MIHAI TRAISTARIU
"Am fost perfecti"
- Succesul tau international, datorat participarii la Eurovision, face din tine un critic specializat in "analiza" acestui festival. Asadar, cum a fost anul acesta la Oslo, cand Romania a obtinut, in sfarsit, un alt rezultat mare, dupa cel al Luminitei Anghel si al tau?
- Paula si Ovi mi s-au parut absolut perfecti. Au cantat impecabil. Am auzit despre ei ca ar fi muncit foarte mult pentru aceasta prestatie si, cunoscand-o pe Paula, nu ma mir deloc. Asa si trebuie. O participare la un astfel de eveniment cere o pregatire cat se poate de riguroasa. Mi s-ar fi rupt inima sa fi venit acasa cu vreun loc la urma clasamentului, mai intai, pentru ca Romania are nevoie de imagine buna si, apoi, pentru ca stiu ca ar fi fost pur si simplu linsati de presa. Poate pentru Ovi nu ar fi contat atat de mult, dar Paula ar fi suferit enorm. Deci, felicitari si iar felicitari! Nu m-a deranjat nimic din interpretarea lor, nici din show - simplu, de bun gust.
- In afara de punctajele bune date de Moldova, de tarile cu comunitati romanesti si, in premiera, de tarile nordice - anul acesta, Romania a fost votata constant, de mai toate tarile. Cum explici?
- Din treizeci si noua de tari votante, douazeci si noua ne-au dat puncte, ceea ce mi se pare extraordinar. De aici se aduna punctele pretioase, adevarate, din voturile oamenilor, nu din cele date pe considerente politice. Ele masoara succesul real al unei participari la acest concurs. Eu, in 2006, am luat o medalie din partea celor de la Eurovision, pentru ca am avut cele mai putine note de "zero" din istoria festivalului; tot atunci m-au premiat si pentru cea mai buna voce. Spun aceste lucruri nu ca sa ma laud, ci ca sa amplific importanta faptului de a fi votat constant. Cand o piesa este foarte buna, nu mai ai cum sa controlezi totul politic. S-a vazut acelasi lucru si in cazul Luminitei Anghel, si al meu. In plus, anul acesta a fost si un juriu care cred ca a fost mai obiectiv decat votul publicului.
- Sa vorbim si despre invingatoare. Ti-a placut reprezentanta Germaniei, Lena Meyer-Landrut?
- De Germania se vorbea ca fiind favorita cu mult inainte. Melodia era extrem de difuzata la radio si era prima la casele de pariuri. De ce? Chiar nu stiu, nu inteleg. Desi merge pe un curent muzical la moda in America, mie nu prea mi-a placut. Lena nu avea voce deloc. Poate simplitatea ei sa fi impresionat, altfel nu-mi explic. Mai ales ca in concursul de anul acesta am auzit niste voci absolut senzationale. Ce mai, cu premiul de anul acesta, inca o data se dovedeste ca, in ultima perioada, Eurovisionul a devenit cu totul imprevizibil, ceea ce-i sporeste farmecul. Mi-a placut, in schimb, reprezentanta Ucrainei, o voce extraordinara, o prezenta deosebita si o piesa moderna. Si Danemarca a fost buna, Islanda, Belgia. Cipru iar mi-a placut foarte mult, am crezut ca se va clasa mult mai sus.
- Crezi ca Paula se va bucura de acum inainte de o glorie internationala egala cu a ta?
- Promovarea de dupa concurs tine de noroc. In anul meu, au castigat Lordi, "monstrii" aceia din Finlanda. Ei nu prea au fost placuti de nimeni si, prin urmare, nu au fost promovati in Europa. (Exista, totusi, o dreptate in toate!) Dar ceva in urma concursului trebuia promovat, trebuia dat la radio, iar norocul a cazut pe mine. Asta si pentru ca piesa "Tornerro" a placut foarte mult, fiind difuzata in douazeci si noua de tari. Asadar, nu stiu care va fi norocul Paulei, desi sper sa fie unul de proportii, pentru ca merita cu varf si indesat. Pana acum am observat doar ca in Romania nu s-a difuzat mai deloc piesa, nici videoclipul, ceea ce e trist si tipic romanesc. Daca noi nu-i sustinem pe ai nostri, ce sa ne mai asteptam de la altii?!
- De ce aceste reactii contradictorii fata de participantii la Eurovision? Ba ii iubim, ba ii hulim...
- Parca ar fi o ura fata de artistii care se decid sa mearga la Eurovision. Nu stiu de ce. Ne considera mai "batraniciosi"? Ne considera festivalieri? Eu as vrea foarte mult sa mai particip, dar ma tem exact de reactia aceasta a presei, in caz ca nu reusesc inca un rezultat meritoriu. Oricum, sunt in asteptarea unei piese foarte bune, iar cand ea va veni, voi participa din nou. Iar daca voi simti ca Romania nu ma vrea, voi participa pentru Moldova, care ma asteapta cu bratele deschise. As vrea sa am o explicatie pentru reactiile acestea, alta decat "asa suntem noi", dar nu am, si sa stii ca sufar putin din cauza asta.
