Cu fiecare noua carte a lui, despre Radu Aldulescu se scrie ca e cel mai puternic si mai talentat romancier roman aparut dupa 1989. Sase romane consistente, din 1993 si pana azi, au sustinut afimatia criticilor. Prozatorul nascut in 1954 si care a putut debuta abia spre 40 de ani se detaseaza de pluton prin particularitati biografice, tematice, compozitionale si stilistice exceptionale. Spun "pluton" fara nici o nuanta peiorativa: in perioada postcomunista au aparut si continua sa apara an de an romancieri romani foarte buni. (De remarcat ca la noi, ca si in lume, de altfel, numarul scriitoarelor tinde sa-l egaleze pe cel al barbatilor, care au dominat prin traditie genul.) Convingerea mea e ca oricate cursuri de "scriere creativa" ai urma si oricat ai studia "cum au facut" clasicizatii, fara un har innascut nu poti depasi dexteritatea de a combina retete. Radu Aldulescu este incontestabil un romancier innascut, cu o asemenea forta a vocatiei, incat nu vrea decat sa scrie, sacrificand pentru asta totul: o existenta cat de cat confortabila, statut social, sanatate... Poate ca intr-o lume avand respectul, daca nu cultul valorilor autentice, talentul si puterea lui de munca neobisnuita i-ar fi adus nu doar succesul unanim de critica, ci si asigurarea materiala a traiului. La noi, chiar nu se poate trai din literatura. Si totusi, Radu Aldulescu, in admirabil-nebuneasca lui obstinatie de a face doar munca grea care il pasioneaza, a suportat si suporta saracia lucie, adesea si fara un acoperis sub care sa poata scrie in liniste. Cu laudele criticilor nu se poate cumpara mancare, iar micul procent din vanzarea cartilor care ajunge la autor echivaleaza cu salariul minim pe vreo trei luni. Cu toate astea, asumandu-si umilitoarea mizerie materiala, Radu Aldulescu scrie, continua sa creeze ample lumi fictive, realist-crude si impregnate de poezie, cu o combustie interna ce te izbeste direct in inima. Personajele lui ce strabat medii variate si au parte de incercari pe viata si pe moarte sunt nascute din contexte sociale si politice romanesti cunoscute de romancier pe propria piele, din anii 70 si pana azi, iar destinele lor ne sunt povestite intr-un stil inconfundabil. Compozitia romanelor, ritmul, alternarea de unghiuri si voci, particularitatile de limbaj nu sunt doar rodul unui puternic instinct artistic, ci si al cunoasterii unor tehnici narative, decantate in alambicuri proprii, astfel incat sa te absoarba in povesti inlantuite, de la inceput pana la sfarsit. Romanul pe care vi-l recomand azi, al saptelea din bibliografia autorului, reprezinta o experienta inedita in literatura noastra. Ati auzit desigur diverse persoane afirmand ca viata lor e un roman. Ei bine, o asemenea persoana, o romanca din Arad, "fugita" prin 1985 si traitoare la Viena, s-a adresat la inceputul anului trecut Editurii "Cartea Romaneasca", in dorinta de a povesti unui scriitor sirul de intamplari dramatice si tragice pe care le-a trait, pentru a le da un rost si a le nemuri amintirea. Radu Aldulescu a fost cel ce i-a ascultat marturisirile si intr-un an a construit din povestea acestui destin romanul "Ana Maria si ingerii". Biografia reala a Marianei Bejan a devenit o fictiune romanesca purtand marca distincta a originalului scriitor si facand astfel corp comun cu restul operei lui. Sordidul unor situatii in care e pusa eroina, brutalitatea mediilor interlope, mizeria si suferintele impinse la limita puterii de a indura sunt rascumparate si in acest roman, ca si in celelalte, de valori mai presus de cele mai cumplite incercari - iubire materna, credinta, compasiune, capacitate de regenerare sufleteasca, altruism, caldura umana, speranta. Transformand viata "ca un roman" a Marianei intr-un roman plin de viata, verosimil si impresionant prin virtuozitatea artei lui literare, Radu Aldulescu mai adauga un succes palmaresului sau.