Selectia "Formula AS"

Adriana Bittel
Mircea Cartarescu, "Frumoasele straine", Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), 300 pag.

Simtul umorului, inclusiv capacitatea de a face haz de necaz sunt benefice in timpuri grele, iar pe aceia care iti provoaca rasul inteligent, eliberator de tensiuni, nu poti decat sa-i iubesti, fiindca iti fac bine. Nu degeaba se spune despre ei ca sunt spirituali (spre deosebire de histrionii bascaliei vulgare, popularizate de televiziuni ca "divertisment"). O asemenea carte spirituala, scrisa anume "din dorinta mea de a rade si de a auzi oameni razand, curat si destins, imprejurul meu" este cea pe care v-o recomand azi, cu multe pasaje de un comic irezistibil. Cele trei texte ce o alcatuiesc, publicate initial in foileton in revista "7 seri", povestesc intamplari adevarate, cu personaje reale, dar scrise cu o stiinta a compozitiei, a registrelor stilistice, cu un simt ludic si parodic ce tin de arta prozatorului si poetului Mircea Cartarescu. Pentru cei ce n-au citit dintre cele vreo 25 de volume ce-i poarta semnatura decat best-seller-ul "De ce iubim femeile", titlul noii carti poate fi inselator. "Frumoasele straine" nu contine alte povesti de amor, ci e numele unei actiuni literare, "Les belles etrangeres", prin care se invita in Franta, in fiecare an din alta tara, cate o duzina de scriitori reprezentativi. In 2004, tara a fost Romania, cu 12 poeti si prozatori din generatii diferite, ce aparusera in traducere la edituri franceze. Partea cea mai consistenta a cartii se refera la comedia paguboasa a acestei experiente. In prima si ultima povestire, pataniile caraghios-absurde ale naratorului la persoana I au loc intr-o sectie de politie din Capitala (la inceputul anilor 2000, cand era psihoza plicurilor cu antrax) si la Bacau, in anii '80, cand tanarul poet Mircea Cartarescu, invitat de un coleg localnic la o "actiune literara", vede enorm si simte monstruos surprizele ce i s-au pregatit. Ponderea cartii o da insa povestirea titulara de aproape 200 de pagini. Subintitulata "Cum am fost un autor de duzina", ea e un serial in 38 de episoade si din unghi preponderent satiric, al turneului de doua saptamani prin Hexagon al lui Mircea Cartarescu si al celorlalti scriitori romani, atat de invidiati de confratii ramasi acasa. Caci lumea literara, cunoscuta dinauntru (si, din pacate, pot sa confirm) este un "cuib de viespi", in care "ti se iarta pana la urma aproape orice: lipsa de talent, ticalosia, ipocrizia, lasitatea. Ele sunt socotite pacate omenesti si sunt privite cu toleranta. Ceea ce nu ti se iarta niciodata, cu nici un pret, e succesul". Cartarescu stie ce spune, caci fiind (la proportii romanesti) cel mai cunoscut nume, a avut si are parte de suspiciune si ranchiuna, iar invitarea la "Les belles entrageres" (selectia a fost facuta de francezi) i-a adus, ca si celorlalti din duzina, un plus de antipatie si nici un beneficiu. Organizatorii au tipicul lor: vizita a fost precedata de venirea in Romania a unei echipe de jurnalisti culturali francezi, care au luat interviuri alesilor in mediul lor. Taiate apoi drastic, aceste discutii au fost montate intr-un film din care nu lipseau imagini cu sotii Ceausescu, peisaje "caracteristice" cu mizerie, inapoiere si conlocuitori bruneti, scene din Revolutia romana si alte clisee pitoresti prin care ne vad strainii ignoranti. Receptia data de ambasada noastra cu ocazia evenimentului ii prilejuieste lui Cartarescu amintiri savuroase despre romanii din diaspora prezenti acolo, dar si constatari acide despre relatiile dintre scriitori si critici, traducatori, editori si despre iluzia vana a posteritatii justitiare: "E-adevarat, dupa moarte nu mai esti concurent cu cei vii, dar nici nu-i mai interesezi. Te-ai dus, dus esti, cu toate cartile dupa tine" (e totusi o exagerare de tot pesimista, usor de contrazis in librarii si biblioteci). Cat despre turneul de lecturi publice, la librarii, scoli si cafenele provinciale, interesul publicului francez pentru romani s-a dovedit aproape nul. Adevarul crud, relevat cu haz amar, este ca volumele autorilor romani traduse in Occident nu au, in lipsa de promovare, nici un ecou: "Pana la urma, singurul avantaj pe care cartea tradusa ti-l aduce e ca ti-o poti trece in CV". Alternand intamplari comice din cele doua saptamani cu "Frumoasele straine" si amintiri de o nostimada rara, cartea dovedeste inca o data talentul multiform al lui Mircea Cartarescu. Si fiindca va fi inca un succes, ii va aduce si un plus de invidii.