Calatoresc des prin tara. Vad si cunosc lumea de aproape, vorbesc cu tarani, cu intreprinzatori, cu bogati si saraci, cu tineri si batrani. Intreb despre criza, vreau sa aflu daca oamenii se descurca, daca mai au incredere in viitor, daca intrevad solutii de redresare. E greu de crezut, dar starea de spirit a provinciei romanesti, a satenilor, a agricultorilor, este mult diferita de ceea ce vedem zi de zi la televizor. Oamenii muncesc, sunt pe camp de dimineata si pana seara, lucreaza pe langa casa, in gradini. Criza ii atinge mai putin decat pe cei din orase, chiar daca multi dintre ei sunt pensionari, cu venituri mizere, de fosti CAP-isti. Memoria lor e mai puternica in ceea ce priveste trecutul, sunt obisnuiti sa treaca prin crize, din care cea mai cumplita abia sa-ncheiat: comunismul. Pana la urma, mi-am dat seama ca exista doua crize: una la nivel declarativ, politizata si tipata pe canalele media si pe trotuarul din fata guvernului, si cealalta, semnificativ diferita, care musca, e drept, din viata de fiecare zi a romanului, dar care, pana la urma, este cat de cat suportabila si incomparabila cu ceea ce am trait pana in 1990. Ca sa vedem mai exact starea tarii, l-am vizitat recent pe "mosierul" Mihai Miron din Dostat, judetul Alba, moldovean la origine, doctor in farmacie, creatorul a zeci de medicamente (Paracetamol Sinus), dar si agricultor si zootehnician de nivel european, fermier peste 1500 de hectare, producator de suplimente alimentare si vitamine, sub sigla AESCULAP. Intrebandu-l cum lupta cu criza, mi-a raspuns concis: "la scara unu pe unu", adica in toate manifestarile ei negative. Cu toate acestea, este si acum in ofensiva, alegand sa investeasca mai departe in productia agricola, decat sa se planga. "Agricultura si dezvoltarea rurala", spune el, "sunt adevarate scuturi anti-criza, care iti ofera o protectie sigura, chiar daca esti un simplu producator de subzistenta, cu o vaca si zece oi". Din aceasta perspectiva, Miron vede criza fara incrancenare, detasat de turbulentele politice. Exact perspectiva de care avem nevoie sa intelegem mai bine ce ni se intampla.
"Statul a incurajat nemunca. Sunt foarte multi someri care prefera ajutorul social de la stat, decat sa vina la lucru"
- E recesiune, guvernul si-a asumat raspunderea pentru taierea salariilor si a pensiilor, dar au fost publicate stiri care vorbesc de o crestere usoara in industrie si servicii. Cum sa interpretam acest semn?
- Din cata economie cunosc eu, in tarile dezvoltate, serviciile au o pondere mult mai mare decat la noi, in structura economica, si dezvoltarea serviciilor este de natura sa ne bucure, sa ne incurajeze. Se intampla ceva pozitiv, se intampla ceva in directia buna, corecta, de dezvoltare a unei tari din familia europeana. La capitolul industrie, cred ca punctele castigate in statistici vin de la Pitesti, de la fabrica Dacia, al carei succes international a avut un impact si asupra furnizorilor romani de echipamente din industria orizontala.
- N-ar fi bine ca o parte dintre somerii de azi sa fie directionati si ajutati sa-si gaseasca slujbe in domeniul serviciilor, tinand seama ca in Romania este inca nevoie de dezvoltarea acestui sector?
- Ar fi foarte bine; exista, din cate stiu, programe de recalificare profesionala, dar, din pacate, angajatorii intampina un obstacol bizar: in ciuda saraciei care-i ameninta, sunt foarte multi someri, mai ales in mediul rural, care prefera ajutorul social de la stat, decat sa vina la lucru, pe un salariu mediu sau modest. Pe undeva, statul a incurajat nemunca, ceea ce este o greseala, chiar daca este vorba de caracterul social al Administratiei. Ajutorul trebuie orientat catre cei care, intr-adevar, au cautat slujbe si n-au gasit, nu catre cei care au refuzat nu stiu cate job-uri.