NICOLA
"Lena mi s-a parut senzationala"
- In calitatea ta de "experta" in materie, ca fosta participanta la Eurovision, cum ti s-a parut concursul din acest an?
- Spectacolul, in ansamblul lui, mi-a placut foarte mult. Norvegienii au avut niste idei extraordinare, au organizat o finala minunata. Cat despre concurenti, o sa incep cu strainii si voi termina cu ai nostri. In primul rand, sunt perfect de acord cu locul intai. Lena, reprezentanta Germaniei, mi s-a parut senzationala. De ce? Pentru mine orice lucru nou in arta, orice incearca alt mod de abordare, este foarte bine venit. Or, pustoaica asta a fost o gura de oxigen: voce cu un timbru special, dezinvolta, cu o altfel de atitudine, nu am simtit-o emotionata. Eu o stiam putin de pe posturile germane de radio si televiziune, iar acum am vazut-o ca pe o artista de talie internationala, care va face cu siguranta cariera. Nu ma intereseaza voturile politice, nu vorbesc despre asta, si sa fi iesit Germania pe ultimul loc, tot as fi spus ca ea a fost preferata mea. Apoi, mi-a placut foarte mult Alyosha din Ucraina. Piesa ei avea si ea un aer special, modern, foarte interesant, iar interpretarea a fost de nota 100. Si mai era si frumoasa foc. Mi-a placut, de asemenea, Turcia. Au combinat fericit R'n'B-ul cu rockul, au avut o imagine foarte buna, dar iti spun sincer ca m-au impresionat in primul rand pentru ca nu ma asteptam ca turcii sa poata face asa ceva. Pana mai ieri, ei nu se puteau lipsi deloc de ritmurile lor orientale, iar acum au uimit prin ceva cu totul deosebit. Ce mi-a mai placut? Belgianul acela, Tom Dice, care a cantat "Me and My Guitar", chiar a fost numai el si chitara lui, plus o naturalete si o dezinvoltura demne de un artist sigur pe el. Si acum, ai nostri! Dumnezeule, felicitari! Spun cu toata sinceritatea ca nu ma asteptam sa terminam atat de sus in clasament. Nu ca nu ar fi fost ei buni, dar se stie ca "jocurile" Eurovisionului nu prea ne includ si pe noi. Tot cu aceeasi sinceritate spun ca nu erau de locul intai. Sper sa nu supar pe nimeni, dar asa cred eu. Insa Paula si Ovi au fost foarte buni, show-ul a fost gandit foarte bine, ceea ce ne-a lipsit in alti ani. Vocea Paulei nu mai are nevoie de vreo lauda, in plus, ii prieste ceva in ultima vreme, pentru ca arata senzational, cred ca trece printr-o perioada in care se simte foarte bine, in care are incredere in ea ca artist si, cred, ca femeie. Un singur minus a fost in prestatia romanilor: eu le-am simtit emotia. Aici a fost mai buna nemtoaica. Ea se uita in ochii publicului, iar din atitudinea ei citeai "Da, eu sunt asta!".
- Sa fie emotia cauzata si de presiunea care se pune in tara pe cei care ne reprezinta acolo?
- Cred ca da. Noi plecam la drum cu frica esecului, cu groaza ca daca nu te intorci macar in primii zece, cei de acasa te taraie prin noroi. Responsabilitatea devine mult mai mare, dar nu e una benefica, ci una apasatoare. Spun asta din proprie experienta, am simtit-o pe pielea mea cand am participat. Uite, este a nu stiu cata oara cand Anglia iese pe ultimele locuri, dar nu au fost niciodata batjocoriti in tara. Oamenii ii sustin neconditionat, iar motivul este foarte simplu: nimeni nu-si imagineaza ca nu ai facut tot ce ai putut mai bine. Ai dat tot ce ai mai bun, acela e locul tau si atat. La noi, nu. Au chinuit-o anul trecut pe biata Elena Gheorghe, de a si disparut de atunci. Urasc asta la noi, la romani! De ce nu ne putem iubi si aprecia intre noi? De ce nu ne putem sustine? De ce aruncam cu pietre? Mai mult, la Eurovision, romanii isi aleg reprezentantul, il voteaza in tara, iar apoi, cand rezultatul nu este unul extraordinar, uita ca l-au ales ei si il calca in picioare. Imi pare rau ca spun aceste lucruri, dar sunt sincera si, din pacate, cred ca trebuie sa mai treaca doua generatii ca sa scapam de mentalitatea aceasta invechita.