o zi a murit. Am invatat atunci ce inseamna activist, securist, crima, si cred ca din ziua aceea nu am mai fost copil. Aveam sase ani.
"Dumnezeu... care Dumnezeu? E pe Internet?"
- La varsta copilariei noastre, descopeream jocul in aer liber, natura, gustul dulce al libertatii. Ce orizont au copiii de azi?
- Inca din prima zi de scoala, descopera ca exista copii imbracati in haine de marca, la care isi asorteaza ghiozdane Reebok, Nike sau mama naibii mai stie ce firma la moda; descopera noi versiuni de jocuri in vieti virtuale, noi telefoane cat mai fitoase, meniuri fast-food create 100% cu alimente reconstituite din materii prime prelucrate, multe obtinute din organisme modificate genetic. Viseaza sa devina egalii vedetelor lor preferate, fara munca. Munca este considerata o rusine, o activitate pentru cei care sunt paria in societate. Artificialul cultivat cu grija de parinti devine replica preferata naturii, iar Dumnezeu .... care Dumnezeu? E pe Internet?
- Intr-o proportie zdrobitoare, universul copilariei se muta, astazi, pe Internet. Profesorii "eroi" care isi duc elevii in tabere, departe de zgomotul citadin, sunt tot mai putini...
- Lumea de pe Internet este statica si nu are decat dimensiunea vizuala si uneori pe cea auditiva. Dar aceasta perceptie este doar partiala. Este una sa vezi, si alta sa percepi, cu toate simturile, natura. Ce inseamna "iarba verde de acasa", daca nu ii simti mirosul, daca nu ii auzi fosnetul, daca nu ii simti atingerea matasoasa? Cum ai putea sa intelegi rostul lumii, fara sa fii unul din creatorii lui? Sa fii profesor si sa nu pornesti spre aventuri in natura, impreuna cu elevii tai? Sa fii parinte si sa-i refuzi copilului tau bucuria unor astfel de evadari? Mi-e greu sa-mi inchipui asa ceva.
- Sunt parintii constienti de pericolele la care se expun copiii lor, apeland in exces la Internet? Care este partea buna si partea rea a acestei inventii?
- Internetul este o carte cu milioane de pagini, care ofera informatii extraordinar de variate, dar in acelasi timp, si prea putin filtrate. Este o uriasa sursa informativa, dar prea putin formativa. Educatia nu este acumulare mecanica de informatie. Cultura nu este un depozit de bunuri si activitati acumulate fara nici un discernamant. Internetul este un labirint care genereaza fascinatie si seductie pentru utilizatorul pe care il imobilizeaza si il distrage de la orice alte activitati. O alta parte rea a Internetului este si faptul ca acesta distorsioneaza comunicarea, anonimizand comunicatorii, dandu-le posibilitatea sa-si modifice dupa bunul plac identitatea, sa o inlocuiasca cu una fantasmatica, pentru care nu este nevoie sa faci nici un efort si nici sa ai coerenta unor comportamente ierarhic organizate.
- S-a constatat ca dependenta de Internet genereaza boli psihice timpurii. Este acesta un fenomen global ingrijorator?
- Dependenta de Internet este o adictie ca toate celelalte, de droguri, de alcool, de medicamente, de alimente, de tutun. Se realizeaza prin expunerea la un factor care creeaza o placere artificiala si ajunge sa inlocuiasca toate celelalte activitati si dorinte. Singura preocupare a subiectului este sa revina la sursa de placere. In rest, este irascibil, neatent, agresiv, indiferent, insomniac, insensibil fata de ceilalti, considerand neinteresante orice alte activitati. Nu genereaza boli psihice, fiind in sine un comportament patologic. Prin faptul ca parintii isi ignora copiii, in sensul ca sunt indiferenti la programul lor, atata timp cat acestia nu le provoaca mari probleme, ii imping pe acestia spre acest tip de comportament adictiv.
"Bunicii devin tot mai batrani, iar multi au plecat in tara bunicilor..."
- Mass-media ofera statistici din care rezulta un fapt dureros: copiii de azi nu mai citesc carti. Calculatorul le ocupa timpul disponibil pentru lectura. Iar fara literatura, nu exista imaginatie. E grav?
- Utilizarea excesiva a calculatorului duce implicit la o activitate fizica mult mai redusa, prin scaderea interesului pentru strategiile jocurilor clasice, care implica miscare, actiune, curaj, toleranta la durere si efort, spirit de echipa. Toate aceste calitati le vor lipsi viitorilor adolescenti si adulti, precum si interesul pentru o mare parte din posibilele modalitati de petrecere a timpului liber si divertisment sanatos. O tragedie, fara nici o exagerare, o reprezinta lipsa lecturilor. Copiii nu mai citesc carti, preferand fie desenele animate, tot mai putin figurative, fie surogatele de pe Internet, fie asa-numitele "carti audio". Toate aceste forme nu au un efect structurant pentru gandirea logica si memorarea organizata a materialului prezentat, sunt lipsite de emotie. Un copil care nu citeste carti (mai nou chiar si e-books) va fi, indiferent de numarul orelor petrecute pe Internet, mult mai putin performant decat unul cu acelasi nivel de inteligenta, dar care citeste.
- Un alt agresor al copilariei normale este micul ecran. Televiziunile debordeaza de pornografie, violenta, cruzime, lume urata, minciuna etc. Ce-i de facut?
- Televiziunea, alaturi de Internet, este un alt dusman al copilariei moderne. Pentru pericolul reprezentat de violenta si pornografie, de agresivitatea fizica si de limbajul trivial care se revarsa permanent pe majoritatea canalelor de televiziune, nu exista nici un alt remediu decat vizionarea in comun, cu parintii, a tuturor programelor pentru copii si limitarea stricta a "timpului de ecran". Parintii vor limita timpul de ecran, adunand timpul petrecut de copil in fata tuturor ecranelor din casa!
- Generatii intregi de oameni au fost crescuti de bunici, dascali neintrecuti in materie de bine si rau, de frumos si urat, de bunacuviinta. Oare "institutia" lor mai este azi actuala?
- Bunicii traditionali tind sa dispara odata cu imbatranirea populatiei. Altfel spus, bunicii devin tot mai batrani, iar multi au plecat, cum ar spune Delavrancea, in "tara bunicilor". Schimbarile socio-economice pe de o parte, iar pe de alta parte dezordinea care domina societatea fac ca rolul bunicilor la ora actuala sa fie ambiguu. Bunicii nu au loc in apartamentele decorate dupa revista, in care traiesc nepotii lor cu pampers, videoplasma si jucarii sofisticate, din care nu lipseste niciodata computerul. Cum sa-ti compari bunicul cu un PC? Este clar ce e de ales!
- Intre razboaie, aristocratia din Bucuresti avea menajere unguroaice. Astazi, capitalistii tranzitiei isi aduc bone din Filipine. E doar un moft sau un gest cu substrat social?
- Imbogatitii de revolutie sunt specimene sociale periculoase, chiar si pentru copiii lor. Bonele exotice, scolile americane si automobilele de comanda, inca de la varsta de 14 ani, sunt oferite in mod jignitor pentru societate acestor odrasle condamnate sa duca o viata de huzur. Desigur, copiii nu au nici o vina pentru sfidarea enorma a parintilor lor.
Profesorului Florin Tudose ii puteti scrie la
e-mail: cftudose@yahoo.com