11-13 iunie: o perioada cu sonoritati sumbre pentru bucuresteni, care nu pot uita valul de violente ce a intunecat fata orasului si a anihilat conceptul de spirit civic pentru multi ani. La fix 20 de ani de cand tinerii erau vanati cu batele de mineri, generatia de astazi a organizat un eveniment luminos, care a dovedit ca exista si un altfel de Bucuresti decat cel poluat, agitat si neprietenos. Pentru trei zile, strada Arthur Verona, ce leaga Bulevardul Magheru (Cinema Patria) de Gradina Icoanei, s-a transformat intr-un loc asemanator oricarei mari capitale europene, un spatiu al creativitatii, al artelor, al comunicarii, un spatiu in care joaca a avut un rol principal.
"Inchidem strada pentru masini si o deschidem pentru oameni. Misiunea noastra este de a reinventa si de a intari rolul structural pe care spatiul public il joaca in viata locuitorilor cetatii, prin convertirea peisajului urban in spatiu viu", aceasta era, in 2006, ideea cu care Fundatia Carturesti si Ordinul Arhitectilor din Romania au pornit acest proiect anual, ajuns, intre timp, si in Timisoara, pe strada Florimund Mercy. Ca sa fiti cat mai aproape de frumusetea evenimentului, va invit sa facem doar cativa pasi impreuna pe strada Verona. Pe locuri, fiti gata, start!
Studentii de la Arhitectura prezinta mobilier neconventional. Vedetele festivalului ARTmania, de la Sibiu, sunt pictate cu spray-uri colorate, pe panouri mari. Inghesuiala mare, mangaieri, pupaturi si imbratisari, la standurile asociatiilor ce ofera spre adoptie catei si pisici fara stapan. Filme la Gradina Carturesti, ateliere de olarit pentru copii, panouri ce trag un semnal de alarma asupra pericolului mare in care se afla 60 de biserici de lemn din tara. Se picteaza, se deseneaza, se tine un concert de muzica medievala si un spectacol de comedie, se viziteaza casele memoriale din zona. Actrite si cantarete celebre vand limonada in beneficiul copiilor bolnavi, graffitti-urile de anul trecut sunt inlocuite cu noi expresii ale acestei arte urbane. "Simte! Exprima-te! Implica-te!" pare sa fie mesajul acestei stradute colorate si vii. In drum spre parcul Gradina Icoanei, alaturi de standurile asociatiilor ecologice, sunt numeroase magazinase cu produse realizate manual, accesorii retro, margele, ochelari, palarii sic, rochii. Poti cumpara si o bicicleta, in caz ca ti se pare ca orasul arata mai bine in lipsa masinilor. Iar in parc, surpriza: zece hamace intinse intre copaci, alaturi de cateva "trotuare" suspendate, ce te invita sa pasesti pe ele si sa-ti testezi echilibrul la semiinaltime. La capatul strazii, nu departe de cladirea istorica a Scolii de fete de pe Icoanei (condusa candva de sotia marelui dramaturg Barbu Delavrancea, tatal celebrei pianiste Cella Delavrancea si al pasionatei arhitecte Bebs Delavrancea, mare luptatoare pentru salvarea Bucurestiului vechi), se afla scena pe care seara sunt sustinute concerte. Un amplasament care spune multe. Dar mai presus de programul bogat si pestrit, marele castig al evenimentului a constat in aerul bun raspandit ca o binefacere de arborii batrani din Parcul Icoanei si de spiritul creat in cele trei zile de libertate feerica. La doua noaptea se canta de zor la chitara, pe iarba, in parc, la lumina lumanarilor se nasteau improvizatii la vibrafon, percutie si instrumente de suflat orientale, lungi, precum buciumele. Sau, in plin soare, se strang patru chitari electrice, tobe, vioara si se incinge un jam-session psihedelic. Pe rulourile de iarba asternute pe asfalt de asociatia "Descult in iarba" canta, a capella, un cor, iar la atelierul de percutie, zburda copiii din cartier... O izbanda ce ar trebui sa mai insenineze obrazul orasului si sa le reaminteasca bucurestenilor ca si sufletul are nevoie de aer curat. Rar, ce-i drept, dar iata ca uneori putem fi mandri de capitala in care traim. Ba chiar putem sa o indragim.
ANA NICULESCU
(specialist relatii cu publicul Carturesti)
"Toti suntem responsabili pentru orasul in care traim"
Initial, proiectul a pornit din dorinta de a recastiga spatiul public, de a-l transforma intr-un loc familiar. Strazile Capitalei, arhiaglomerate de masini, au devenit un loc de tranzit, ele nu mai pot fi considerate spatiu de intalnire si promenada. In acest context, ne-am gandit ca o metoda inedita de a revendica spatiul public ar fi sa aducem in strada o parte din lucrurile pe care le facem in spatiile inchise din oras: cafenele, restaurante, galerii de arta, cinematografe. Munca incepe cu cel putin 8 luni inainte de eveniment. La prima editie am lucrat ca voluntar, si la ultimele doua am facut parte din echipa de organizare. E o munca de echipa, cu tot ce presupune ea, inclusiv pareri diferite despre ce ar trebui sa facem mai departe. La fiecare editie, strada s-a imbogatit cu ceva, cu "Maternitate", superba sculptura a lui Virgil Scripcariu, cu piateta din jurul Bisericii Anglicane, cu banca din fata librariei Carturesti, pe care anul acesta am reusit sa o reparam. La finalul acestei editii, care si noua ni s-a parut, ca si celor prezenti pe strada, ca fiind cea mai reusita, am primit foarte multe cereri de a face mai des evenimentul, pentru ca oamenii au regasit atmosfera din capitalele europene. Bucurestiul a semanat pentru trei zile cu ceea ce vedem in orasele vestice, pe care le vizitam in vacanta.
