In Muntii Orastiei, Sureanu si Retezat, cetatile dacice sau fortificatiile romane impanzesc toata zona. Multe dintre ele, desi trecute in patrimoniul UNESCO, sunt necunoscute de drumetul obisnuit: Capalna, Banita, Costesti, Blidaru, Gradistea - locuri extraordinare, de importanta mondiala. Intreaga zona ar trebui protejata, asa cum sunt teritoriile din jurul piramidelor sau al templelor maya. Din pacate, singurii cu adevarat interesati de minunatiile astea, care ne definesc ca popor si ne-ar ajuta sa ne afirmam identitatea in lume, sunt braconierii, asa-zisii "cautatori de comori". Am stat de vorba despre situatia Muntilor Orastie cu Mihai Captaian, cercetator stiintific si arheolog in cadrul Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane din Deva. Cunoaste Muntii Orastiei si imprejurimile ca pe propriile buzunare. Om de teren, de ani de zile strabate muntii si semnaleaza cazurile de braconaj arheologic, incercand sa-l stopeze si sa traga un semnal de alarma, in legatura cu situatia cetatilor dacice. Se pare ca nimeni nu vrea sa il asculte, in timp ce mafia cu obiecte de patrimoniu a devenit mai puternica decat cea a drogurilor.
"Ce avem noi aici este o comoara"
- Care este stadiul cercetarilor in Muntii Orastiei? Au fost continuate sapaturile marelui istoric clujean Constantin Daicovici? In ce stare se afla monumentele si cat de bine sunt conservate?
- Cercetarile in zona Muntilor Orastiei au fost continuate de Adrian Daicovici, fiul profesorului Daicovici, si acum sunt conduse de profesorul Ioan Glodariu, de la Universitatea Babes Bolyai din Cluj. Deci, vestigiile dacice sunt in continuare cercetate. Se fac sapaturi stiintifice si se fac descoperiri importante. Sunt voci care spun ca se face prea putin, dar trebuie sa ne gandim atat la bugetele limitate, cat si la conditiile necesare sapaturilor: practic, vremea buna se reduce la trei luni pe an, altfel pamantul este ori inghetat, ori prea moale. Ceea ce s-a descoperit e destul de bine conservat, desi in unele muzee situatia nu este tocmai roza. Se stie ca au fost spargeri la muzeele locale si ca au disparut, ca un facut, numai piesele originale, nu si copiile. Intrebarea mea este daca disparitia obiectelor s-a comis in acelasi timp cu spargerea. Am banuiala ca anumite obiecte au fost sustrase si abia dupa aceea s-a anuntat si jaful.
- Ce parere au cercetatorii occidentali despre vestigiile dacice? Le cunosc importanta?
- Multi cercetatori occidentali vin si isi rup masinile prin Muntii Orastiei, numai pentru a vedea de-aproape capitala Daciei. Ceea ce avem noi aici e o comoara, si toti vin si privesc uimiti. Faptul ca toate cetatile sunt deja trecute in patrimoniul UNESCO, adica in lista monumentelor fundamentale pentru omenire, cred ca arata indeajuns importanta ce li se acorda. Asta pentru noi inseamna si o responsabilitate uriasa. Avem in grija vestigii exceptionale. Din pacate, noi nu ne ridicam la inaltimea standardelor occidentale si a respectului pe care ei ni-l acorda.
"Situatia braconajului arheologic este scapata de sub control"
- Presa a tras un semnal de alarma in legatura cu jaful din siturile arheologice. S-au furat bani, bijuterii, statuete. Ce face statul? Ce face Ministerul Culturii?
- Nu stiu ce se intampla la Bucuresti, daca e rea vointa sau e ignoranta, insa statul nu a reusit sa se mobilizeze. Situatia braconajului arheologic este scapata de sub control. In ce priveste fenomenul furtului de cosoni, de pilda, desi a durat sapte ani, intre 1993 si 2000, nimeni nu a facut nimic. Din Romania au iesit atatia cosoni, incat pretul lor pe piata europeana de antichitati a scazut la mai putin de jumatate. Acum, cu istoria bratarilor, atitudinea e aceeasi. Aici e vorba de o mafie foarte bine organizata. Criminalitatea legata de obiectele de patrimoniu cred ca este la ora actuala la fel de periculoasa si de puternica precum cea a drogurilor. Si asta, pentru ca profiturile sunt fabuloase. O piesa de bronz sau de aur are o valoare extraordinara. La fiecare noua vanzare isi dubleaza sau isi tripleaza pretul, ajungand in occident la sute de mii de euro. Politia de patrimoniu, in loc sa ii urmareasca pe adevaratii mafioti, imi asculta mie telefoanele. E o situatie absolut aiuritoare. Am semnalat anul trecut braconaj arheologic in cetatea de la Costesti. Raportul Politiei a notat ca eu m-am inselat si ca de fapt erau urme de mistreti, nici vorba de braconaj. La o saptamana distanta, am fost la Cetatea de la Ardeu si am descoperit sapaturi ilegale, de zeci de metri cubi. Noi tocmai facusem cerere de bani pentru sapaturi si nu ni s-au acordat. Exact in acelasi timp, am descoperit ca in locul nostru au fost braconieri. Am gasit doua pesteri in care s-a sapat foarte mult, practic, santier organizat. S-a stat cu zilele, poate cu saptamanile. Nimeni nu stia nimic, nimeni n-a tras nici un semnal de alarma, si cand am anuntat, au inceput sa ne urmareasca pe noi.
- Pe cine va sprijiniti in campania dvs. de protejare a siturilor arheologice?