"Cresterea vitelor de carne poate absorbi cateva sute de mii de tineri!"
- Presedintele Basescu spunea, nu demult, ca la tara este deficit de forta de munca, taranii nu se mai inghesuie la cosit, prasit si cules, preferand sa stea pe ajutorul acela de doua-trei milioane... Aveti astfel de probleme la muncile agricole?
- Da, avem, presedintele a spus un adevar. In afara batranilor neputinciosi, sunt multi tineri care prefera sa-si piarda vremea in orase, decat sa lucreze la noi, in sectorul zootehnic. Durerea mea este ca multi dintre ei au luat drumul pribegiei in Europa, pentru o bucata de paine amara, cand la noi, in zootehnie, exista nenumarate sanse. Exemplul cel mai bun este cresterea vitelor de carne. Acest sector poate absorbi cateva sute de mii de tineri din sate si chiar din orase, de vreme ce exista un mare deficit (circa 800.000 de tone/an!) de carne de vita in UE. In conditiile in care se preconizeaza si o posibila criza alimentara mondiala, Romania are atuuri formidabile in domeniul cresterii bovinelor pentru carne, mai ales ca la acest capitol nu exista cote impuse de Bruxelles. N-ar trebui sa ne fie jena sa exportam ceea ce Dumnezeu ne-a dat din belsug. Am vazut asta in ochii strainilor care ne viziteaza: "Ce terenuri aveti, ce pamant formidabil, ce potential urias"!. De ce nu reusim sa ne ridicam la nivelul acestor aprecieri? Nu spun sa ajungem peste noapte ca in 1930-1940, cand pretul granelor din Europa se stabilea la bursa de cereale de la Braila, dar putem sa oferim, ca brand de tara, carne de vita bio, asa cum oferim magiunul de Topoloveni. Ar fi o initiativa buna pentru aceasta tara, ca de vesti proaste ni s-a acrit. Putem visa ca Romania ar putea produce alimente pentru 80 de milioane de locuitori, nu este o himera. Trebuie doar un program national si continuitate in activitatea ministerului Agriculturii.
"Nu sunt de acord cu teoria asta fatalista, cum ca la noi nimic nu merge, la noi nimic nu se poate, la noi nimic nu se intampla... Nu este adevarat"
- Stiu ca pledati pentru intoarcerea tinerilor din Europa. De ce ar face ei acest pas?
- Deja, in zona, sunt destui care au revenit si care au incercat sa faca ceva, fiecare dupa puteri si imaginatie. Au reusit. Unul si-a facut o echipa de constructori si mi-a reparat mie toate cladirile astea de la ferme, avand de lucru toata vara trecuta. Si vor mai avea, in continuare. Altul si-a facut o carmangerie, altul un atelier de reparatii auto, altul si-a gasit o slujba la un patron local etc. Nu sunt de acord cu teoria asta fatalista, cum ca la noi nimic nu merge, la noi nimic nu se poate, la noi nimic nu se intampla... Nu este adevarat. Ne trebuie doar putina minte si putina vointa.
- De "minte si vointa" vorbim de 20 de ani... N-a fost ministru al agriculturii, convins ca are si minte, si vointa, care sa nu fi spus "trebuie sa facem"... Cand credeti ca se va trece totusi la fapte, spre a rupe acest cerc vicios al ineficientei agricole din Romania?