Probabil ca, dupa ce ne vom trage sufletele, ne vom gandi serios la ce ar insemna o strada inchisa lunar sau in fiecare week-end. Mesajul a devenit din ce in ce mai clar, oamenii au inceput sa se implice si au inteles ca evenimentul nu este doar al celor care il organizeaza, ci si al celor care isi prezinta proiectele pe strada. Fiecare individ care vine pe strada poate face ceva pentru ca demersul nostru sa fie pus in practica de autoritati. Toti suntem responsabili pentru orasul in care traim. Toti trebuie sa contribuim sa il transformam in orasul care vrem sa fie. Anul acesta am avut cele mai multe proiecte inscrise, peste 250, toate de o calitate excelenta. Cred ca societatea civila s-a maturizat.
MIRCEA ILIE
(vicepresedinte "Viitor Plus")
"Cei care au venit s-au simtit bine aici"
Asociatia Viitor Plus a fost fondata in 2006, pentru a contribui la punerea in practica a conceptelor dezvoltarii durabile la nivel de comunitate, organizatie si individ. La proiectul "Strada inchisa" am propus atat activitati interactive, specifice unui eveniment de strada - origami, pictura pe fata, felicitari personalizate din hartie, cat si proiectele noastre principale. Anume: * Adopta un copac! - prin care am plantat 120.000 de puieti in ultimii doi ani, pentru impadurirea unor terenuri agricole degradate. * Sacosa de panza - atelier in care persoane cu dificultati sociale produc sacose textile bio, fara deseuri, cu vopsele pe baza de apa, si sunt ajutate sa se integreze in piata muncii. * Regenesys - atelier de fabricatie artizanala de colectoare solare.
Fata de anii trecuti (am participat si la precedentele doua editii), evenimentul a fost mai bine organizat si, cu exceptia orelor caniculare, au fost mult mai multi vizitatori. Si nu vizitatori accidentali, ci oameni care au venit special la eveniment si si-au alocat un timp pentru a se simti bine aici. Chiar am remarcat mai putini "bagatori de seama" si mai multi oameni veniti sa PARTICIPE!
ALEXANDRA SILVESTRU
(designer)
"N-am sa uit zambetele"
Orice oras are nevoie sa isi respecte istoria si sa isi modeleze viitorul constient, in prezent, activ, progresiv, prin arta, pe strada, pe bicicleta, in galerie sau in pravalie. Si pentru ca votam cu ideea asta, am participat cu un Dom Geodezic de 40 mp, o structura semi-sferica inovatoare. Geometria naturii tradusa in arhitectura futurista, considerata a fi unul dintre cele mai eficiente si armonioase moduri de a imbraca spatiul. Am dorit sa dam ocazia oricui voia sa vina si sa se joace in dom, sa inteleaga mai mult despre ce inseamna acest tip de structura, istoria ei, utilizarile ei si alternativa pe care o ofera. Zona pe care am creat-o a fost gandita sa fie un spatiu deschis, o zona nonconventionala de informare alternativa, pentru improvizatii muzicale spontane, proiectii de arta contemporana. Toate s-au intamplat organic, noi fiind cand gazde, cand participanti, cand spectatori. Ce s-a intamplat la noi a fost o varianta condensata a intregului eveniment.
Anul asta, evenimentul de pe strada Verona a reusit sa scoata la iveala o fata a Bucurestiului pe care nu credeam sa o vad asa devreme. Colorat, divers, relaxat, deschis, creativ... tone de activitati frumoase, zone interesante, concepte artistice livrate cu cap si coada, proiecte cu sens, copii pictati, limonade, jongleri, concerte ad hoc la colt de strada si sute de aparate foto, capturand cu pofta imagini care de obicei poarta ca explicatie alta tara... Si zambetele. N-am sa uit zambetele. Multe si de pe toate felurile de fete. Chiar si cele semi-reticente la gandul de a zambi larg, in mijlocul Bucurestiului. Iar fata de anul trecut, evolutia mi s-a parut colosala. Hamace si muzica in parc! Anul trecut n-aveam voie sa calcam pe iarba... Graffitti-urile s-au extins cu permis. Media de varsta a fost mult mai mare. Mai multa toleranta. Mai mult curaj in exprimare. Sa fi venit, in sfarsit, vremea ca Bucurestiul sa fie gata sa isi asume si o astfel de imagine? Chiar si daca doar pentru trei zile, a fost o reala bucurie pentru noi sa fim acolo si sa sprijinim un fenomen urban atat de natural si de necesar, care s-a petrecut acolo unde ii era locul: in strada.