- Cativa oameni de incredere prin satele din munti si... cativa arheologi pe biciclete, asta este la ora actuala toata protectia unor vestigii de o valoare incalculabila. Lupta e inegala: in timp ce noi mergem cu bicicletele prin munti, braconierii au masini de teren de ultimul tip si detectoare de metale ultra-performante. Am cerut autoritatilor cateva ajutoare minime. Nimeni nu vrea sa ne asculte, nimeni nu pare ingrijorat de catastrofa din Muntii Orastiei si din imprejurimi. Cateva motociclete de teren si cateva sisteme infrarosu ar rezolva problema, dar statul prefera sa piarda milioane de euro decat sa investeasca minim in asa ceva. Si nu se pierd doar bani. Se pierd bucati de istorie de importanta capitala, care ajung pe masa vreunui colectionar occidental, in loc sa ne lumineze trecutul si identitatea. Eu am incercat sa fac un sistem pasiv de aparare a siturilor. Cam primitiv, ce-i drept, dar se pare ca e destul de eficient. Cu ajutorul unei tevi, introduc la o oarecare adancime... dopuri de bere. Asta, pentru a-i induce in eroare pe cei ce cauta cu detectoarele de metal. Pun dopuri pe o anumita suprafata, la o anumita adancime, si harta acestor false repere o am doar eu. Dupa ce sapa zece gropi, crezand ca au dat de aur, cred ca braconierii se linistesc. Din nefericire, au schimbat si ei tactica, si au inceput niste sapaturi monstruoase, care nu mai respecta nici macar norma minima arheologica.
- Au mai existat situatii asemanatoare in trecut sau jaful vestigiilor a fost adus de aparatura moderna?
- Povestea cu braconajul nu e de azi, de ieri. El s-a practicat totdeauna in zona Muntilor Orastiei, capitala lumii dacice. Vreau sa atrag atentia ca este un fenomen care in urma cu 200 de ani a fost combatut. In jurul anului 1800, in Muntii Orastiei a fost o adevarata goana dupa aur. Taranii nu isi mai lucrau pamantul si plecau sa caute comori, veneau cautatori din alte tari etc. In acele conditii, statul austriac, prin organismele sale si mai ales prin fisc si prin Tezaurariatul Transilvaniei, a luat masuri de mana forte. Ce a facut? Au facut anchete la sange. Cine a sapat, cand, cu cine, unde. Au adus mineri de la Baia, de la Sighisel, si au facut sapaturi stiintifice la Gradistea. Dar au facut rapoarte saptamanale despre ce au gasit acolo. Au gasit coloane, au gasit ziduri, obiecte etc. Au dus armata, care a patrulat. In 1804, Paul Torok, procuratorul Comitatului Hunedoara, incheie ultimul raport astfel: "Am cheltuit 6000 de florini si am castigat ca valoare peste 13 mii". Deci, sapaturi care nu au pagubit statul. Dupa 200 de ani de la acel moment, in Muntii Orastiei incepe nebunia si statul roman, la doua secole distanta, nu reuseste sa se mobilizeze nici macar pe jumatate.
"Cetatile dacice din Muntii Orastiei ar putea deveni un loc de pelerinaj, asa cum sunt piramidele in Egipt sau templele Maya"
- Ce solutii vedeti pentru oprirea braconajului din Muntii Orastiei? Cine ar trebui sa ia atitudine?
- Nu cred ca ceva se va schimba atata timp cat politia si procuratura vor continua sa isi faca datoria in acelasi fel. Ei incearca sa rezolve niste cazuri dupa ce ele s-au produs. Ce inseamna asta? Ca ei se ocupa de efecte si nu de cauze. Ei, in loc sa gaseasca o modalitate de stopare a fenomenului, incearca sa rezolve doar efectul lui. Ar trebui o atitudine preventiva. In ceea ce priveste strict sapaturile ilegale, eu am incercat cu dopuri de bere, destul de prozaic, dar daca s-ar face cu fise fabricate dintr-un metal mai bun, atunci poate rezultatele ar fi altele. Pentru siturile mari, de cateva hectare, daca utilizezi cateva kilograme de astfel de fise, nu cred ca este o investitie prea mare pentru statul roman, si macar o perioada se stopeaza fenomenul. Daca la asta s-ar adauga si patrule speciale si salarii mai bune pentru politistii din zona, ca sa nu mai fie atat de usor coruptibili, poate ceva s-ar schimba.
- Publicul din Romania stie destul de putin despre cetatile dacice, descoperirile extraordinare din aceasta zona sunt necunoscute. Ce se poate face pentru popularizarea lor?
- Cetatile dacice din Muntii Orastiei ar putea deveni un loc de pelerinaj, asa cum sunt piramidele din Egipt sau templele Maya. Sunt necesare cateva lucruri simple si practice: in primul rand, drumuri, apoi carti, brosuri si asa mai departe. Totul trebuie facut insa de cineva cu o viziune de ansamblu. E destul de dificil, pentru ca nu e un comert pur si simplu. Istoria nu e un produs oarecare, de pus in reclama, la televizor. S-au facut proiecte, si unul dintre ele a fost chiar acceptat de Uniunea Europeana. Se aprobasera sapte milioane de euro pentru un acces mai facil la cetatile dacice! Numai ca guvernarea trecuta nu a anuntat noua guvernare, termenele nu au mai fost respectate, pe scurt, finantarea a fost retrasa. Mai multa responsabilitate din partea clasei politice fata de istoria noastra ar fi salvatoare.
Fotografii de GEORGE DUMITRIU