- Dupa mine, 2010 este anul care ar putea insemna o mare cotitura, revenirea agriculturii romanesti la valentele inalt productive de altadata. Criza ar putea fi socul care sa scoata lucrurile din punctul mort. Ar putea fi contextul castigarii pariului cu agricultura, de care se vorbea, doar se vorbea!, la inceputul anilor '90. In ce priveste actiunile concrete, vad trei directii esentiale: 1. Schimbarea imediata a legislatiei, in asa fel incat sa simplifice si sa incurajeze asocierea micilor fermieri de subzistenta si arendarea pamantului. 2. Atragerea tinerilor la tara, prin programe sociale, de instalare, ca in Franta. 3. Impozitarea suplimentara a pamantului nelucrat (circa 4 milioane de hectare!). Guvernul francez ne ofera calea de urmat macar in chestiunea tinerilor fermieri. Acestia sunt ajutati efectiv sa demareze un agro-business, prin neimpozitare, subventii, dobanzi mici si alte artificii financiare atractive. Astfel, daca guvernantii nostri ar lua macar exemplul Frantei, am putea avea in scurt timp un reviriment al productiei agricole. Dupa toate bajbaielile de pana acum, criza ar putea da startul unei veritabile relansari rurale si agricole.
"Sa fim corecti: nu este o criza atat de adanca, incat lumea sa moara de foame, sa vezi copiii mancand coji de cartofi, iar taranul, la plug, coaja de copac. Mi se pare mai mult o criza a sperantelor inselate"
- Ati afirmat intr-un ziar local ca romanului ii convine criza, ca se descurca pe criza. Ce ati dorit sa spuneti?
- Ma refeream la romanii de la tara. Satul romanesc, inca nedezvoltat in sens european, are avantajul ca isi poate proteja locuitorii de stihiile economice, chiar daca vorbim numai de micii gospodari de subzistenta. Acest sat isi este suficient siesi in mare parte, iar daca intervine o criza, are puterea sa supravietuiasca, indiferent de conditiile exterioare. Sa fim corecti: nu este o criza atat de adanca, incat lumea sa moara de foame, sa vezi copiii mancand coji de cartofi, iar taranul, la plug, coaja de copac. Nici pe departe. Este o criza in care bunastarea scade, solidaritatea este greu de obtinut, politicienii nu se inteleg, desi este vorba de interesul national, iar armonia sociala se diminueaza la maximum. Mi se pare mai mult o criza a sperantelor inselate, a deziluziilor, dupa ce romanii, scapand prin sacrificii de sange de dictatura, au crezut ca vor cunoaste fericirea in doar cativa ani. Adevarata criza a fost atunci cand nu se gasea mancare pe piata, iar curentul electric, caldura si gazul metan erau intrerupte 10-12 ore pe zi; or, ceea ce traim astazi nu suporta comparatie cu ceea ce am trait in urma cu 20-30 de ani. Poate ar trebui sa punem si asa problema crizei actuale.
- Polonia, dupa cum se stie, n-a cunoscut criza mondiala decat intr-o proportie neglijabila. Si in 2010, si anul trecut, a avut crestere economica. Cum a fost posibil? Ce au polonezii si noi nu avem?
- Cred ca polonezii sunt mai putin exaltati decat romanii, mai cumpatati, mai ales in ceea ce priveste apetitul pentru consum. Cu certitudine, situatia lor tine si de politica bugetara. Nu ma indoiesc ca au oameni talentati in ministere, specializati in politica macroeconomica, care vad dintr-o ochire ce capitole bugetare trebuie ajustate si cum se pun cap la cap politicile de stimulare a productiei. Sa nu uitam ca in Polonia comunista agricultura n-a fost cooperativizata, deci ei au pornit in 1990 cu motoarele agriculturii private turate la maximum. Au avut un avans istoric in fata Romaniei! De aceea, pentru a determina iesirea din grava recesiune de azi, cred ca mult mai bine ne-ar cadea cativa tehnocrati, macar in anumite ministere, care sa fie asi in a administra bugetul tarii.
Domnului Mihai Miron ii puteti scrie la e-mail: mihai.miron@roph.ro